Cum sa ne descurcam cu minciunile
Copiii mint de obicei pentru a incerca sa scape de pedepse
"Nu ma intreba nimic si nu o sa mint!"
Acestea sunt asa numitele minciunele de protectie.
In timpul primilor 5-6 ani de viata, copiii trec printr-o faza normala in care incearca sa acopere boacanele facute prin minciunele. Ei inceteaza sa mai minta atunci cand se conving ca nimeni nu ii crede.
Cum pot sa imi ajut copilul sa nu mai minta ?
REGULA: "Nu minti ! Spune-mi adevarul!"
Tehnica de disciplinare
Daca copilul va minte, raspundeti astfel:
Pedepsiti-l pe baza probelor evidente. De exemplu, daca se sparge o farfurie si copilul tocmai a fost in bucatarie, nu trebuie sa fiti Sherlock Holmes ca sa va dati seama ca el a spart-o. Nu il intrebati ce s-a intamplat, cand deja stiti ce a facut ! Copiii nu se pricep prea bine sa se confeseze.
Pentru un comportament gresit, dar la care nu aveti nicio proba (credeti ca s-a uitat la televizor desi i-ati spus sa nu o faca), ignorati greseala. Daca veti incerca sa investigati va veti alege doar cu durere. Cand va confruntati copilul cu greseala facuta si el neaga ca are ceva de-a face cu ce s-a intamplat, aratati-va dezaprobarea. Spuneti-i, "Chiar ma simt prost cand ma minti, si sper ca data viitoare o sa imi spui adevarul." Daca minte, dati-i un time-out de 2 minute pentru fiecare an al varstei - 10 minute daca are 5 ani, de exemplu. Explicati-i ca time-out-ul este de 2 ori mai mare decat daca ar fi spus adevarul ! Nu incercati sa il prindeti cu minciuna sau sa il faceti sa se confeseze. Aceasta va duce doar la minciuni mai multe si mai bune.
Laudati-l !
Laudati intotdeauna copilul cand spune adevarul !
Fiti un model pentru el !
Fiti sincer cu dvs si fiti un adevarat model pentru copil, mintiti daca sunteti nevoit, cat mai putin posibil !
Mai devreme sau mai tarziu, copilul tot va minti, este parte a dezvoltarii lui si astfel testeaza limitele pentru a vedea cat poate sa greseasca. Daca va veti aminti acest lucru, veti evita sa luati aceste minciuni ca pe ceva personal.
Calea cea mai rapida de a crea un mincinos este aceea de a-l pedepsi pentru minciuna. In loc sa il pedepsiti, ganditi-va ce ati vrea sa invete - onestitatea - si oferiti-i oportunitatea sa aspire la ea.
Prima data cand m-a mintit fiica mea, desi insista si parea convingatoare, stiam foarte bine ca ma mintea. Desi as fi vrut initial sa o pedepsesc si sa o fac sa recunoasca faptul ca minte, am incercat sa o fac constienta de faptul ca fiecare minciuna pe care o spune o va indeparta tot mai mult de mine si ca increderea mea in ea va scadea din ce in ce mai mult. Exact ca in povestea cu ciobanasul, care a tot strigat ca a venit lupul, lumea venea de fiecare data sa il salveze si constata ca nu era decat o minciuna, o gluma proasta. Cand insa chiar a venit lupul, nimeni nu l-a mai crezut datorita minciunilor anterioare, si nu i-au mai sarit in ajutor. Pe de alta parte, i-am spus ca minciuna recunoscuta este pe jumatate iertata si am incurajat-o sa spuna mereu adevarul.
Este cel mai bine atunci cand reusesti sa il determini pe copil sa se gandeasca la faptul ca minciuna nu il ajuta in niciun fel, nici acum, si cu siguranta nici mai tarziu. Minciunile il ranesc pana la urma tot pe cel care minte, pentru ca el va fi izolat de prieteni, de familie, de cei pe care ii iubeste. Cand minciunile nu pot fi oprite, atunci devin un stil de viata si sunt dificil de stopat.