Glanda tiroida este o glanda endocrina, in forma de fluture, ce este localizata, in mod obisnuit, in partea frontal-inferioara a gatului. Rolul tiroidei este acela de a poduce hormoni tiroidieni, care sunt secretati in sange si transportati in fiecare tesut din corp. Hormonii tiroidieni ajuta corpul la folosirea energiei, mentine corpul cald si ajuta creierul, inima, muschii si alte organe sa functioneze in parametrii normali.

Raspunsul pe scurt: Schimbari hormonale. O sarcina normala are ca rezultat o serie importanta de schimbari psihologice si hormonale care altereaza functia tiroidei. Aceste schimbari inseamna ca testele din laboratoare referitoare la functia tiroidei trebuie interpretate cu atentie pe perioada sarcinii.

In timpul sarcinii, functiile tiroidei se schimba din cauza influentei a doi hormoni principali: gonadotropina corionica umana (hCG), hormonul care este masurat in testele de sarcina, si estrogenul, principalul hormon feminin. HCG poate usor influenta tiroida si nivelurile ridicate ale circulatiei hCG, ce ar putea duce, in primul trimestru de sarcina, la scaderea nivelului de TSH (denumit clinic hipertiroidism). Cand aceasta afectiune apare, TSH-ul va fi usor scazut in primul trimestru de sarcina si, mai apoi, va fi adus la valori normale in restul perioadei de sarcina (vezi Tabelul 1). Estrogenul creste cantitatea de hormoni tiroidieni legati cu proteine care duce la cresterea numarului total de hormoni tiroidieni din sange in conditiile in care, 99% dintre hormonii tiroidieni din sange sunt legati de aceste proteine. Cu toate acestea, masuratorile hormonului "liber" (cel care nu este legat de proteine si care reprezinta forma activa a hormonului) de obicei, ramane la un nivel normal. Trioida functioneaza normal daca TSH-ul, tiroxina libera (T4 liber) si triiodotironina (T3 liber) se afla la niveluri normale pe parcursul sarcinii.

Modificari in dimensiune. Pe perioada sarcinii, glanda tiroida poate creste in dimensiune (tiroida marita = gusa). Cu toate acestea, gusa asociata sarcinii apare mult mai frecvent in zonele din lume care prezinta un deficit de iod. Daca se folosesc mijloace tehnice foarte sensibile (ultrasunetele), este posibil sa se detecteze o crestere a volumului tiroidei in cazul unor femei. De obicei, cresterea in dimensiune este de doar 10-15 la suta si nu este fizic observabila la o examinarea a medicului.

In primele 10-12 saptamani de sarcina, fatul este complet dependent de mama sa in producerea de hormoni tiroidieni. Spre sfarsitul primului primului trimestru, tiroida fatului incepe sa produca, in mod independent, hormoni tiroidieni. Cu toate acestea, fatul ramane dependent de mama sa pentru ingerarea unor cantitati adecvate de iod, substanta esentiala in producerea de hormoni tiroidieni. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda, pe perioada sarcinii, un aport de 200 micrograme/zi de iod pentru a mentine productia de hormini tiroidieni la un nivel adecvat. In Romania, dieta normala include sucficient iod si, de aceea, suplimentarea cu iod este rar necesara.

In general, cea mai comuna cauza (80-85%) a hipertiroidismului matern din perioada sarcinii este boala Graves si se intalneste la 1 din 1500 de paciente gravide. In plus, fata de alte cauze obisnuite de hipertiroidism, nivelurile foarte ridicate de hCG, prezente in formele severe ale greturilor matinale (hypermesis gravidarum), pot provoca hipertiroidism tranzitoriu. Diagnostigul de hipertiroidism poate fi cu greu identificat in timpul sarcinii deoarece scanarea tiroidei 123l este contraindicata pe perioada sarcinii din cauza cantitatii mici de radioactivitate care poate fi concentrata in tiroida fatului. Prin urmare, diagnosticul se bazeaza pe o istorie atenta, un examen fizic si pe teste de laborator.

Boala Graves, initial, poate fi prezenta in primul semestru al sarcinii sau poate fi exacerbata in perioada in care femeia stie ca sufera de aceasta afectiune. In plus, fata de simptomele clasice asociate cu hipertiroidismul, tratarea inadecvata a hipertiroidismului matern poate duce la o complicatie grava cunoscuta sub numele de preeclampsie. De asemeni, femeile cu boala Graves, pe parcursul sarcinii, prezinta un risc ridicat de a dezvolta o forma foarte severa de hipertiroidism, cunoscuta sub numele de furtuna tiroidiana. De cele mai multe ori, boala Graves se amelioreaza in cel de-al treilea trimestru al sarcinii si se poate inrautati in perioada postpartum.

Pentru fat, riscurile bolii Graves sunt cauze a una dintre cele trei posibile mecanisme:

1. Hipertiroidismul matern necontrolat: Hipertiroidismul matern necontrolat a fost asociat cu tahicardie fetala (rapiditatea batailor inimii) scazuta la copii cu varsta gestationala, prematuritate, copii nascuti morti si, eventual, malformatii congenitale. Acesta este un alt motiv pentru care este important sa se trateze hipertiroidismul la mama.
2. Nivelul extrem de ridicat de imunoglobuline stimulatoare ale tiroidei (TSI): Boala Graves este o afectiune autoimuna cauzata de producerea de anticorpi ce stimuleaza glanda tiroida, mentionandu-se de imunoglobulinele stimulatoare ale tiroidei (TSI). Acesti anticorpi traverseaza placenta si pot interactiona cu tiroida fatului. Cu toate astea, mai putin frecvente (2-5% din cazurile bolii Graves din timpul sarcinii) sunt cazurile de hipertiroidism fetal si neonatal provocate de nivelul ridicat de TSI matern. Din fericire, aceasta afectiune apre atunci cand nivelul de TSI matern este foarte ridicat (cu mult peste limita normala). Masurarea nivelului de TSI la pacienta cu boala Graves de realizeaza, de cele mai multe ori, in cel de-al treilea trimestru. In cazul mamei ce necesita terapie cu medicamente anti-tiroidale, hipertiroidismul la fat din cauza TSI-ului mamei este rar deoarece si medicamentele anti-tiroidale traverseaza placenta. La fat, cu un potential mai mare de ingrijorare este pacienta cu un tratament anterior pentru boala Graves (de exemplu iod radioactiv sau chirurgie), care nu mai necesita un tratament cu medicamente antitiroidiene. Este foarte important sa spui doctorului daca, in trecut, ai fost tratata de boala Graves pentru a putea avea loc o monitorizare buna care sa asigure ca fatul se dezvolta sanatos pe percursul sarcinii.
3. Terapia cu medicamente antitiroidiene (ADT). Metimazol (Tapazole) sau propiltiouracil sunt medicamentele antitiroidiene (ADT) disponibile pentru tratamentul hipertiroidismului. Ambele medicamente strabat placenta si pot afecta functia tiroidei fatului sau pot cauza gusa fetala. Din punct de vedere istoric, PTU a fost medicamentul preferat pentru tratamentul hipertiroidismul matern deoarece trecerea sa prin placenta poate fi mai scazuta decat in cazul medicamentului Tapazole. Oricum, studiile recente au aratat ca ambele medicamente sunt sigure pentru a fi utilizate in timpul sarcinii. Este recomandat sa se foloseasca cea mai mica doza posibila de ADT pentru a controla hipertiroidismul matern si pentru a scade dezvoltarea hipertiroidismului la fat sau la nou nascut. Nici un medicament nu pare sa creasca riscul general de aparitie a unor malformatii congenitale. In general, daca terapia cu medicamente este atent monitorizata, beneficiile fatului de a trata mama care sufera de hipertiroidism sunt mai mari decat riscurile.