Interpretarera desenelor copiilor
Pentru a defini personalitatea
Insa testul arborelui poate fi folosit nu doar pentru a diagnostica eventualele probleme psihice, ci si pentru a afla care sunt trasaturile dominante de personalitate ale unei persoane.
Astfel, putem interpreta urmatoarele trasaturi, in functie de mai multe caracteristici ale desenului:
I) Tipul de arbore desenat
- Un mar: nevoia de dependenta. In cazul in care fructele sunt cazute, din el, sentimentul de rejectie. Dupa 7 ani, posibila regresie sau imaturitate.
- Brazi de Craciun, insa nu in apropierea acestei Sarbatori: nevoie de dependenta.
- Copaci uscati: acestia sunt, adeseori, asociati cu tulburari psihice, ca de exemplu: tendinte de suicid, depresie, sentimente de inutilitate sau vinovatie, apatie, nevroze, tendinte schizoide,
- Copaci foarte mari: tendinte agresive, hipersensibilitate, tendinte de dominare, incapacitate de aparare (fete), tendinte exhibitioniste
- Un arbore format dintr-o linie continua: impulsuri ostile, motivatie si cooperare minima („Strategii de stimulare a motivatiei elevilor”; „Noi metode de a crea cooperarea la copii”) – sub 8 ani acesta este normal
- Arbori foarte mici: anxietate, complex de inferioritate, inadaptare, introversiune
- Salcii: depresie
II) Coroana
- >Armonioase: structura flexibila
- Coroane largi: nevoia de a reusi, de a domina, nevoia de competitie
- Ramuri care seamana ca structura cu radacinile: posibila psihoza
- Ramuri taiate: sentimente traumatica
- Ramuri cazute: pierderea abilitatii de a face fata presiunilor mediului
- Ramuri desenate neglijent sau lipsa: lipsa placerii relatiilor sociale
- Ramuri foarte mari: imaginatie bogata
- Prea multe ramuri: personalitate idealista
- Coroana accentuata in partea dreapta: personalitate indecisa, care amana sau evita emotiile
- Coroana accentuata in partea stanga: personalitate indecisa, impulsiva
- Ramuri ascutite: tendinta de a isi manifesta agresivitatea
- Ramuri taiate: tendinte suicidare
- Coroana sub forma unui nor: imaginatie activa
- Coroana turtita: presiune, neajutorare
- Multe onduleuri: sociabilitate ridicata
III) Trunchiul
- Trunchi simplu, cu putine ramuri: dezorientare
- Cu baza lata: inhibitie, dependenta materna
- Linii discontinue: impulsivitate, nervozitate
- Trunchiuri foarte mari: pierderea abilitatii de a face fata presiunilor mediului
- Desenat vag, incomplet: lipsa de adaptare, indecizie, resurse insuficiente ale eului
- Trunchi lung, cu coroana mica: regresie, infantilism sau retard
- Cicatrice sau ramura taiata pe trunchi: experienta traumatica
- Trunchi hasurat: simptom de depresie
IV) Radacinile
- Sub forma de linie orizontala: insecuritate
- Radacini ascutite: normalitate si contact cu realitatea
- Radacini haotice: instabilitate
Exista, asa cum va explicam, foarte multe criterii dupa care poate fi interpretat testul arborelui, cele pe care le-am enumerat eu, in randurile de mai sus, fiind cele generale, si reprezentand un numar foarte mic din posibilele interpretari. De asemeni, ele sunt orientative si nu „litera de lege”, rezultatul corect putand fi dat doar de catre un specialist, si numai dupa ce a luat in considerare mai multi factori.
Desenarea chipului uman si caracteristicile psihice
Totusi, nu doar testul arborelui este relevant, atunci cand incercam sa interpretam desenele unui copil ci fiecare alta schita a sa.
Testarea proiectiva
Testarea proiectiva, de exemplu, desi foarte controversata, adeseori fiind criticate metodele stiintifice din spatele ei, pe baza faptului ca pot interveni multe influente, este, totusi, o modalitate de interpretare a desenului unui copil. Ea consta in desenarea unui membru al familiei, de exemplu, iar cateva modalitati de interpretare sunt:
| Trasatura psihica |
Caracteristici desen |
| Impulsivitate |
Integrare minima a componentelor desenului
Asimetria membrelor
Fata mare
Lipsa gatului |
Insecuritate
Inadecvare |
Cap mic
Lipsa mainilor
Fata groteasca
Lipsa picioarelor |
| Anxietate |
Umbrirea unei parti a corpului
Picioare lipite intre ele
Lipsa ochilor
Nori, ploaie sau pasari care zboara |
| Furie |
Ochi foarte apropiati
Dinti
Palme si/sau brate mari
Nud, expunerea organelor genitale |
Stadiul dezvoltarii, in functie de desenarea fetelor
La 2 ani:
Copilul se afla in stadiul de „mazgaleala”, trasarea liniilor reprezentand doar bucuria miscarii si nu o constientizare a graficii. Dupa 6 luni de mazgalire, liniile devin mult mai ordonate. Miscarea circulara este prima, deoarece ea este cea mai naturala, din punct de vedere anatomic.
3 – 4 ani:
Primul desen al unui copil ajuns in acest stadiu este o persoana, reprezentata printr-un cerc in loc de cap si doua linii in loc de picioare. La 3 ani, copilul intelege ca un simbol desenat poate reprezenta un obiect sau o persoana reala, iar pe masura ce acesta se indreapta spre 4 ani, desenele sale reflecta din ce in ce mai mult perceptia sa asupra realitatii.
6 ani:
Copilul se afla in stadiul schematic, insa acesta va deveni mai detaliat, atunci cand va trebui sa portretizeze o persoana importanta.
8 – 10 ani:
Desi naturalismul este departe, copilul acorda mai multa atentie detaliilor. Fiecare parte a fetei este atent desenata, iar spatialitatea este reprezentata mult mai bine. Fiind din ce in ce mai independenti, fata de adulti, ei se conformeaza din ce in ce mai putin dorintelor acestora, in ceea ce priveste desenele.
12 ani:
Spontaneitatea desenului este inlocuita de dorinta de a desena cat mai aproape de realitate. Acum se pot observa umbre, proportii foarte bine definite si spatialitate.
14 – 16 ani:
Aceasta este o perioada decizonala importanta: desenul va fi aprofundat sau va crea dezinteres. Usor de descurajat, ei vor evita sa deseneze rudele apropiate sau persoanele cunoscute, orientandu-se, mai mult, spre latura fantastica a imaginatiei.
Interpretarea unui desen al familiei
Totusi, pe fiecare dintre noi, ne intereseaza, de fapt, cum percepe copilul nostru mediul familial si daca acesta se simte confortabil si in siguranta, in sanul lui, sau nu. Acesea pot fi aflate, si ele, dintr-un desen al celui mic, care sa infatiseze membrii familiei.
Desenul reflecta cum copilul percepe subsistemele din familia sa. Cu alte cuvinte, desenul facut de el va arata atitudinea sa fata de parintii si fratii sai. Unele dintre cele mai comune metode de a descrie relatiile dintr-o familie, printr-un desen, este prin distanta dintre figurile lor, inaltimea si latimea persoanelor, coloritul si hainele diferite.
De exemplu, intr-o familie cu mai multi frati, daca unul dintre ei este desenat ca avand aceeasi inaltime ca si parintii sau pe aceeasi linie, acest fapt inseamna dominatie fata de ceilalti frati. De asemeni, acest lucru se intampla si daca unul dintre parinti este mai inalt decat celalalt.
Ca si in celelalte cazuri, desi desenul ne poate oferi informatii in ceea ce priveste personalitatea unui copil, perceptiile si dorintele sale, trebuie sa il interpretati cu precautie. Folosirea unui singur desen pentru analiza ofera doar o viziune de moment asupra acestora. Asadar, o evaluare totala, poate fi considerata cea facuta in baza a minimum 10 desene, pentru a va asigura ca obtineti rezultatele corecte.
Hartia este vazuta ca si o „scena a vietii”, insemnand ca felul in care scriem sau desenam pe ea este felul cum reusim sa vedem si sa facem fata vietii. Atunci cand o foaie foarte mare este data unui copil, ea poate – intr-adevar, oferi libertate de exprimare, insa, poate reduce creativitatea sau, chiar, l-ar putea face sa se simta amenintat. De aceea, este bine sa oferiti copiilor foi pe masura lor, A4 fiind, in general, de ajuns.
Mediul in care copilul deseneaza este, de asemeni, important. Atunci cand el nu se simte confortabil, exprimarea creativitatii va fi foarte dificila.
In concluzie, desenul este un instrument foarte puternic pentru exprimarea emotiilor. O analiza a desenelor copilului te va ajuta sa intelegi care sunt telurile, dorntele si problemele sale si sa construiesti demersuri in acest sens. Asadar, te sfatuiesc sa colectionezi toate desenele celui mic si sa le folosesti pentru a il cunoaste mai bine.
<< Prima parte