4. Pierderea interesului fata de activitatile obisnuite sau viata
Intr-o prima faza, atunci cand este vorba despre depresia usoara la adolescenti, se manifesta un dezinteres fata de activitatile care, pana atunci, reprezentau o placere. Iesitul cu prietenii, cititul unei carti, jucatul unui joc video sau discutatul cu parintii au devenit, acum, o corvoada, o activitate care nu doar ca nu mai provoaca nici un fel de bucurie, dar poate fi perceputa ca si un chin.
In dorinta lor de a isi inveseli copiii, parintii incearca, adeseori, sa le ofere posibilitatea sa faca ceea ce, pana atunci, le placea. Totusi, acest lucru nu este deloc potrivit, deoarece poate provoca un episod de furie sau plans, din cauza motivelor enumerate mai sus. Cel mai bine este sa lasati adolescentul sa isi aleaga singur ceea ce doreste sa faca si sa nu il obligati spre nici o activitate. Creierul este un mecanism fantastic si instinctul de supravietuire, de a ne fi bine, actioneaza chiar si atunci cand parem sa nu avem nici o scapare. Inconstient, adolescentul va alege acele activitati care il fac sa se simta mai bine, chiar daca este vorba despre plans sau inchis in propria camera! Tineti cont de acest lucru si evitati sa impuneti ceea ce dumneavoastra considerati ca este bine!
Totusi, este necesar ca adolescentul sa nu interpreteze acest gest drept distanta sau indiferenta. Aratati-i ca va pasa si ca sunteti interesat de el, puneti intrebari de tipul „Ce ti-ar placea sa facem azi” si, orice ar alege, asigurati-l, din nou si din nou, ca are sustinerea si intelegerea dumneavoastra.
In cazurile grave de depresie, insa, apare si lipsa interesului fata de viata, pierderea dorintei de a trai. Din pacate, statisticile ne arata ca acest punct este si cel care cauzeaza cele mai multe suiciduri. De multe ori, parintii si apropiatii traiesc intr-un bias cognitiv care ii fereste de gravitatea realitatii, prin sentimentul ca „asa ceva nu ni se intampla noua”. Din pacate, statisticile sunt pline de oameni care au crezut acest lucru... De aceea, daca sunteti parintii unui adolescent care sufera de depresie, este necesar sa fiti precaut si sa luati in considerare si aceasta posibilitate, fara a incerca sa o negati.
In cazul unei depresii, fie ca este vorba despre un copil mic, un adolescent sau un adult, este nevoie, intotdeauna, de ajutorul unui specialist. Suicidul in cazurile de depresie supravegheate de un psiholog are o rata foarte mica, aproape nesemnificativa, spre deosebire de cele in care nu a fost acordat ajutor specializat. Totusi, pe langa acest ajutor al unui psiholog, este nevoie si de unul venit din partea parintilor. Asigurati-va copilul ca il iubiti si aratati-i, zilnic, ca sunt nenumarate motive pentru care sa traiasca si sa se bucure de viata. Explicati-i ca situatia de acum are sa treaca si ca orice sentiment si stare de tristete ar avea acum, peste ani ele vor fi neimportante, atunci cand el va fi adult.
5. Senzatia de neajutorare si inutilitate
Peste toate aceste sentimente, atunci cand te afli intr-o depresie, troneaza senzatile de inutilitate si neajutorare. Nu doar ca simti ca nu poti sa faci nimic sa iesi din aceasta stare, dar simti si ca nu esti „bun de nimic” si totul se intampla din cauza ta. Adeseori, te simti o povara, pentru parinti si prieteni, crezi ca nimeni nu te intelege (si, din constatarile mele, chiar asa se intampla – motiv pentru care am si tinut sa explic amanuntit fiecare emotie si stare) si ca nu poate exista o solutie pentru aceasta grea problema.
De aceea, parintii unui adolescent cu depresie trebuie sa tina cont de aceste lucruri si sa ii explice, zilnic, ca totul se va rezolva, intr-un final, sa ii ofere solutii concrete si sa il asigure ca el nu este, nicidecum, inutil, ci ca este foarte important pentru ei. Discutiile consante despre ceea ce simte ii poate ajuta pe parinti sa inteleaga (macar in mare parte) ceea ce se intampla in mintea lui si tot calvarul prin care el trece. De asemenea, ele il pot ajuta sa se simta inteles.