Cel mai comun simptom al depresiei este tristetea accentuata insa, aceasta tulburare nu se rezuma doar la acest lucru. Totusi, deoarece aceasta guverneaza o mare parte din starea sufleteasca a adolescentului, pentru a ajuta parintii sa inteleaga, cu exactitate, ceea ce se intampla, astfel incat sa il poata ajuta pe copil, este nevoie sa discutam putin pe acest subiect.

Este important sa nu se confunde tristetea caracteristica unei pierderi sau a unei neplaceri, cu cea caracteristica depresiei. Ca sa fiu mai explicita, voi repeta cuvintele unei doamne ce s-a confruntat pentru prima oara cu un episod: „Simteam ca mi se rupe sufletul, in piept, fizic”.

Pentru a intelege tristetea caracteristica depresiei si de ce vorbele de incurajare si momentele amuzante nu au nici un efect, este necesar sa va imaginati cum s-ar simti una dintre cele mai negre zile din viata dumneavoastra, sa amplificati acest sentiment de cateva ori si sa va ganditi ca nu exista nici o cale de scapare! Infiorator, nu?

Acum, imaginati-va ca aceasta stare de tristete ar persista zile si chiar saptamani si ca nimeni si nimic nu pare sa va scoata de sub valul ei, asfel, incat, la un moment dat ajungeti la disperare. O disperare grea, intunecata, in care va vine sa izbucniti in lacrimi din cele mai inocente motive, precum faptul ca v-ati impiedicat sau cineva, un strain, s-a uitat mai lung spre dumneavoastra.

De multe ori, tristetea aceasta este manifestata. Unul dintre cazurile de adolescenti cu depresie, pe care le-am intalnit, fiind din fire mai extrovertit, lasa de inteles oricui il vedea, starea lui sufleteasca. Alteori, insa, si in special in cazurile celor introvertiti, ea era inhibata si mascata, astfel incat, la momente total inoportune, sentimentele lor rabufneau in accese de furie, agresivitate sau plans. Acestia, din urma, se izolau si refuzau sa duca o viata normala, refuzau sa discute despre emotiile lor si, de multe ori, erau „etichetati” intr-un mod gresit de catre apropiati sau prieteni. In timp ce, in primul caz, manifestarea tristetii era un fel de „strigat de ajutor”, in cel de-al doilea caz, depresia era foarte greu a fi diagnosticata si, implicit, adolescentii aflati in aceasta conditie nu puteau fi ajutati. De aceea, este important ca, inainte ca parintii sa spuna despre un copil ca este „agresiv” sau „rebel”, sa incerce sa inteleaga motivul primar pentru care apar astfel de comportamente!

Am explicat, in randurile de mai sus, cum se simte aceasta tristete si ca, daca ea nu este manifestata, poate conduce, foarte usor, la agresiune. Un adolescent care sufera de depresie va fi foarte usor de enervat sau deranjat, uneori chiar si de cele mai marunte lucruri. De exemplu, faptul ca mama sa i-a facut curatenie in sifonier sau a intrat in camera sa fara sa ciocane la usa, intai, poate reprezenta un motiv pentru o cearta care sa dureze si o saptamana!

Totusi, desi gresit alese aceste motive, adolescentul nu trebuie condamnat pentru episoadele sale de furie. Parintii trebuie sa inteleaga ca acesta este un simtom al depresiei si nu o caracteristica a temperamentului sau, acestuia fiindu-i foarte greu, daca nu imposibil, sa se abtina de la a se enerva.

Cand esti intr-un episod de depresie, ti-e frica! Ti-e frica de viitor, de oameni, de ziua de azi, de cea de maine si de cea de ieri! Traiesti intr-o stare de tensiune ce sfideaza ratiunea si propria personalitate. Un adolescent curajos ieri, un invangator, s-ar putea transforma intr-unul care nu mai are curajul sa vorbeasca sau sa se trezeasca dimineata. Intr-un om care, desi foarte calm pana la acest episod, este nevoit, acum, sa traiasca intr-o stare de stres continuu. Aceasta este anxietatea si, in ciuda iratiunii ei, ea este nu doar un simptom al depresiei ci si o boala de sine statatoare, aparte, de care sufera un numar foarte mare de oameni. De multe ori, chiar starile de anxietate dese sunt cele care duc la depresie.

Pentru a inlatura acest simptom, parintii trebuie sa ii creeze adolescentului care sufera de depresie un mediu in care acesta sa se simta sigur, in care sa nu gaseasca nici un motiv pentru a se stresa sau a trai sub tensiune. Adeseori, am recomandat oamenilor care sufereau de depresie sa se departeze, pentru o perioada, de mediul lor obisnuit, care creeaza stres: celor care lucrau, sa isi ia un concediu si sa plece intr-o vacanta relaxanta, celor care erau, inca, la scoala, sa nu mearga, timp de o saptamana – cel putin, pentru ca sanatatea psihica sa aiba timp sa isi revina.

Motivul pentru care am facut acest lucru era tocmai aceasta stare de anxietate caracteristica depresiei. Stresul cotidian, tensiunile din mediile in care activam, conflictele, frustrarile celorlalti, toate acestea pot (si chiar o fac) crea anxietate. Asadar, pentru a elimina acest simptom, este necesar sa inlaturam, macar pentru o perioada, elementul care a condus la aceasta saturatie psihica, la acel „Nu mai pot” si „Nu mai suport”. Desigur, poate ca o saptamana lipsa de la scoala pentru a calatori intr-un colt izolat si relaxant, nu poate fi pe placul parintilor insa, arunc o intrebare meditativa: preferati ca fiul sau fiica dumneavoastra sa aiba cateva absente (care, oricum, se pot motiva) sau o boala psihica? Din fericire, pentru multe dintre cazurile intalnite, fiind vorba despre o depresie usoara, aceasta „recomandare”, a dat roadele asteptate, cei in cauza intorcandu-se, din concediu, cu forte proaspete si pregatiti sa mai treaca printr-o „tura” de stres, pentru o perioada. De altfel, acesta este si efectul psihic al medicamentelor recomandate pentru depresie: acestea te „deconecteaza” de mediul inconjurator, permitandu-ti o mica pauza de la orice factor stresant din jur. Totusi, exista alternative mai sanatoase si ar fi pacat ca, acolo unde este posibil si ele pot functiona, sa nu fie folosite...