Exista doua abordari folosite pentru a extrage un ovul: abordarea vaginala folosind o ghidare cu ultrasunete si abordarea laparoscopica. Abordarea vaginala este folosita pentru procedurile FIV si pentru prima parte a ZIFT-ului, in timp ce procedura GIFT este facuta cu abordarea laparoscopica.

Extragerea vaginala a ovulului este realizata cu ajutorul unui ac lung, acesta fiind ghidat, in mod precis, cu ajutorul ultrasunetelor la nivelul vaginului, asupra fiecarui folicul din ovar. Ovarele sunt, de obicei, in partea superioara a vaginului si acul este plasat prin perete vaginal in ovar. Nu trece prin uter sau prin tubul falopian. Fiecare folicul individual este vizualizat, iar acul este inserat, mai apoi, intr-unul dintre acestia. Este aplicata, mai apoi, o mica aspirare acului, iar continutul fiecarui folicul este aspirat intr-un tub. Tubul de este este transferat in laborator, unde tehnicienii examineaza continutul acestora microscopic, izoleaza fiecare ovul gasit, ii evalueaza si, mai apoi, ii pune intr-un incubator.

Nu este necesara anestezia generala. Extragerea vaginala de ovul poate fi efectuata cu sedative, intr-o camera de operatie sau intr-o incapere de tipul unui birou, folosind anelgezice orale. Abordarea de mai tarziu este mult mai comuna din cauza economiilor care pot fi facute. O extragere dureaza, de obicei, nu mai mult de 10 – 15 minute. Unele femei pot simti unele crampe dupa o extragere vaginala de ovule, dar majoritatea din ele isi reiau activatatea normal in aceeasi zi in care a avut loc procedura. In timp ce exista anume riscuri, precum orice procedura care implica o operatie, cele asociate precum sangerarea, infectia si leziuni asupra organelor sunt absolut minime.

Principalul scop al fertilizarii in vitro este de a obtine fertilizarea si dezvoltarea timpurie a embrionilor in laborator. Fiecare pas al acestui proces trebuie, prin urmare, sa mimeze, pe cat posibil, mediul care exista, in mod normal, in tubul falopian. Cultura de embrioni (relizarea fertilizarii ovulelor si a dezvoltarii timpurii a embrionilor) necesita o preparare meticuloasa a fluidului in care embrionii sunt mentinuti in laborator, folosirea mediilor controlate in incubatoare si o atentie foarte mare la detalii.

Pentru a putea efectua procedura GIFT este nevoie, mai degraba, pentru extragere, de o abordarea prin laparoscopie, decat de una vaginala cu ultrasunete. Laparoscopia este necesara pentru vizualizarea tubului falopian, pentru ca ovulele si spermatozoizii sa fie plasati in el. Fiecare folicul este vizualizat din nou, iar continutul este aspirat. Dupa ce toti foliculii au fost aspirati si ovulele izolate si evaluzate, este efectuat transferul de gameti inapoi in tubul falopian (Esantionul de spermatozoizi de la barbat a fost obtinut inaintea procedurii, fiind, pana in acest moment, pregatit pe deplin). Intre 50.000 si 100.000 de spermatozoizi si un numar adecvat de ovule sunt plasate intr-un cateter mic, acesta fiind directionat, mai apoi, intr-unul sau in amandoua tuburi falopiene. Gametii sunt depozitati in tubul falopian, unde fertilizarea are loc, in mod normal. Fertilizarea nu are loc in afara corpului intr-o procedura GIFT. Spermatozoizii si ovulele sunt plasate in tubul falopian si apoi procesul este preluat de natura. Intreaga procedura dureaza mai putin de 30 de minute si se face in mod ambulator.

In timp ce procedura GIFT este efectuata, de obicei, printr-o laparoscopie si sub anestezie generala, exista, totusi, si alte alternative. Au fost, de asemeni, efectuate proceduri GIFT cu succes folosind abordarea vaginala, iar, mai apoi, facand o laparoscopie, folosind micro-instrumente, sub o anestezie locala, si transferand gametii in tubul falopian, prin urmare, eliminand necesitatea unei anestezii generale. De asemeni, unii medici transfera gametii in tubul falopian prin uter, decat sa o faca prin tubul falopian (partea pufoasa, aproape de ovare).

GIFT difera de FIV prin faptul ca gametii sunt plasati direct in tubul falopian, decat sa fie ocolit. Ideea este ca, daca tuburile falopiene sunt normale si se presupune ca ele isi pot efectua functiile in mod normal si mai bine decat le putem noi mima in laborator, de ce sa nu profitam de acest lucru? In al 2-lea rand, fertilizarea nu are loc in afara corpului. De fapt, gametii sunt separati de o bula mica de aer si acestia nu se intalnesc pana cand sunt plasati in tubul falopian. Acest lucru este foarte important pentru unele persoane datorita convingerilor religioase. In final, gametii se afla in laborator pentru o perioada scurta de timp si nu este necesara o cultura de embrioni. Asa cum va fi discutat mai jos, GIFT are o rata de succes mai mare decat FIV, cel putin raportat la media nationala, iar unele dintre aceste consideratii pot explica acest lucru.

Pentru a putea efectua procedura GIFT, cel putin unul dintre tuburile falopiene trebuie sa fie normale. Fiecare femeie care are cel putin un tub falopian normal si infertilitatea legata de orice alta problema, este, in teorie, o candidata a procedurii GIFT, desi cuplurile care au anticorpi care lupta impotriva spermatozoizilor si cei care au o cantitate foarte mica a acestora sunt tratate folosind alte abordari. Exista un alt aspect al procedurii GIFT care trebuie sa fie stiut: Daca o sarcina nu apare, nu se poate stie cu exactitate daca a avut loc sau nu fertilizarea. Daca exista intrebari semnificative asupra capacitatii spermatozoizilor de a fertiliza, ar trebui sa fie considerata fie o crioconservare, fie o alta procedura, pe langa celei GIFT.

ZIFT este un fel de combinatie intre FIV si GIFT. Extragerea ovulelor este efectuata prin ghidarea vaginala cu ajutorul ultrasunetelor. Ovulele sunt plasate in incubatoare si este obtinut un esantion de spermatozoizi. Ovulele sunt, mai apoi, inseminata in laborator si sunt evaluate dupa 14 pana la 18 ore. Daca acestea au fost fertilizate, va exista o dovata in forma unor doua pronuclei (nucleul ovulului si nucleul spermatozoidului) – acesta este un zigot.

La aproximativ 24 ore dupa extragerea de ovule, este efectuata o laparoscopie (sub o anestezie locala sau generala) si un numar adecvat de zigoti sunt returnati in tuburile falopiene.

Cu procedura ZIFT, fertilizarea este efectuata si documentat intr-un laborator, iar zigotii sunt, mai apoi, plasati inapoi in tubul falopian si procesul este preluat de natura. Procedurile ZIFT sunt utile in cazul in care un barbat are o cantitate mica de spermatozoizi, atunci cand este pusa la indoiala capacitatea spermatozoizilor de a fertiliza si atunci cand sunt produsi anticorpi contra spermatozoizilor.

ICSI reprezinta avansul cel mai recent al procedurilor ART. Aceasta este o procedura de micromanipulare, in care un singur spermatozoid este injectat intr-un ovul. Inaintea acestei proceduri, au fost multe cupluri care nu au avut un numar adecvat de esantioane de spermatozoizi pentru a obtine fertilizarea, chiar si sub conditiile cele mai prielnice intr-un laborator. ICSI a schimbat acest lucru! Aceasta procedura permite cuplurilor care au un numar mic de spermatozoizi (literalmente) sa obtina cu succes sarcini. Daca exista macar un spermatozoid, ICSI este optiunea cea mai buna.

Procedura ICSI este efectuata cu ajutorul unui microscop, folosind micro-instrumente fabricate foarte atent, stiute ca pipete. Folosind un instrument, este ridicat un singur spermatozoid. O a 2-a pipeta este folosita pentru a imobiliza un ovul, in timp ce, cu prima, care contine spermatozoidul, este folosita pentru a penetra ovulul. Spermatozoidul este, mai apoi, injectat direct in ovul. Aceasta procedura este repetata cu fiecare ovul. Dupa acest proces, luarea de cultura continua si un transfer de zigot sau embrion este efectuat la timpul potrivit.

In cele mai multe cazuri, sunt extrase mai multe ovule de cat sunt nevoie intr-o procedura ART. Daca vom extrage 10 ovule, si nu va fi nevoie decat de 3 ovule (GIFT) sau 3 embrioni (FIV), atunci trebuie sa fie luate unele decizii asupra folosintei celorlalte 7 ovule. O optiunea este, cu siguranta, aceea de a renunta la ele, deoarece nu au fost fertilizate. Sunt doar ovule, iar, intr-un stadiu nefertilizat, ele pot fi, pur si simplu, aruncate.

Din nefericire, desi sunt dezvoltate tehnici de crioconservare a ovulelor, rata de succes foarte slaba asociata cu aceasta procedura nu permite sa fie utila din punct de vedere clinic. Pentru a putea efectua cu succes o crioconservare, ovulul trebuie sa fie, mai intai, fertilizat. Odata ce este fertilizat, crioconservarea este posibila la mai multe stagii de dezvoltare al embrionului, de la forma de zigot pana la blastocist. Sunt, de asemeni, avantaje asociate procedeului de crioconservare. Prima, si, totodata, cea mai evidenta, este aceea ca ofera o sansa aditionala de sarcina, fara a trece prin toate acele medicamente sau un alt procedeu de extragere de ovul. Embrionii crioconservati sunt, de obicei, returnati printr-un transfer simplu, in timpul menstruatiei, fara a folosi vreun medicament, sau folosind foarte putine medicamente. Pe scurt, exista o alta sansa de concepere, care este relativ usoara si fara costuri.

Exista si un alt avantaj asociat cu crioconservarea, atunci cand se incearca fertilizarea in vitro – toate ovulele pot fi inseminata. Daca o persoana a optat sa nu faca o crioconservare, atunci doar un numar limitat de ovule pot fi inseminate, deoarece doar un numar anume poate fi transferat, cu succes, inapoi in uter. De exemplu, daca crioconservarea nu este o optiune si doar 3 ovule au fost inseminate si doar 2 se fertilizeaza si se dezvolta in mod normal, atunci sansele ca procedura sa fie efectuata cu succes sunt compromise. Pe de alta parte, daca crioconservarea este o optiune, atunci toate ovulele pot fi inseminate, trei dintre cele care se fertilizeaza pot fi transferate in uter si restul care au fost crioconservate. Optarea pentru crioconservare mareste sansa ca procedura sa aiba succes si ofera o sansa in plus pentru a avea o sarcina, intr-o procedura ulterioara. Crioconservarea este, de asemeni, o optiune atunci este efectuata o procedura GIFT sau ZIFT.