Sarcina
pe
saptamani

1 2 3 4
5 6 7 8
9 10 11 12
13 14 15 16
17 18 19 20
21 22 23 24
25 26 27 28
29 30 31 32
33 34 35 36
37 38 39 40
41 42




Articole parenting
  Tulburari de atasament parental  
  Internet sigur pentru copii  
  Memorii de la copilul tau  
  Raul de miscare  
  Meseria de parinte  
  Ce mananca copiii  
  Siguranta copilului in masina  
  Schema de vaccinare  
  Probleme la scaunul de masina  
  Cum alegem incaltamintea copiilor  
  Fluorul si Dintisorii Copilului  
  Ce temperament are copilul tau?  
  Dormind impreuna cu copilul tau  
  Copiii și emoțiile lor negative  
  De ce bebelusii nu ar trebui sa doarma singuri  
  Problemele copilului fara un parinte  
  Animalele de casa cresc imunitatea copiilor  
  Cladeste imunitatea copilului tau  
  Argumentele pro si contra suzetelor  
  5 fraze periculoase  
  10 lucruri sa le spui copilului  
  Toate scuzele  
  Etape de dezvoltare ale vorbitului pe luni  
  Etape cheie in dezvoltarea copilului  
  Bebelusii sunt extraordinari  
  Minciuna, moralitatea si varsta copilului  
  Un copil agresiv! De ce?  
  Tu ce stil parental ai adoptat?  
  Rolurile tatilor in familie  
  Legatura tata - bebelusul  
  Parinti si copii: momentul separatiei  
  Diferenta de varsta dintre frati  
  Scapa-ti copilul de obiceiurile rele!  
  Importanta relatiei cu tata pentru femei  
  Rolurile de sex si gen  
  Rolul tatalui in dezvoltarea psihologica  
  Educatia bazata pe dragoste  
  Copiii si notiunea de bani  
  Comunicarea dintre tata si copil  
  Cele 5 mesaje ale educatiei pozitive  
  Concediul paternal si influenta acestuia  
  Stadiile dezvoltarii limbajului  
  Obiectivele educatiei antreprenoriale  
  Voi reusi sa fiu o mama buna?  
  Prietenii imaginari ai copiilor  
  Metodele unei educatii antreprenoriale  
  Imbunatatirea comunicarii dintre tine si copil  
  Asa mama... asa fiica!  
  Ascultarea si revolta la varste fragede  
  Tatal si importanta lui in viata sotiei gravide  
  Este copilul influentat de starea mamei?  
  Am nevoie de un model pozitiv!  
  Noi metode de a micsora incapatanarea copiilor  
  Inteligenta emotionala  
  Nevoile de baza ale copilului  
  Copiii crescuti doar de mama  
  Baiatul mamei  
  Cum sa faci fata si carierei si copilului  
  Copiii crescuti de tata  
  Limbajul corpului  
  Si copiii au voie sa greseasca  
  Sfantul Valentin pentru parinti  
  Semne ca aveti un copil supradotat  
  Invata-ti copilul sa isi exprime emotiile  
  Probleme pe termen lung cu copiii adoptati  
  Relatia cu restul rudelor  
  Comunicarea cu un copil adoptat  
  Cand sotul nu vrea copilul  
  Inconstanta in comportament  
  Ce nu vor parintii sa auda  
  10 metode prin care sa iti pastrezi tonul calm  
  De ce femeile sunt marginalizate  
  Ce e bine pentru noi sau pentru ei?  
  Efectele aparitiei unui copil nou  
  O imagine de sine sanatoasa  
  Influenta televizorului asupra copiilor  
  Educa-ti copilul sa vrea mai mult  
  Cum sa te faci inteles de copil  
  Un copil problema  
  Atasamentul parental  
  Crizele de dezvoltare  
  Semne ca bebelusul tau te iubeste  
  Autocontrolul la copii  
  Parintii chinezi  
  Educatia sexuala a copiilor  
  Parintii arabi  
  Intrebarile dificile ale copilului  
  Parintii hispanici  
  Parintii Scandinavi  
  Parintii Africani  
  Parintii Britanici  
  Parintii Australieni  
  Autoritatea parintilor vs educatia copiilor  
  Importanta meselor in familie  
  Copiii platesc pentru greselile parintilor?  
  Parinte sau prieten  
  Obedienta la copii  
  Nu-mi place prietena baiatului  
  Copilul meu fura! Ce sa fac?  
  Talentele vs Alegerea Carierei  
  Se poate modela personalitatea copiilor?  
  Bias-urile cognitive  
  Teoria mintii  
  Stima de sine la copii  
  Autonomia copilului  
  Copil agresor sau victima?  
  Ce facem cand se lovesc copiii?  
  Cum te percepe copilul  
Imbunatatirea comunicarii dintre tine si copil

Noi metode de a imbunatati comunicarea dintre tine si copiii tai

image

Asa cum, adeseori, mentionam in articolele de pe site-ul nostru, comunicarea sta la baza tuturor relatiilor sanatoase, indiferent daca acestea sunt cu copiii, cu partenerul sau cu restul membrilor societatii in care traiesti.

Exista un tip de comunicare ce, desi considerat ca normal, ca facand parte din viata de zi cu zi, el este profund gresit si creeaza doar frustrari. Despre el am vorbit in articolul „Violenta verbala este tot o forma de violenta!”, exemplificand toate modalitatile de conversatie ce trebuiesc evitate, daca dorim sa avem relatii bune cu ceilalti si sa obtinem rezultate favorabile. Despre opusul sau vom vorbi in randurile care urmeaza.

In articolul „Noi metode de a crea cooperarea la copii”, am mentionat de ce aceasta este esentiala pentru o buna intelegere cu cei mici. Atunci cand copiii par a nu isi dori cooperarea, inseamna ca ceva este in neregula si ca ei doresc altceva. Este important ca parintii sa identifice si sa inteleaga aceasta alta nevoie si, cu siguranta, acest lucru se face cel mai bine printr-o comunicare constructiva, venita din partea copilului, si nu prin ghicitul parintilor. Intelegerea corecta a respectivului motiv pentru care apare incapatanarea copiilor este, adeseori, suficienta pentru ca aceasta sa fie indepartata.

De ce se impotrivesc cei mici?

Principalul gand atunci cand un parinte se uita la copilul sau este „De ce are el nevoie?” Copiii nu stiu, inca, sa isi exprime nevoile si sentimentele si, datorita gandirii lor egocentrice specifice acestei varste („Prietenii imaginari ai copiilor – cand acestia nu mai sunt normali?”) ei cred ca parintii lor le inteleg aceste nevoi si ca nu vor sa le indeplineasca. Drept urmare, acestia raspund in oglinda, impotrivindu-se la randul lor. Intr-un cuvant, ceea ce parintilor li se pare a fi incapatanare, este, in fapt, incercarea celor mici de a spune ca isi doresc altceva.

Drept rezultat al perceptiei acestei impotriviri din partea parintilor, va fi scaderea ei din partea copiilor. Sa luam exemplul nostru, al adultilor: atunci cand ne dorim cu ardoare ceva, insa cei din jur ne ofera altceva, simtim o rezistenta pe care, nu de putine ori, o si manifestam? Desigur. Dar ce se intampla cand cei din jur ne spun ca inteleg importanta dorintei noastre si ca vor incerca sa o multumeasca, daca vom face, intai, ceea ce este nevoie? Rezistenta noastra scade si dorinta de a face (mai repede) ceea ce e nevoie creste. La fel se intampla si in cazul copiilor, daca parintii stiu sa le comunice aceste mesaje, pe intelesul lor.

Sa luam drept exemplu o situatie comuna: copilul care vrea sa manance ceva dulce, inainte de masa. La refuzul mamei sale, acesta izbucneste intr-o criza de furie: „Vreau acum!” Ce poate face mama sa in aceasta situatie? Sa isi asigure copilul ca ii intelege dorinta de „acum”, dar ca exista unele reguli care trebuiesc respectate: „Inteleg ca vrei acum”, urmat de o pauza in vorbire, timp in care copilului ii scade rezistenta. Dupa ce el s-a calmat, se poate adauga „regula”: „dar trebuie sa astepti pana dupa masa”.

Atat timp cat copilul intelege ca parintii sai ii percep nevoile si dorintele exact asa cum sunt, el nu va manifesta nici un fel de frustrare, adeseori exemplificata prin accese de furie sau plansete. Unii copii au chiar nevoie de mai multa de rabdare din partea parintilor, decat cel din exemplul meu de mai sus.

De exemplu, un copil refuzat in felul exprimat mai sus, poate manifesta, in continuare, un alt tip de rezistenta, nascut din tristetea si dezamagirea lui. „Niciodata nu-mi dai” este o replica ce, la randul sau, dezamageste parintii. Totusi, acest din urma sentiment vine din neintelegerea emotiilor manifestate de copil, si anume tristetea. Asa cum el este trist, asa vrea sa te simti si tu trist/a, insa fara a fi cu rea intentie.

Din nou, metoda de a scadea rezistenta este asigurarea copilului ca este inteles. „Da, stiu ca esti trist si ca ai mult de asteptat. Inteleg cum te simti”. Totusi, este posibil ca si de aici incolo, copilul sa manifeste tristete si revolta. Acum va intra in faza pe care psihologii o numesc „targuire”: „Niciodata nu primesc ce vreau. Macar o gurita daca m-ai lasa”. Trebuie sa stiti ca targuirea vine inainte de acceptare si ca, de aici, mai este doar un pas pana la „prajitura de dupa masa”. Asigurand copilul ca isi va primi portia de dulce, dupa ce va manca, si ca oricum il iubiti, acesta se va simti inteles, sprijinit si iubit, iar cererea lui va fi conform dorintei mamei.

Cand parintii nu asculta

Desigur, metoda prezentata mai sus necesita multa rabdare si timp, dar si o dorinta puternica din partea parintilor pentru a creste un copil folosind niste principii corecte. Din pacate, multi parinti nu au timpul necesar pentru a isi asculta copiii si a incerca sa le inteleaga emotiile.

Sa facem o analiza a timpului nostru, in general. Intr-o saptamana, petrecem aproape o zi, in masina. O jumatate din ea, stam la serviciu. O alta zi intreaga, la cumparaturi si, intr-un final, reusim sa dormim, o alta parte. Petrecem zeci de ore, facand lucruri pentru copiii nostri. Totusi, sunt toate acestea mai importante decat sanatatea psihica a copilului nostru? Faptul ca am cautat 2 zile prin magazine, sa ii luam cadoul perfect pentru Craciun, il va ajuta, in vre-un fel, atunci cand va fi mare si se va confrunta cu stima de sine scazuta? Oare nu este mai important sa fim acolo, ascultandu-ne copilul, ori de cate ori are nevoie, decat sa ii oferim ultima jucarie Barbie?

Ascultarea atenta nu necesita decat 5 minute in plus. Mai mult, prin ascultare si incercarea de a intelege nevoile copiilor nostri, economisim timpul pe care, altfel, l-am irosi, incercand sa le calmam accesele de furie si plansetele. Mai mult, atunci cand copilul va deveni acea persoana cooperanta si, la randul sau, intelegatoare, pe care ne-o dorim, noi – parintii – vom avea mult mai mult timp pentru propriile noastre nevoi!

Poate ca, prin amenintari si dezaprobari ai, pe moment, senzatia ca ai castigat timp. Totusi, asa cum am spus si in alte articole, pe termen lung acestea vor conduce la o rezistenta si mai mare si, intr-un final, la o revolta in adevaratul sens al cuvantului. Da, copilul tace acum si face ceea ce doresti insa, pe viitor, in mod sigur iti va arata cat ai gresit.

Frustrarea din interiorul nostru ia nastere si creste, fara ca nimeni – si nici macar noi – sa isi dea seama. Uneori, poate dura si ani intregi pana cand aceasta rabufneste, asemenea unui vulcan care a tacut pret de cateva sute de ani. Iar atunci cand el rabufneste, in loc sa fie un siroi firav de lava, ce poate fi cu usurinta stavilit si calmat, asemeni vulcanului, va fi imposibil de calmat si va aduce, cu sine, un sir lung de probleme, ce vor lasa cicatrici asupra tuturor celor implicati. Rezistenta copiilor poate fi comparata cu firicelul subtire de lava, care, daca i se permite sa se scurga, intr-un mod controlat, nu va cauza nici un fel de problema insa, daca el este inabusit... Ei bine, majoritatea problemelor grave din adolescenta si viata de adult au ca punct de pornire greseli ale parintilor.

Doua reguli ale comunicarii

Comunicarea, in general – si aici nu face nici o exceptie nici cea cu cei mici – are nevoie de doua persoane: una care sa transmita mesajul si una care sa il inteleaga. Putem spune ca exista comunicare intre oameni si pisici? Ambele folosesc un limbaj, insa nici una nu poate intelege ceea ce se transmite prin intermediul sunetelor, decat cel mult prin ton.

De aceea, este important ca tu – parintele – sa poti sa transmiti mesajul, iar copilul sa il poata intelege. Problema apare atunci cand parintele, de multe ori prea obosit si lipsit de rabdare, nu ii explica celui mic ceea ce se vrea a fi transmis, pe intelesul lui. Poate ca tie, parintele, ti se pare normal ca cel mic sa nu se indeparteze de tine, atunci cand iesiti la plimbare. Insa, de ce crezi ca pentru el ar fi normal acest lucru? Si, asa cum am aratat si in articolul „Logica in perioada prescolara si scolara”, la varstele mici nici nu poate intelege, iar la cele mari oricum nu mai conteaza foarte mult acest aspect.

Desigur, si in comunicare, exista anumite abordari care functioneaza sau nu, in functie de personalitatea celui mic. Un copil sociabil va aprecia mai mult replica „Stiu ca vrei o prajitura acum. Si eu as vrea, dar trebuie sa asteptam pana dupa masa”, decat un simplu „Trebuie sa astepti pana dupa masa”. In felul acesta, „coalitia” nou formata va face ca asteptarea sa para mult mai usor suportabila si tristetea mai bine inteleasa. Un copil mai activ, insa, va prefera sa i se spuna „Stiu ca ai lasat orice aveai de facut ca sa vii sa mananci ceva dulce, dar trebuie sa astepti pana dupa masa. Mai joaca-te putin si imediat este gata totul.”

Parinte dur vs Parinte iubitor

Am mentionat si in articolul „Educatia bazata pe dragoste versus educatia bazata pe frica” acest subiect, insa am evitat sa aduc in discutie comunicarea, pentru a ii rezerva un articol dedicat.

Cei care abordeaza o comunicare autoritara, traiesc dupa principiul gresit ca, daca nu vor manifesta duritate fata de rezistenta copiilor lor, acestia vor deveni alintati si vor iesi de tot din cuvantul lor, in timp. Ei cred ca, astfel, copiii isi vor „aminti cine este seful”.

Aceasta este o gandire partial adevarata. Desigur, copiii trebuie sa stie cine este „seful”, pentru a nu deveni alintati, insa acest cuvant capata alte conotatii, in educatia moderna, fata de cea invechita. Astazi, „seful” este persoana responsabila, persoana care se preocupa de griji si care ii ofera copilului alternative dintre care sa aleaga. Prea multe alternative, vor conduce la rasfat. Prea putine, insa, vor crea un adult frustrat si lipsit de „coloana vertebrala”.

Reusita in viata nu se datoreaza doar respectarii regulilor si, nu de putine ori, am putut vedea ca cele mai multe cazuri de succes au ocolit sau incalcat regulile comune, pentru a razbate. De aceea, nu este nevoie sa infranezi dorinta copilului de a vrea altceva – ba chiar este indicat sa o lasi libera – dar sa ii expui in asa fel problema, incat el sa inteleaga necesitatea uor anumite actiuni sau comportamente.

Totusi, nici cealalta extrema nu este buna. Atunci cand renunti la ceea ce „trebuie facut” doar pentru ca cel mic opune rezistenta si doresti sa il vezi fericit, nu va conduce la nici un rezultat. Acest tip de parinti stiu ca insultele si bataia nu aduc nimic bun, insa nu cunosc o altfel de metoda, pe care sa o foloseasca.

Cea mai echilibrata metoda este acordarea unor posibilitati de alegere. Explicand, cu argumente, avantajele si dezavantajele, copilul va face, intotdeauna, ceea ce doresc parintii, daca acestia au stiut sa comunice pe intelesul lui mesajul. Negocierea – calitate importanta a unui viitor antreprenor si nu numai – se invata inca de la varste fragede, prin alegerea intre alternative.

Prin folosirea acestui tip de comunicare, specific educatiei pozitive, cei mici invata sa isi amane recompensa: „Fac asta acum, iar mai tarziu fac ce imi doresc eu”. Studiile au aratat ca, acei copii care au invatat sa faca acest lucru, au obtinut rezultate mult mai bune in multe domenii. Acestia au invatat ca este nevoie de rabdare si perseverenta pentru atingerea scopurilor si ca doar pentru ca nu obtin „atunci” ceea ce isi doresc, nu este nevoie sa isi renege si indeparteze visele.