Comunicarea dintre tata si copil
Atacurile la persoana sunt, poate, cele mai distructive atunci cand vine vorba despre comunicare. Asa cum am spus si in articolul „Violenta verbala este tot o forma de violenta!”, critica este o forma de atac si o manifestare a propriilor frustrari, aceasta neavand loc in nici o discutie si, cu atat mai putin, atunci cand ea este purtata cu un copil. Exista o zicala care spune ca „Invinuind vei cadea vinovat” si este foarte adevarata, atunci cand vine vorba despre copii. Daca le vei umbri copilaria cu acuze si reprosuri, pe masura ce acestia vor creste, iti vor intoarce toate acestea contra ta, exact asa cum i-ai invatat.
Ajuta-ti copilul sau partenerul de discutie sa comunice si nu il obliga doar sa asculte. Ofera feedback si evita sa il inhibi, chiar daca intentia ta este doar sa asculti – uneori, chiar si atitudinea ascultatorului poate fi cea care ne opreste sa comunicam.
O greseala des intalnita in comunicare este competitia. Fie ca vorbesti cu copilul tau sau cu partenera, o discutie nu trebuie sa fie reprezentata de subiecte de tipul „care pe care”, „eu sunt mai bun” sau „eu reprezint autoritatea”. Comunicarea trebuie sa aiba scopuri constructive si nu de indepartare a celuilalt, fie si ca pozitionare pe o scara ierarhica.
Pe scurt, iata ce te va feri de conflicte cu copilul tau, atunci cand discutati:
- discuta doar despre o situatie anume si incearca sa eviti sa aduci in vedere si alte situatii, daca acestea nu au relevanta
- acorda atentie la ceea ce are de spus fiul sau fiica ta si nu devia discutia spre problemele tale, daca ea este despre ale lui
- evita perspectivele negativiste
- in primele 10 secunde de la inceputul discutiei, fii atent asupra tonului cu care discuti si incearca sa il corectezi, intr-o maniera afectiva
- ofera feedback, de tipul „Inteleg”, „Da”
- fii curios asupra perspectivei celuilalt („Tu ce parere ai?”)
- fii atent la propria mimica (inclina capul, in timp ce vorbesti)
- nu respinge criticile, atunci cand apar. Solutia, in acest caz, e sa ceri detalii si, intr-un final, fie sa accepti, daca are dreptate, fie sa ii recunosti dreptul de a avea o alta pozitie decat a ta. Daca nu esti de acord cu el/ ea, adu-i la cunostinta faptul ca vrei sa te mentii in decizia ta.
Ce te impiedica sa comunici bine cu copilul tau?
Pe langa rolul de gen, ce impune o discutie minima, mai exista si cateva procese psihice si psihosociale ce pot cauza o comunicare defectuoasa. Acestea sunt:
- Proiectia inseamna atribuirea ideilor, nevoilor, dorintelor, standardelor noastre celuilalt. Tine minte ca fiul sau fiica ta reprezinta o persoana distincta fata de tine si ca, de aceea, este posibil ca acesta sa aiba cu totul si cu totul alte mentalitati si nevoi.
- Rationalizarea este reprezentata de incercarea de a explica logic fiecare dintre ideile si comportamentele noastre anormale. Gandeste-te ca, atunci cand se naste un conflict, fiecare dintre parti are vina sa, chiar daca tu crezi ca mai degraba ar gresi copilul decat tine. Atunci cand exista o problema intre voi, intreaba-te, in primul rand, care e partea ta de vina.
- Efectul Pygmalion, despre care am vorbit in articolul „Efectul Pygmalion. Cercul vicios care ne defineste rezultatele", in discutie, acesta se manifesta prin atitudinea cu care pornim comunicarea. De exemplu, atunci cand incepem o discutie cu gandul ca celalalt ne va raspunde intr-un mod negativ, mai mult ca sigur ca exact acest raspuns il vom primi.
- Transferul reprezinta o reactie improprie, pe care am trait-o in copilarie, si pe care o reproducem asupra celuilalt. Daca te surprinzi amintitndu-ti de felul in care au reactionat parintii tai cand tu ai fost intr-o situatie asemanatoare, poate ar fi cazul sa te opresti.
Comportamente care inhiba sau blocheaza comunicarea
Daca te intrebi de ce copilul tau nu vrea sa discute cu tine, incearca sa observi daca, nu cumva, faci una dintre urmatoarele greseli:
- Te exprimi ermetic, folosind un limbaj specific sau care ingreuneaza comunicarea
- Esti ambiguu, atat in exprimarea verbala cat si in comportamentul vizibil
- Intrerupi vorbitorul, deoarece ai anticipat replica urmatoare sau ideea celuilalt
- Folosesti stereotipuri
- Dai sfaturi necerute
- Esti neatent
- Esti opac la argumentele celuilalt si nu tii cont de ele in cadrul discutiei
- Porti un monolog egocentric
- Faci gesturi si glume care iti plac tie, fara ca ele sa ii placa, neaparat, celuilalt
- Ameninti sau incerci sa santajezi
- Dai ordine care cer supunere neconditionata
- Te lauzi des
- Atunci cand celalalt adopta un subiect dureros pentru el, incerci sa il schimbi, sperand ca asa il vei face sa uite (Nu se intampla acest lucru, ba din contra, el se agraveaza, neputand fi exprimat)
- Aduci in prim plan problemele tale, in fata celor pe care le are celalalt („Ma doare capul”/ „Si pe mine ma doare capul”)
- Refuzi sa accepti problema din punctul de vedere al interlocutorului („Stai linistit, nu e atat de grav pe cat crezi”)
- Manifesti lipsa de respect sau de simpatie
- Critici, insulti, interoghezi, diagnostichezi, esti ironic
Deoarece in majoritatea articolelor de pe site-ul nostru am spus ca rezolvarea unui numar mare de probleme aparute in cazul copiilor si cuplurilor se gaseste intr-o comunicare sanatoasa, am preferat sa abordez acest subiect intr-un mod mai generalist, pentru a putea fi folosit in toate relatiile interpersonale. Un alt motiv pentru care am facut acest lucru este acela ca, atunci cand ai anumite probleme de comunicare, acestea afecteaza toate planurile, si nu doar pe cel al relatiei tata – copil. In acest scop, identificarea cauzei exacte, poate ajuta la rezolvarea tuturor problemelor de comunicare ce apar in familie. Iti recomand ca, in toate discutiile purtate cu familia ta, sa folosesti comunicarea asertiva si ascultarea activa, pentru a obtine rezultate excelente.
<< Prima parte