A sosit si momentul mult asteptat, al revenirii din maternitate, acasa!

Dupa chinurile nasterii, fie ea naturala sau cezariana, dupa programul obositor de alaptare si zgomotele permanent prezente dintr-un spital, a sosit clipa ca mama sa revina in caminul ei, dar nu singura! De data aceasta, mai vine cineva: bebelusul!

Brusc, el va deveni centrul familiei.

Iar acum incepe "distractia": alaptat, schimbatul pampersului si hainutelor, prima baie, urmata de sters si de dat cu crema... Iar toate astea ,pe linga alte treburi casnice, ca deh! mama e si gospodina, pe deasupra!

Dar de ce sa uitam de cel de linga noi? El ne poate fi ajutor in toate activitatile descrise mai sus, unde mai pui ca, daca e primul copil, si mama e la fel de stingace ca si tatal, in manevrele de ingrijire a bebelusului!Trebuie specificat faptul ca, daca mama se adapteaza la toate acestea din necesitate, si incearca sa faca fata tuturor noutatilor din viata ei, tatal trebuie implicat in noile activitati. Nu e nimic de condamnat in momentul in care ceri ajutorul celuilalt, dar nu atunci cind nu mai poti. Pentru ca, in momentul in care nu mai poti, dupa ce ai facut fata atitor provocari si te-ai adaptat din mers atitor cerinte noi, o sa descoperi ca tatal habar nu are unde sunt servetelele umede sau de ce plinge micutul.

Tatal poate sa ia parte la supravegherea micutului, la schimbarea pampersului si a hainutelor, la pregatirea apei pentru baia bebelusului, poate - si e bine! - sa stea cu el citeva minute in fiecare seara, pina mama ii pregateste micutului hainele de schimb si locul unde va dormi. Treptat, perioada pe care micutul o va petrece in compania tatalui se poate prelungi la o ora, iar mai tirziu, la o jumatate de zi. Iar cind va veni momentul hranirii cu biberonul sau cu lingurita, tatal ar putea sa faca, macar din cind in cind, acest lucru.

Si cind va avea loc prima plimbare a bebelusului, de ce sa nu fie tatal cel care impinge caruciorul sau duce bebele in marsupiu? Un tatic care isi plimba copilul e intotdeauna o imagine care aduce un zimbet pe fetele celorlalti!

Si mai e un capitol in care tatii isi pot aduce contributia: gospodaria. Ce daca nu a sters praful sau nu a aspirat la fel de bine ca noi, mamicile? Trebuie sa-l lauzi si sa-i apreciezi efortul. Chiar daca are nevoie de liste ca sa-ti cumpere din oras tot ce-ti trebuie, nu-i nimic. Rupi un minut din timpul acordat bebelusului si faci si listuta, decit sa risti sa cumpere ce n-ai nevoie(cite din noi nu au patit asta?)

Din implicarea tatalui in viata copilului, din primele lui zile, va avea de cistigat intreaga familie:

• mama - care va avea si momente de respiro, nu isi va epuiza prea repede rezervele de rabdare si va simti ca si cel de linga ea e la fel de preocupat de tot ce i se intimpla ei si micutului ce le-a schimbat viata;
• tatal - care nu va fi "picat din luna" in momentul in care bebe va trebui schimbat, iar el e singur acasa;
• bebelusul - nu in ultimul rind, care va invata de foarte devreme ca parintii sunt doi, ii va recunoaste dupa voce, pe fiecare, si va reactiona intodeauna in prezenta lor.