Ne crestem copiii in speranta ca, atunci cand vor ajunge la randul lor adulti, se vor descurca in viata. Ne dorim sa reuseasca in tot ceea ce isi propun, sa nu cunoasca gustul insuccesului sau al nereusitei. Visam la tot felul de planuri marete, pe care, ne reconfortam noi, cel mic le va duce la indeplinire. Speram ca, macar el, sa aiba mai mult noroc, soarta sa ii surada si sa nu il supuna la tot atat de multe greutati zilnice precum a facut-o cu noi. („Obiectivele si abordarile unei educatii antreprenoriale”)

Avem atat de multe obiective pe care i le stabilim copilului, incat adesea uitam de el, de ce isi doreste cel mic. Vrem sa il invatam de toate, intr-un timp relativ scurt, pe perioada copilariei. Pretentiile noastre sunt mari, adesea ireale. Cu toate astea, pentru a fi siguri ca va reusi si va excela, dorim sa ii cultivam spiritul autonom, astfel incat sa stie cand si de ce sa profite, indiferent de domeniile de activitate.

Desi varsta nu ii permite sa isi castige singur asa-zisa autonomie, ca parinti, ar trebui sa i-o acordam inca din start. Vrem un copil sigur pe el, responsabil, capabil sa ia singur decizii. Suntem, insa, noi, cu adevarat dedicati acestui tel? Ii acordam noi copilului libertatea necesara responsabilizarii? Zicem ca ne ferim de militarie, dar tocmai astfel ne comportam, ca la instructie. De ce? Pentru ca ne dorim sa tinem situatia sub control, adica sa ne impunem, sa comandam, sa ne facem ascultati indiferent de metode. Scopul scuza mijloacele, s-ar apara majoritatea parintilor. Sa fie oare chiar asa?

Copilul autonom stie ce, cand si cum vrea. Ba mai mult, fara sa i se spuna, isi ia singur ceea ce ii este trebuincios nevoilor sale. Instinctele il ajuta foarte mult sa isi dea seama ce i se potriveste si acest lucru este adus in atentia parintilor. Cum? Prin faptul ca nu prea mai au ei multe de spus atunci cand copilul le explica ce si de ce prefera. Procesul decizional e, astfel, simplificat, copilul facandu-si propriile alegeri. Bune, rele, ele sunt ale lui, deci tot el si le va asuma si va fi raspunzator pentru soarta lor.

Ca adult, nu e tocmai usor sa pierzi controlul, sa ii lasi cale libera copilului sa se exprime singur. Ai impresia ca e prea mic, ca nu diferentiaza binele de rau. Conceptiile potrivit carora copilul nu ar fi suficient de inteligent pentru a constientiza sunt total eronate. Desi acesta nu are inca dezvoltate toate abilitatile de comunicare, asta nu inseamna ca el nu intelege. O face, dar in felul sau propriu, de copil. E normal sa nu fim pe aceeasi lungime de unda intotdeauna cu preferintele copilului. Cu toate astea insa, putin cate putin, trebuie sa ii lasam mai libere fraiele. („Crizele de dezvoltare”)

Parintii adesea se opun acestei forme mai relaxate de a il educa pe cel mic. Ei trateaza initiativa si curiozitatea copilului drept o rebeliune. Au falsa impresie ca, atat timp cat nu i se va arata cine e la conducere, cel mic se va razvrati, le va iesi din cuvant. Cum nimeni nu vrea sa aiba de-a face cu un copil obraznic si razgaiat, parintii prefera sa il invete pe calea cea dura care este locul lui si cui trebuie sa i se supuna. Educam sau dresam? De fapt, ce ne propune, ca parinti? („Tu ce stil parental ai adoptat?”)

Autonomia de vointa este un concept evolutiv, ea nu are limite prestabilite. Nu poti preconiza cat de autonom va fi copilul tau. In schimb, daca nu il lasi sa isi exploreze singur aceasta latura, cu siguranta nu va fi autonom, caci nu va intelege ce inseamna asta.

Parintele, chiar daca din umbra, este mereu in control. In vreme ce copilul se manifesta dupa bunul plac, adultul responsabil va veghea asupra acestuia. Parintele se va asigura ca cel mic nu se expune la factori de risc care l-ar putea afecta pe termen lung. Atunci cand se va sesiza o schimbare comportamentala negativa la copil, el va fi imediat atentionat. Corijarea nu va avea loc neaparat de indata. A se urmari evolutia copilului in timp. De ce? Pentru a vedea daca se tind a se permanetiza apucaturile sau au fost doar ceva de moment, trecator. Nu are rost sa faceti o scena, sa certati copilul mai aspru decat se impune. Retineti, asadar, orice pedeapsa trebuie sa fie direct proportionala cu intensitatea si frecventa greselilor!

In Romania zilelor noastre, parintilor le este foarte greu sa lase copilul liber, sa descopere de unul singur ce e bine si ce nu. Poate nu ar fi chiar atat de blamat daca, la randul lor, n-ar fi fost si ei crescuti in acelasi spirit inchizitorial. Bunicii copiilor de azi au avut grija sa ii creasca pe parintii acestora intr-o maniera nu foarte liberala. Nu exista un simt democratic foarte dezvoltat, in acele vremuri. Tocmai din acest motiv, unii dintre noi au fost crescuti pe rationamentul „Eu te-am facut, eu te omor”.

Avand experientele neplacute din propria copilarie, ar trebui sa ne fie mai usor sa nu repetam greselile parintilor nostri. Inca ne amintim cum, poate, am fi preferat sa facem cu totul altceva decat ne-a fost impus. In schimb, nu aveam un cuvant de spus. De ce nu s-ar schimba acest tratament tortionar? Avem sansa de a ne razvrati cu ocazia cresterii propriilor nostri copii. Acum, chiar noi, putem da dovada ca am invatat ceea ce era necesar, ocazie cu care putem veni cu un plus favorabil dezvoltarii celor mici. Permitandu-le sa faca ceeea ce noua ne era interzis, avem sansa de a ne realiza prin ei, prin propriile lor initiative.

In schimb, daca iti privezi copilul de libertate, vei avea o lesa invizibila asupra lui. Cu ea, ii vei putea controla toate miscarile, retragandu-i elanul atunci cand nu se va conforma opiniilor tale. Chiar daca, in calitatea de parinte, mereu vei avea cele mai bune intentii, binele copilului nu va fi intotdeauna vizat prin astfel de actiuni. Pare greu de crezut, insa parintele obsedat de control, de a isi feri copilul de accidentari, fie ele chiar unele usoare, va gresi. De ce? Pentru ca cel mic nu va intelege ceea ce ii explica parintele pana nu va simti pe pielea lui. Perceptiile difera, de la om la om, mai ales in cazul copiilor. Mofturosi, inca nu pot realiza ce prefera, asa ca trebuie sa treaca prin propriul filtru al simtirilor cat mai multe trairi. Abia apoi, in urma contabilizarii interne, copilul va realiza daca si de ce a avut adultul dreptate atunci cand l-a prevenit. („Baiatul mamei”)

Simtind ca are liber la distractie, copilul va intra rapid in joc. Fara a sta prea mult pe ganduri, va studia paleta de optiuni si se va hotari sa o incerce pe cea care il atrage mai tare. Cu cat perspectivele sunt mai captivante, cu atat gustul de aventura al copilului va fi satisfacut mai bine.

Autonomia copilului nu este neaparat una elaborata. Ea poate incepe de la lucrurile marunte, de zi cu zi. De exemplu, cand sunt mici, copiii sunt ajutati sa se imbrace. Mai mult, parintele alege tinuta pe care o considera potrivita pentru cei mici. Pe masura ce acestia cresc, incep sa sesizeze si ei vestimentatia si adopta un stil personal. Moda nu este prea definita pentru ei, insa asta nu ii opreste pe copii sa nu isi spuna cuvantul si in materie de vestimentatie. Nu obligati copilul sa poarte o anumita haina daca el prefera alta. Chiar daca se asteapta de la dumneavoastrasa sa veniti cu copilul imbracat intr-o anumita maniera, e de preferat ca el sa se simta bine, in largul sau. In special mamele de fetite, pun mare accent pe vestimentatia micilor domnisoare. In consecinta, le imbraca cu rochite pretentioase, extrem de costisitoare, in care, de cele mai multe ori, fetele nu se simt deloc confortabil. Asadar, ce preferati? Sa aveti un copil care se poate misca in voie, fara a va ingrijora daca hainele se pateaza? Sau tineti atat de mult la eticheta incat sunteti dispus/a sa va sacrificati bucuria propriului copil? („Puntea dintre generatii: moda, pe intelesul parintilor”)

In ceea ce priveste mancarea, polemicile sunt foarte numeroase. Cei mici sunt foarte categorici cand vine vorba de gusturile lor culinare. Degeaba parintele incearca sa ii convinga pe copii ca mancarea este buna, gatita cu dragoste si ca e exact ce are el nevoie pentru a se face mare si voinic. Copilul ramane de nestramutat. Ce e de facut? Aveti doua optiuni: sa schimbati dieta in asa maniera incat sa fie pe placul copilului, sa vrea sa o manance, sa chiar o ceara, respectiv sa il fortati sa inghita, riscand a-i provoca neplaceri gastro-intestinale. Ce alegeti? Evident, ca parinte, puteti observa cu usurinta atunci cand pretentiile copilului sunt exagerate, cand ele sunt simple mofturi. Aveti experienta in acest sens, asa ca veti constientiza cand e cazul sa puneti piciorul in prag. In alte ipostaze, copilul incearca sa va asigure de faptul ca nu mai poate, ca i-a fost suficient. Crezand ca stiti doza optima aferenta fiecarui copil zilnic, in ceea ce priveste alimentatia, aveti tendinta de a il pune pe copil sa manance mai mult decat acesta poate. Desigur, vreti doar sa va asigurati ca e hranit corespunzator. Nu ar fi mai bine daca, in schimb, i-ati servi mai multe gustari, la intervale de timp regulate? („Tulburarile de alimentatie in cazul copiilor”) Nu vom putea fi tot timpul alaturi de copilul nostru, la orice pas al acestuia. Tocmai din aceasta cauza, e recomandabil a nu interfera cu alegerile sale in ceea ce ii priveste pe prietenii sai. Anturajul este un element important in procesul de socializare si de dezvoltare personala. Mai bine ii permitem copilului sa se insoteasca cu oameni cu care are interese comune, pasiuni asemanatoare, decat sa riscam a-l impinge in prietenii care ar putea sa-i displaca. Acelasi lucru si cand se afla in cautarea jumatatii sale. Sfaturile parintesti niciodata nu sunt gresite, insa nu e obligatoriu a se tine cont de ele. („Nu imi place prietena baiatului meu: ce ar trebui sa fac?”)

Autonomia copiilor trebuie incurajata si chiar stimulata. Pierderea controlului nu este intotdeauna un lucru rau, mai ales atunci cand copilul dumneavoastra iese in castig. Lasati-l liber, sa experimenteze si sa vada ce ii place mai mult sa faca. Astfel, va deveni increzator in propriile forte. In acest timp, ochii dumneavoastra vigilenti il vor supraveghea, iar el va fi constient de asta. Atunci, totul va fi in armonie: grija dumneavoastra pentru el, dar si nevoile copilului, pe care si le va satisface singur, cu acordul dumneavoastra prealabil.

Nu va inchistati copilul! Nu-l transformati intr-un robotel! Lasati-i mintea sa respire, sa absoarba tot ceea ce are nevoie pentru a se dezvolta armonios. Aprobarea dumneavoastra tacita il va scoate pe copil din zona de confort si il va determina sa aleaga o pozitie si sa impuna alegerea facuta. Responsabilizarea celui mic nu se va lasa asteptata. Veti fi chiar surprins de perspectiva pe care o va dobandi copilul dumneavoastra in urma experimentelor pe care i le-ati ingaduit sa le aiba.

Nu va ganditi ca veti fi judecat! Nu ati fost si nici nu veti fi niste parinti rai, slab pregatiti daca investiti in coplilul dumneavoastr. In fond, asta si faceti, o investitie de viitor, care se va materializa in autonomia gandirii copilului dumneavoastra. In consecinta, nu permiteti gurilor rele sa va impiedice a face un bine propriului copil!