Stima de sine a parintilor afecteaza dezvoltarea creierului copilului
Stima de sine este un concept psihologic pe care il exploram continuu, de-a lungul vietii. Chiar daca, la un moment dat, ajungem sa ne formam o parere generala buna despre noi insine, lucrurile nu sunt definitivate niciodata. Cand ne asteptam mai putin, situatia poate lua o turnura care sa ne surprinda, pe care nu am fi putut-o anticipa. Cu stima de sine se lucreaza zilnic, ea nefiind precum o achizitie, pe care sa o iei si sa o asezi in vitrina, de unde sa o admiri cu placere. Cand ai impresia ca ai realizat ceea ce ti-ai propus, brusc, esti dezamagit/a, caci constati ca inca se mai pot aduce imbunatatiri. La propriul sine, se lucreaza in ture interminabile, care niciodata nu iti acorda pauze de respiro.
Ce este stima de sine?
Modul in care suntem perceputi in societate tine, in primul rand, de imaginea sociala pe care noi ne-am construit-o si pe care am ales sa o prezentam celorlalti. In schimb, stima de sine tine de intimitate, de interiorizarea trairilor. Una este ceea ce afisam, in vazul tuturor, iar alta poate fi starea noastra psihica, atunci cand o facem. In masura in care, ceea ce se petrece in psihicul nostru, nu se afla in concordanta cu ceea ce reusim sa exteriorizam, putem avea probleme grave, care sa degenereze in puternice conflicte interioare. Cu aceasta ocazie, stima de sine tinde sa decada, sa atinga praguri minimale, punct din care cu greu ne mai putem ridica. („Stima de sine la prescolari”)
Pentru a ne scuti de eventualul disconfort mental, putem sa fim prevazatori si sa ne alimentam cu stari de bine, favorabile psihicului nostru. Cel mai adesea, asta si incercam sa facem. Pentru asta, apelam la tot felul de tertipuri, mai mult sau mai putin constiente, prin care atragem laude sau aprecieri. Fie ca este vorba despre locul de munca, despre cercul de prieteni, sau chiar in familie, toti incercam a ne evidentia, a ne face remarcati prin ceea ce suntem si ce speram sa devenim.
Stima de sine – efecte benefice
Persoana care are o stima de sine crescuta, va fi mereu increzatoare in fortele proprii. Nu va sta prea mult pe ganduri in momentul in care viata ii va prezenta noi oportunitati de afirmare. Astfel, gustul de aventura va fi ceva caracteristic pentru acei oameni care nu doar ca spera, dar si cred ca, ceea ce isi propun, la va si reusi. De ce? Pentru ca nu stau sa analizeze prea mult lucrurile, bazandu-se pe instinctele lor. Nu e vorba ca ar fi irationali, sau ca inca n-au experimentat pragmatismul in viata lor, insa stima de sine le este de mare folos aici.
Avand o baza solida pe care sa construiasca, stima de sine va sta la temelia viitoarei reusite a oamenilor optimisti, care au o parere buna despre ei. Obisnuiti cu succesul, fiind impacati cu ei insisi, acesti norocosi vor porni din start cu un avantaj. Ei vor fi mereu cu un pas inainte, pentru ca psihicul lor va fi linistit, anticipand, deja, ulterioara victorie pe care si-au propus-o. Oricat de riscanta ar fi miscarea pe care ar avea-o de facut, ei o vor executa cu zambetul pe buze, starea de bine de la exterior aflandu-se in tandem cu linistea si impacarea sufleteasca pe care o genereaza o stima de sine crescuta.
Stima de sine – efecte negative, ingrijoratoare
Atunci cand meditam asupra conditiei noastre umane, ajungem inevitabil a ne compara, pe noi cu altii, sau, chiar pe noi cu noi, cei ce eram odinioara. Deoarece e in firea noastra sa speram la mai mult, la mai bine, ne dorim sa ne perfectionam cu fiecare zi ce trece. Ne ambitionam prin stabilirea de obiective, pe care ne propunem sa le atingem intr-un timp cat mai scurt.
Atunci cand lucrurile nu ies cum ne-am fi asteptat noi, suntem dezamagiti, debusolati de faptul ca, desi, credem noi, am muncit mai mult decat trebuia, tot nu s-a dovedit a fi suficient. Aici, incep parerile de rau, intr-o prima faza. Apoi, constatam ca nu suntem atat de grozavi precum ne credeam. Incercand a cauta vreo cauza pe care sa dam vina, ne intoarcem tot la noi. Incheiem prin a ne condama de unii singuri. Ajunsi in acest punct, suntem cu moralul la pamant. Nu mai intrezarim nici macar vreo umbra la capatul tunelului cu dezamagiri personale. Stima noastra de sine este sub nivelul unei asa-zise sperante de redresare. („Cum afecteaza stressul barbatii vs femeile”)
Cum ne influenteaza stima de sine familia?
Ca grup social, familia exceleaza atunci cand membrii ei se afla intr-o comuniune perfecta. Cand unul dintre noi nu da randament, indiferent de domeniul de activitate, insuccesul lui se resimte cel mai bine in familie. De ce? Pentu ca mediul familial e cel in care ne intoarcem de fiecare data. Aici ne laudam cu reusitele noastre, iar tot aici refulam atunci cand suntem dezamagiti de propria prestanta.
Atmosfera este una joviala atunci cand avem ce si de ce sarbatori. Lucrurile se schimba insa, atunci cand unul dintre adulti, intors de la serviciu, sau de la vreo intrevedere, este posomorat si ingandurat. Zambetele copiilor se contorsioneaza pentru ca inteleg ca seara in familie nu va fi una prea relaxanta, caci adultii, la randul lor, sunt incordati. Timorati, cei mici tind sa se interiorizeze, de teama de a nu agrava si ei situatia. Prefera sa se retraga in lumea lor, departe de problemele adultilor.
Cei mari, fiind absorbiti de complexitatea situatiei care tocmai s-a iscat, deseori nu observa acest lucru. Astfel, zilele trec, intr-un final adultii gasesc si o rezolvare, insa il pierd din vedere pe copil, cel care a interiorizat totul. Pentru ca nu e obisnuit cu aceste stari care fluctueaza, copilul se pierde undeva in mijlocul acestui torent de emotii ce il incearca. Uneori, se chiar culpabilizeaza pentru faptul ca mama sau tatal sau nu mai au rabdare sa se joace cu el. Alteori, incropeste diferite scenarii prin care se vede salvatorul familiei. Pentru ca e inca prea mic pentru a schimba cumva situatia, se intristeaza si se blameaza, sfarsind a se considera, la randul sau, bun de nimic. In acest fel, de la o sedinta prelungita, care ajunge pana in sufragerie, acasa, in familie, copilul dumneavoastra poate avea neplaceri care sa il afecteze psihic si emotional.
Cum este afectat creierul copilului?
Datorita relatiei stranse parinte – copil, acesta din urma este vizat in mod direct de stima de sine scazuta a primului. Petrecand mult timp impreuna, mai ales in primii ani ai copilariei, cel mic poate fi afectat pe termen lung din cauza faptului ca parintii sai se desconsidera. In timp, copilul ajunge sa preia obiceiurile si modul de gandire al adultilor, formatorii sai.
Nemultumiti de ei, parintii streseaza copilul. Cel mic ii vede vesnic nefericiti, iar aceasta stare se transmite si asupra lui. Ingrijorarea pune, astfel, stapanire pe intreaga familie. Problemele de la serviciu se aduc acasa, iar mediul de aici se incarca cu energii negative, care ii acapareaza pe toti, de la mic la mare. Daca adultul a reusit sa isi dozeze energia, astfel incat sa faca fata problemelor zilnice, nu acelasi lucru se intampla si la copii. Acestia inca nu au avut suficiente experiente din care sa invete cum sa isi pastreze calmul in astfel de situatii.
Cercetatorii din Boston au reusit sa demonstreze ca stima de sine scazuta a parintilor afecteaza dezvoltarea creierului copiilor. In studiul lor, mamele care se considerau nedemne sau inadaptate din punct de vedere al statutului social detinut, prezentau riscuri mai crescute de a avea un nivel ridicat de cortizon. Acest hormon este un indicator al stressului, care se multiplica, ajungand pana la copil. De asemenea, partea din creier responsabila cu memoria de lunga durata, era afectata. De aici si problemele de concentrare si de formare de amintiri placute inregistrate in cazul copiilor cu astfel de mame. In schimb, nesiguranta, nemultumirea si teama de nereusita se instaleaza in mentalul micutului, totul din cauza mamei cu stima de sine scazuta.
Rezultatele studiului nu sunt greu de crezut. Oricine isi poate da seama ca un continuu stress in familie il va afecta, in cele din urma, si pe copil. Daca parintii se plang zilnic de nereusitele lor, nu vor avea incredere sa inceapa noi idei, proiecte. Pe modelul exemplului personal, copilul se va dovedi la fel de reticent, precum parintii sai. Odata ajuns la maturitate, mai mult ca sigur ca va face intocmai cum a vazut acasa. Fara sa vreti, ii veti crea, astfel, un handicap social copilului dumneavoastra („Am nevoie de un model pozitiv!”)
Desi ati avut cele mai bune intentii, incercand sa gasiti o rezolvare profitabila intregii familii, lucrurile nu se vor intampla intocmai cum v-ati fi asteptat dumneavoastra Nesigur pe el, asa cum a vazut si la dumneavoastra, copilul va pasi in viata plin de frici, angoase care se vor reflecta in actiunile sale. Mai bine zis, in lipsa acestora, caci va fi nemultumit de munca sa, inca dinainte de a se apuca de ea. Asta va doriti pentru copiii dumneavoastra?
Sfaturi pentru parintii cu stima de sine scazuta
Daca raspunsul dumneavoastra la intrebarea de mai sus este unul negativ, acum este momentul sa va schimbati atitudinea fata de dumneavoastra, in primul rand. Este foarte important sa va gasiti motivarea, sa faceti ceva care sa va intareasca increderea vis – a – vis de propria persoana. Daca nu stiti in ce sa va gasiti un motor care sa va propulseze, ganditi-va la copilul dumneavoastra. Faceti schimbarea asta azi, pentru el. Ii va fi foarte util, in viata, sa aiba un trecut care sa ii aminteasca de faptul ca viata ne supune unui lung sir de incercari, probe pe care trebuie sa incercam sa le trecem cu bine. Indiferent de rezultatul astfel obtinut, fiecare eveniment trebuie privit drept o izbanda, din care nu avem cum sa iesim invinsi. De ce? Pentru ca, la final, ceea ce conteaza cu adevarat, de fapt, e cu ce am ramas in urma acestui exercitiului. Prin repetitie, ne putem perfectiona, iar asta o putem face doar noi cu noi. Indiferent cine ne e sau nu alaturi, in viata, pasim singuri pe propriul drum.
Incercati asadar sa nu va transmiteti propriile frici copiilor dumneavoastra Ei nu trebuie sa fie tematori de ceea ce inca nu au experimentat. Lasati-i sa se convinga singuri, sa fie ei cei care catalogheaza lucrurile, situatiile. Ceea ce pentru noi, ca parinti, desi adulti fiind, poate parea greu, pentru copiii nostri poate fi floare la ureche. Incurajati-i sa descopere singuri puterea ce zace in ei. Ea este acolo, trebuie doar activata, ori asta nu se va intampla daca dumneavoastra ii inhibati cu propriile pareri de rau, regrete. („Cand ma fac mare, vreau sa devin...”)
Caracterele puternice se modeleaza inca din copilarie, din chiar sanul familiei. Pentru a reusi in viata, copilul trebuie, mai intai de toate, sa aiba incredere in el, sa fie tentat sa se hazardeze, norocul putandu-i surade atunci cand se asteapta mai putin. Daca, in familie, nu primeste astfel de exemple, copilul nu va cunoaste gustul succesului, caci se va teme de el. Frica de nereusita nu ii va permite sa se inscrie in goana nebunasca dupa victorie. Ca parinti, nu va doriti sa fiti responsabili de nefericirea copilului dumneavoastra, asa ca aratati-i dumneavoastra cum sa fie fericit, cum sa aiba o parere buna despre el, deci o stima de sine crescuta.