In ultima vreme, s-a creat o adevarata valva in jurul cartii noi aparute „Nu esti atat de destept” a lui David McRaney. Cartea nu face decat sa trateze cateva dintre cele mai comune bias-uri cognitive, folosind un limbaj care sa nu faca parte din jargonul psihologilor si care sa exemplifice cu intamplari din viata de zi cu zi, a fiecaruia.

Daca ati citit si dumneavoastra cartea sau doar daca vreti sa va invatati copilul cum sa reziste acestor bias-uri, pentru a inregistra mai mult succes in activitatile sale, atunci, acest articol va fi, cu siguranta, pe placul dumneavoastra.

Un bias cognitiv este un tipar de deviatie in gandirea noastra, in care perceptia noastra, a altor oameni sau a situatiilor pe care le traim, poate fi concluzionata in urma unei prezumtii ilogice. Oamenii isi creeaza propria „realitate sociala subiectiva”, pe baza perceptiilor pe care le au asupra societatii reale. Aceste perceptii dicteaza, de asemeni, si modul cum el reactioneaza in anumite situatii.

Biasurile cognitive conduc, si nu de putine ori, la o perceptie distorsionata a realitatii, la o gandire inacurata, interpretari ilogice sau la irationalitate.

In ultimii 60 de ani, de la descoperirea biasurilor cognitive, lista lor s-a inmultit de la o zi la alta, ceea ce ne face sa ne intrebam daca nu, cumva, pe masura ce trece timpul, nu ne vom da seama ca intreaga realitate perceputa de noi este doar o festa pe care ne-o joaca mintea noastra.

Desigur, odata cu descoperirea acestora, a aparut si o arie psihologica ce incearca sa ne „dezvete” de ele, numita Modificarea bias-urilor cognitive. Tehnicile specifice ei incep sa acapareze din ce in ce mai mult teren, in terapiile pentru tratarea anxietatii, a depresiei sau a dependentelor. („Depresia la adolescenti - semne si cum pot ajuta parintii”).

Pentru o mai buna intelegere a ceea ce reprezinta, de fapt, aceste biasuri cognitive, vom da, si noi, exemplu de cateva dintre cele mai comune si felul cum ne altereaza ele perceptia realitatii, nu inainte, insa, de a intelege felul cum se clasifica ele.

Acestea pot fi deosebite prin dimensiunile ce le compun. De exemplu, exista si biasuri specifice individului, dar si grupurilor, asa cum se intampla si in cazul recent mediatizatului Efect Genovese sau biasul de asumare a riscului.

Alte tipuri de biasuri afecteaza procesul de luare a deciziilor, cum se intampla in cazul dependentei de jocuri de noroc, de exemplu, altele ne afecteaza judecata. O clasa distinctiva este cea a biasurilor care ne afecteaza memoria („De ce nu ne amintim copilaria timpurie?”), asa cum este cel al constantei – in care ne aducem aminte atitudinile din trecut care sunt mai apropiate de cele din prezent.

O alta categorie de biasuri tine cont de motivatia oamenilor, asa cum este, de exemplu, dorinta de a avea o imagine pozitiva pentru ceilalti, care conduce la un bias egocentric si evitarea remarcilor cu caracter negativ.

Psihologii mai impart aceste biasuri in doua tipuri generale: cognitia „calda” si cognitia „rece”, unde cele din urma caracterizeaza deciziile sau judecatile care au luat nastere in urma unei informatii irelevante, asa cum se intampla in cazul aprecierii sau deprecierii aceluiasi produs, daca acesta este prezentat in forme diametral opuse. Tot aici se incadreaza si acordarea unei importante prea mare unor situatii sau idei care nu isi merita acest statut.

Cele mai comune teste pentru a masura nivelul acestor biasuri sunt Proba Punctelor si Testul Stroop.

In cele ce urmeaza, veti gasi o lista cu cele mai comune biasuri cognitive, in functie de felul cum se clasifica acestea. Recomandarea noastra este sa acordati atentie fiecaruia si sa incercati sa le eliminati din viata dumneavoastra, dar si sa il invatati pe copilul dumneavoastra, despre fiecare, in parte.

Primii ani de viata sunt perfecti pentru a incepe sa ne ajutam copiii sa isi dezvolte o stima de sine puternica si pozitiva („Stima de sine la prescolari”) si sa creasca alaturi de oameni care sunt diferiti de ei, pe care sa ii respecte si sa incerce sa ii inteleaga. Stim, deja, din studii, ca intre 2 si 5 ani invatam sa devenim constienti de gen, rasa, etnie si dizabilitati. Incepem, de asemeni, tot la aceasta varsta, sa absorbim si atitudinile pozitive, dar si biasurile negative atasate de aceste aspecte ale identitatii, pe care le intalnim in familiile noastre.

Primul pas in a ne ajuta copiii sa faca fata biasurilor cognitive este sa nu le oferim ocazia de a le invata. Asta inseamna, desigur, ca noi insine sa ne analizam si sa le descoperim, pentru ca, mai apoi, sa le controlam. Oferind copiilor nostri un model pozitiv, din acest punct de vedere, le oferim sansa de a nu cadea in capcana propriilor minti, multi anid e acum incolo. („Am nevoie de un model pozitiv!”)

Cu cat vom cunoaste mai bine aceste bias-uri, cu atat vom reusi sa le explicam mai bine copiilor nostri. Lista prezentata de catre noi este una minuscula, in comparatie cu cea care incearca sa le cuprinda pe toate si, asa cum am spus in randurile de mai sus, ea se mareste de la an la an. De aceea, o mai buna informare, ne va ajuta sa si facem fata acestui impediment al gandirii noastre, dar si sa ii aratam copilului nostru ce ar trebui sa faca pentru a se feri de ele.

Subliniind fiecare greseala de logica sau de perceptie pe care cel mic o face, intr-o maniera asertiva („Noi metode de a imbunatati comunicarea dintre tine si copiii tai”), vom reusi sa ii inducem o atentie constanta asupra lor, si pentru viitor.