Se spune ca inca din timpuri stravechi, oul era daruit ca simbol al echilibrului, fecunditatii, creatiei, al vietii si reinnoirii naturii.

Desi astazi, asociem ouale rosii cu sarbatoarea Pastelui, traditia oualor vopsite in culori este foarte veche, mult mai veche decat crestinismul.

Surse arheologice si marturii istorice atesta faptul ca, in urma cu cateva milenii, in China antica exista obiceiul de a face cadouri oua colorate, in cadrul unor sarbatori sezoniere. In ajunul Anului Nou chinezesc, cu ocazia sarbatorii Tsing-ming, care cadea in luna aprilie, vechii chinezi isi ofereau unul altuia oua vopsite.

La vechii persi, in apropierea sarbatorii Newroz, de Anul Nou persan, care cadea in ziua echinoxului de primavara, preotii zoroastrieni vopseau oua pe care le ofereau credinciosilor. In Roma Antica, tinerii vopseau ouale in rosu si le trimiteau celor dragi, cu ocazia sarbatorii lui Ianus. Vechii slavi aveau si ei obiceiul de a-si darui oua rosii la sarbatoarea primaverii. Finlandezii purtau in buzunare oua rosii, atunci cand trageau prima brazda de plug primavara, iar estonienii mancau oua in timpul campaniilor agricole.

Se povesteste ca ouale rosii de Paste au devenit simbolul sarbatorii dedicate Invierii Domnului pentru ca Maica Domnului, care venise sa isi planga fiul rastignit pe cruce, a asezat un cos cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Iisus. Domnul Iisus a spus atunci: "De acum inainte sa faceti si voi oua rosii si impestritate intru aducere aminte de rastignirea mea, dupa cum am facut si eu astazi."

Astazi, la noi, obiceiul incondeierii oualelor de Paste a atins culmile artei prin tehnica, materiale, simbolistica motivelor si perfectiunea realizarii.

In traditia populara de la noi, oul rosu de Paste ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de indepartare a raului, fiind aducator de sanatate, frumusete, putere si spor. Astfel, in dimineata din duminica Pastelui, se obisnuieste mai ales la tara sa se spele pe fata cu apa neinceputa, in care pun un ou rosu pentru ca sa fie sanatosi si frumosi tot anul. Dupa consumarea oualelor, cojile rosii sunt puse in brazde, la arat, pentru ca pamantul sa dea rod bun.

Ciocnitul oualor semnifica sacrificiul divinitatii primordiale si se face dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula “Hristos a inviat”, la care se raspunde “Adevarat a inviat”.

O alta legenda spune ca dupa ce Iisus a fost rastignit, rabinii farisei au facut o petrecere. Unul dintre ei a spus ca Iisus va invia numai atunci cand va invia cocosul pe care il mananca, iar ouale fierte vor deveni rosii.Nici nu si-a terminat de spus cuvintele, ca ouale au devenit rosii, iar cocosul a inceput sa bata din aripi.

Ouale erau vopsite in culori vegetale, obtinute din diverse legume, si preparate dupa retete stravechi, transmise din generatie in generatie. Plantele folosite erau alese in functie de momentul recoltarii, de timpul de uscare, dar si de modul in care erau combinate.

Culorile folosite pentru colorarea oualor au o simbolistica aparte:

• Rosu: sange, soare, foc, dragoste si bucurie de viata
• Negru: statornicie, eternitate
• Galben: lumina, tinerete, fericire, recolta, ospitalitate
• Verde: reinnoirea naturii, prospetime, rodnicie, speranta
• Albastru: cer, sanatate, vitalitate
• Violet: stapanire de sine, rabdare, dreptate.