"Societatea are nevoie de indivizi apti, capabili sa schimbe functionalitatea sistemului actual pentru a face posibila existenta unui trai mai bun. Copiii nostri vor conta, ei vor face lumea un loc mai bun! Dar pentru asta, ei trebuie sa fie destepti. Sa aiba un IQ mare, pentru ca asta inseamna sa fii capabil. Si sa munceasca foarte mult in scoala primara si in gimnaziu, ca sa se faca remarcati de profesori si sa le demonstreze tuturor ca sunt superiori. Vor avea timp sa se bucure de tinerete mai tarziu, acum au lucruri mult mai importante de facut.”

Atitudinea elitista e din ce in ce mai raspandita in ziua de azi. Desi fundamental nu tine de o perceptie gresita asupra performantei academice, multi parinti reusesc sa altereze un mod sanatos de gandire si sa il transforme intr-un cosmar pentru persoanele pe care, teoretic, le iubesc cel mai mult. A iti impinge copilul de la spate si a ii oferi indrumarea necesara tine de indatoririle clasice de parinte. Dar de aici pana la a impune un anumit mod de gandire copilului e cale lunga. Si totul tine de o sete aparte de inteligenta. Avem nevoie de oameni destepti, iar pentru a ne simti mandri si impliniti social si intelectual, ne punem sperantele in copii. Insa, ce s-ar intampla daca… ei bine, nu sunt in stare, intelectual, sa faca fata pretentiilor noastre? („Vreau sa-mi aleg singur cursul vietii”)

Inseamna ca ar trebui sa ii iubim mai putin? Sa ne simtim dezamagiti? Sa consideram ca nu am reusit sa ne indeplinim datoria fata de societate? Normal ca nu. Pentru a adopta o atitudine sanatoasa in cazul in care copilul nostru nu reuseste sa dea randament intelectual, trebuie sa intelegem anumite idei de baza ale conceptului de IQ.

IQ-ul (intelligente quoeficient) reprezinta coeficientul de inteligenta al unui individ. Exista numeroase teste de masurare a IQ-ului, avand in vizor factori variati care, impreuna, pot oferi informatii relevante despre potentialul intelectual al fiecarei persoane. Fiecare evaluare IQ are in vizor aspecte precum gandirea abstracta, vocabularul, memoria si cultura generala. Unele teste se pot axa exclusiv pe unul dintre subiectele enumerate, in timp ce testele mai complexe includ intrebari relevante pentru fiecare domeniu in parte. Psihologul Charles Spearman a descoperit un factor comun care permite corelarea intre aceste teste si l-a numit factorul G (general). Astfel, testele moderne se concentreaza pe stabilirea si evaluarea acestuia.

Factorul G se pare ca evidentiaza cel mai pregnant abilitatile intelectuale ale unui individ. De asemenea, s-a descoperit ca acesta este posibil sa fie determinat genetic. Rezultatele la teste pot varia in functie de varsta la care sunt efectuate. S-a descoperit ca testele sustinute de copii cu varstele cuprinse intre 5 si 7 ani au relevanta cea mai mare pentru stabilirea potentialului lor intelectual. Prin urmare, daca sunteti curiosi in legatura cu inteligenta copilului dumneavoastra, acum este cel mai propice moment sa il supuneti unui test de IQ.

Dar nu doar asta conteaza. Testele IQ sunt, in principiu, orientative – un IQ mare nu garanteaza succes in cariera sau o viata fericita. Corelatia dintre acestea si testele standard de aptitudini si/ sau de cunostinte bazate pe material studiat este de 0.7.

Daca vreti sa va asigurati ca fiul/ fiica dumneavoastra va avea un plus in materie de inteligenta, puneti-i multa muzica de mic. S-a demonstrat ca cei care beneficiaza de o educatie muzicala de la varste fragede au un avans de 7 puncte in termeni de IQ. („Muzica in viata adolescentului”)

Majoritatea persoanelor au coeficientul de inteligenta situat intre 70 si 130, doar 2% depasind pragul superior. De asemenea, IQ-ul mediu se situeaza intre 90 si 110. Persoanele cu o inteligenta mai mare de 120 sunt considerate a fi „gifted”, situandu-se in categoria indivizilor cu in IQ superior. Este estimat ca cca. 8% din populatie se incadreaza aici.

Orientativ, Albert Einstein avea IQ-ul de 160, Adolf Hitler de 141, iar Bill Gates il are de 160. Inovatia nu necesita, insa, o minte extraordinar de stralucita. Andy Warhol, de exemplu, avea un coeficient de inteligenta de 86 si totusi a reusit sa revolutioneze arta moderna. Atat timp cat intuiti aptitudinile copilului dumneavoastra si il indrumati in directia buna, acesta va putea face performanta indiferent de valoarea IQ-ului. Dupa cum spunea si George Enescu – este nevoie de 1% inspiratie si 99% transpiratie! („Invata metode de a fi parinte de la alte culturi: parintii chinezi”)

Cea mai mare dorinta a fiecarui parinte este sa conceapa un copil sanatos, care va duce o viata placuta si frumoasa. Dar ce se intampla cand lucrurile nu sunt tocmai cum ne asteptam? Frica de dizabilitati mintale si fizice isi sadeste locul in sufletul parintilor cand asteapta un copil. De aceea programarile la doctor sunt respectate sfinteste, iar consumul de substante medicamentoase este minim pe tot parcursul sarcinii. Teoriile new-age sustin ca pana si felul in care se relationeaza in mediul in care traieste o femeie insarcinata isi pune amprenta asupra dezvoltarii ulterioare a fatului! Dar nu trebuie sa ducem lucrurile chiar atat de departe.

S-a demonstrat ca anumite substante dauneaza grav copilului nenascut daca sunt consumate in timpul sarcinii, iar faptul ca femeile insarcinate trebuie sa evite orice tip de efort sau stres psihic accentuat este bine-stiut de catre oricine citeste un saptamanal de sanatate din cand in cand. Totusi, desi regulile standard sunt respectate de majoritatea cuplurilor care asteapta un copil, teama ramane. Teama de o posibila intarziere in dezvoltare. („Cum afecteaza stressul barbatii vs femeile”)

Ceea ce multi parinti nu stiu este ca riscul de retard mintal pentru un copil nascut din parinti sanatosi si fara antecedente in familie este de 1%. Da, doar 1 din 100 de copii cu parinti in deplinatatea functiilor intelectuale se naste cu dizabilitati psihice. Daca unul dintre parinti are, in schimb, o ruda de gradul I care sufera de retard mintal, sansele cresc de la 1 la 5%. Genele conteaza, din pacate, mai mult decat suntem dispusi sa credem, iar retardul mintal nu este o boala – este o anomalie genetica.

Dizabilitatile intelectuale sunt cauzate, in principal, de leziuni cerebrale, suferite fie in viata intrauterina, fie in copilaria frageda. Anumite truamtisme pot avea efecte temporare – amnezia, de exemplu. Dar nu este cazul aici. Alte motive care stau la baza intarzierii in dezvoltare se constituie din anomalii genetice si lipsa oxigenului la nasterea copilului. Semne de retard mintal includ dificultati motorii, in vorbire si in memorie. Daca observati ca cel mic nu reuseste sa mearga de-a busilea si pare sa fie desprins de ce inseamna gandire logica in momentul in care la ceilalti copii de varsta lui aceasta incepe sa dea semne de dezvoltare, ar fi indicat sa programati un consult medical. („Crizele de dezvoltare”)

Majoirtatea copiilor cu dizabilitati intelectuale au IQ-ul sub 70. Cazurile severe, cu IQ-ul sub 35, atrag cu sine alte consecinte. Masuri ce pot fi luate pentru ingrijirea celui mic in momentul in care ii este pus un asemenea diagnostic includ medicatie, logopedie si psihoterapie. De asemenea, exista institutii pentru cazuri dificile, in cazul in care parintii simt ca nu fac fata psihic, fizic si/ sau emotional sarcinii de a avea grija de cel mic. („Familia ca sistem - rolul terapiei de cuplu”)

Printre bolile pervazive de dezvoltare se numara si Childhood Disintegration Disorder si Sindromul Rett. Insa, cea mai cunoscuta afectiune din aceasta categorie este sindromul Asperger. Pentru a il putea intelege, trebuie mai intai sa facem referire la autism.

Copiii autisti par sa traiasca intr-o lume doar a lor si au dificultati in a relationa cu ceilalti. Autismul nu implica neaparat dizabilitati intelectuale, astfel ca 25% dintre copiii care sufera de aceasta afectiune au un coeficient de inteligenta normal. Semnele care indica autismul se manifesta inaintea implinirii varstei de 3 ani si se constituie din dificultati in comunicare si interactiune sociala si activitati stereotipice, repetitive. In cazul sindromului Asperger, nu apar intarzieri in dezvoltarea limbajului. Persoanele suferind de asemenea afectiuni pot avea o viata obsinuita, daca reusesc sa se adapteze la conditiile mediului intr-un mod decent. Statisticile arata ca 4 – 5 copii din 10.000 sufera de autism, in timp ce 10 din 10.000 sufera de Sindromul Down. Factorul genetic este, si in acest caz, foarte important.

Dupa cum ati putut citi in randurile de mai sus, muzica ajuta la cresterea inteligentei si a creativitatii. Probabil, acesta este si motivul pentru care un numar semnificativ de femei insarcinate pun muzica clasica copilului inca nenascut. In orice caz, asa cum anumite activitati stimuleaza activitatea cerebrala, altele o inhiba. De exemplu, s-a demonstrat ca televizorul incetineste creierul. Un studiu efectuat in 2005 si publicat in Jurnalul de Psihologie Genetica a demonstrat ca acei copii care sunt lasati nesupravegheati si isi petrec timpul uitandu-se la televizor inregistreaza rezultate academice mai slabe decat cei carora nu le este permis sa vada ce este pe micul ecran.

Uitandu-se la televizor, copiii sunt bombardati cu stimuli vizuali si auditivi intensi care impiedica dezvoltarea normala a creierului. Astfel, s-a demonstrat intr-un studiu efectuat in 1980 ca la cca. 30 de secunde de la aprinderea televizorului devenim susceptibili la manipulare, intrucat nu mai filtram informatia in deplinatatea functiilor cerebrale. Consecinte de lunga durata a acestei activitati includ scaderea IQ-ului (Da!) si conformismul: incetam sa punem intrebari si acceptam tot ce ne este prezentat pe micile ecrane ca fiind un adevar universal. Copiii care petrec mult timp in fata televizorului pot intampina probleme in dezvoltarea inteligentei matematice si verbale.

Pentru o dezvoltare armonioasa a copilului, se recomanda limitarea timpului petrecut in fata ecranelor si expunerea redusa la stiri, desene animate violente si alte emisiuni cu un continut controversat. De asemenea, psihologii recomanda sa nu ii lasam pe cei mici nesupravegheati prea mult timp. Noi studii arata ca dezvoltarea intelectuala armonioasa este strans legata de o relatie stransa cu parintii. Cu cat le aratam copiilor nostri ca suntem alaturi de ei si ca ii sustinem in toate activitatile specifice varstei, cu atat acestia se simt mai incurajati si isi dezvolta creativitatea si spritul de observatie. („Influenta televizorului asupra copiilor”)

Schimbarile pe care un copil si/ sau un viitor adult le poate infaptui nu tin neaparat de coeficientul de inteligenta, iar acest lucru ne-a fost demonstrat in nenumarate randuri. Evolutia normala si armonioasa a copiilor depinde mult de relatia cu cei dragi, si, cu precadere, de relatia dintre cei dragi. Un copil obligat sa se desfasoare intr-o atmosfera tensionata sau intr-un mediu precar va asimila informatiile ce ii sunt oferite, acestea riscand sa devina etalonul de normalitate pentru acesta. („Am nevoie de un model pozitiv!”)

De asemenea, o atitudine elitista ar putea crea probleme de adaptare copilului. Cunoasteti-l inainte sa aplicati tehnici de „critica constructiva” sau sa ii impuneti anumite obiective. Este pasionat de domeniul catre care il impingeti? Are talent pentru asta? Are alte pasiuni care merita luate in considerare? Raspundeti cu sinceritate la aceste intrebari si nu uitati sa aveti in vizor si sensibilitatea celui mic. Daca este usor afectat, o atitudine agresiva care pe copii cu alt temperament i-ar ambitiona, pe el l-ar putea lasa marcat si cu probleme de adapatare in viata adulta. Toptul porneste, din punct de vedere psihologic, de la relatia pe care o avem cu parintii si de la succesul pe care il resimtim (sau nu) in cadrul familial. („Cand ma fac mare, vreau sa devin...”)