Divortul reprezinta o etapa critica din viata unui cuplu, in special cand la mijloc se gasesc si copii, „victime colaterale” ale separarii definitive a parintilor. Desi, initial, s-a pornit de la rostirea sintagmei „pana cand moartea ne va desparti”, acest termen final poate fi urgentat, prin simpla manifestare unilaterala de vointa a unuia dintre soti. In prea putine cazuri, divortul este unul de comun acord. De regula, unul dintre parinti, nemultumit de callitatea vietii in doi, hotaraste sa puna capat acestui trai conjugal.

Abia apoi, dupa ce formalitatile necesare sunt inaintate, incepe procedura interna, familiala, in care copiii sunt pregatiti de catre parinti pentru tot ceea ce va urma.

Ca in orice cuplu, neintelegerile isi croiesc drum prin viata noastra, de adulti casatoriti. Inevitabil, vom ajunge sa avem conflicte cu partenerul de viata, fara a avea o prea mare relevanta domeniul supus disputei. In functie de trainicia casatoriei si de maleabilitatea partenerilor, se va gasi sau nu o cale de compromis. Orgoliile sunt mari, atat la femei, cat si la barbati, motiv pentru care, pentru binele comun, cineva trebuie sa cedeze. Cine va fi acela, difera foarte mult, de la familie la familie. Daca mai demult femeia era cea supusa, care isi asculta orbeste barbatul, odata cu emanciparea doamnelor si a pozitiei independente pe care au dobandit-o, acum lasa de la ei si barbatii. In fond, nu este important atat de mult cine gaseste metoda impaciuitoare, ci, de fapt, conteaza momentul oportun pentru a aplana conflictele.

Pentru a nu degenera, animozitatile dintre soti trebuie solutionate intr-o maniera care sa profite tuturor membrilor familiei. Cand acest scenariu nu se intampla, cuplul ajunge intr-un mare impas, din care nu prea reuseste sa iasa. Aici aparte ideea de divort. Daca se persista intr-o tenta negativista a vietii de familie, motivele de divort se inmultesc pe zi ce trece, astfel ca o simpla idee de separatie faptica ajunge sa se materializeze intr-un dosar complet alcatuit. Cererea de divort declanseaza procedura legala a separarii definitive a celor doi parteneri din cuplu. Chestiunile nu sunt atat de usoare daca, in urma respectivei uniuni maritale, au rezultat si copii. Ne referim aici nu doar la aspectele legale si procedurale, dar, mai ales, la impactul psihologic pe care divortul il va avea asupra celor mici.

Latura emotionala – sotii nu se mai regasesc, nu mai reusesc a comunica intre ei, astfel ca, in cele din urma, se produce o ruptura puternica, definitiva. Daca problemele de comunicare ar putea fi, totusi, depasite, trairile nu pot fi bandajate, indiferent de plasturii emotionali aplicati. Din aceste considerente, adultii se reorienteaza si incearca sa gaseasca alte persoane cu care nu doar sa fie compatibile, dar cu care sa si poata mentine, in timp, aceasta conexiune emotionala.

Perceptiile asupra vietii – fiecare om, prin prisma experientelor dobandite, ajunge sa isi formeze o anume viziune asupra vietii. La soti, aceasta poate fi impartasita de la inceput sau nu. Oricum, pe parcursul inaintarii in viata de cuplu, cei doi adulti se releva unul altuia. Uneori, abia dupa cativa ani de convietuire, cei doi descopera ca, de fapt, nu impart aceleasi conceptii si nici nu au unele asemanatoare. Firi opuse, nu e neaparat nevoie sa se atraga. Sau, in schimb, atractia poate fi doar una de moment, motiv pentru care nu se poate construi o relatie sanatoasa pe baza ei.

Sexualitatea – este un aspect de avut in vedere inaintea oricarei uniuni intre sexe, in special atunci cand urmeaza a se consolida prin casatorie. Unele credinte incurajeaza abstinenta totala pana dupa casatorie, insa aceasta preconceptie poate sa nu fie prea utila pentru orice cuplu. De exemplu, daca doi tineri, inainte de a se casatori, nu au ajuns sa se cunoasca si din acest punct de vedere, mai apoi, ar putea avea surprize neplacute. Sa zicem ca pentru ei e important sa faca impreuna un copil. Daca unul dintre soti nu poate avea copii, automat vor aparea si discutiile. Sunt sanse mari ca unul sau amandoi soti sa se razgandeasca in privinta casatoriei, sau, cel putin, sa isi reconsidere optiunile dinaintea acelui „Da!” rostit solemn, in fata preotului.

Problemele financiare – inainte, era o regula nescrisa ca barbatul sa mearga sa munceasca, sa aduca acasa banii necesari intretinerii sotiei si a copiilor. Acum, femeile fiind emancipate, isi pot aduce si ele aportul la bunastarea pecuniara a familei. Nu intotdeauna asta este un lucru neaparat bun. De ce? Pentru ca femeia poate ajunge sa castie mai mult decat barbatul, considerat capul familiei. Asa cum am mai amintit, orgoliile fiind mari, unul dintre soti s-ar putea sa nu accepte acest lucru. La polul opus, cheltuielile prea mari, respectiv sacrificiile depuse pentru sustinerea familiei, poate determina unul, sau chiar pe ambii soti, sa abandoneze aceasta cursa lunga numita „casatorie”. In urma ei, nu doar ca nu va fi absolvit de contributiile banesti, dar macar i se vor diminua, in functie de numarul de copii avuti si de salariul sau personal.

Presiuniile sociale – rolul jucat de societatea secolului al XXI-lea poate fi prea greu de suportat de cuplul proaspat casatorit. Intr-un mediul in care toata lumea judeca si este la randul ei judecata, preconceptiile se infiltreaza subtil in mentalitatea colectiva. Ea poate eroda pana si cea mai trainica legatura. Familia, din nou, reprezinta un alt factor de risc in cazul divortului. Parintii care nu stiu sa respecte alegerile facute de catre proprii copii, pot ajunge sa le cauzeze acestora traume, care vor dura perioade nedeterminate de timp. Chiar daca, in calitatea de parinti, nu ne convine parteneriatul marital incheiat de catre copilul nostru, ar trebui sa incercam a il sprijini, a ii fi alaturi. Speranta ca, in cele din urma, noi ne vom fi inselat, iar fericirea lui sa fie atinsa, mai presus de orice alta neplacere personala, ar trebui sa fie telul suprem, obiectivul pentru care intreaga familie ar trebui sa tinteasca. („Cand parintii nu sunt de acord cu relatia amoroasa a adolescentului”)