„Esti exact ca taica-tu’!” este un repros des intalnit in cazul copiilor care manifesta schimbari de comportament dese. O saptamana foarte mohorati, iar in alta foarte furiosi, multi dintre acestia sunt victime ale unei tulburari psihologice care este deseori ignorata de catre parinti, vina simptomelor ei fiind pusa pe seama capriciilor si a problemelor comportamentale. Sau, de multe ori, pe asemanarea cu parintele, la fel de problematic precum este si adolescentul.

Tulburarea bipolara pediatrica este o categorie aparte de simptome, care se manifesta in cazul copiilor. Totusi, manifestarea acestei tulburari nu difera atat de mult de cea care apare in cazul adultilor, motiv pentru care, adeseori, semnele ei sunt puse pe seama unei asemanari intre parinti si copii, din punctul de vedere al temperamentului.

Cunoscuta, inainte, si ca maniaco – depresivitate, tulburarea bipolara reprezinta, asa cum se poate intui si din numele ei, o „alunecare” a starii de spirit generale intre doi poli opusi, intr-un dute – vino care, de obicei, ii face confuzi atat pe cei care sufera de ea, cat si pe membrii familiilor acestora si pe cei care intra in contact cu ei.

Intr-un minut calm si zambitor, copilul care sufera de tulburare bipolara poate fi, in urmatorul minut, o forta furioasa ce izbeste totul in jurul sau, tipa si plange necontrolat. Toate acestea ca, pentru urmatoarele 10 minute, sa spuna una dintre cele mai bune glume, incercand sa aduca un zambet pe fata celor din jurul sau.

Schimbarile de dispozitie merg pe o scala ce variaza de la depresie profunda si pana la o fericire excesiva, care nu se potrivesc raspunsurilor normale la evenimentele vietii. Astfel, apare o schimbare de la functionarea obisnuita a individului, cauzandu-i probleme in exercitarea activitatilor obisnuite, asa cum sunt mersul la scoala, comunicarea cu ceilalti, etc.

Simptomele depresive ale tulburarii bipolare la copii cuprind, de cele mai multe ori, una sau mai multe dintre aceste stari:

• tristete („Depresia la adolescenti - semne si cum pot ajuta parintii”)
• irascibilitate („Un copil agresiv! De ce?”)
• incapacitatea de a se bucura de activitatile zilnice
• schimbari in apetit („Tulburarile de alimentatie in cazul copiilor”)
• somnolenta
• incapacitatea de a adormi, chiar si in ciuda oboselii

• o stima de sine foarte crescuta sau lipsita de realism („Stima de sine la adolescenti”)
• mai putina nevoie de somn
• agitatie verbala si fizica
• lipsa rabdarii in conversatii
• nevoie de distractie crescuta
• dificultate in a sta prea mult pe loc
• o nevoie acuta de a se angaja in activitati sau obtinerea unor teluri solicitante si, de multe ori, peste puterile sale
• implicarea in situatii periculoase („Comportamentul riscant al adolescentilor poate fi un semn de maturizare”)
• manifestarea unor comportamente problematice („Comportamentul autodestructiv in adolescenta”)

• anxietate de separare
• manifestari temperamentale explozive
• un grad de irascibilitate foarte ridicat (indiferent daca este vorba despre un episod maniacal sau unul depresiv)
• comportamente opozitionale
• schimbari frecvente de dispozitie
• neatentie
• hiperactivitate
• impulsivitate
• lipsa seriozitatii
• dorinta de competitie
• comportament si limbaj agresiv si provocator
• grandiozitate
• comportamente riscante
• stari depresive
• letargie
• dificultati la trezire
• anxietate sociala
• sensibilitate emotionala ridicata
• teroare nocturna
• discursuri rapide
• comportament obsesiv sau/ si compulsiv
• ticuri verbale si motorii
• probleme de invatare
• memorie de scurta durata problematica
• lipsa organizarii
• hipersexualitate

Este dificil de inteles, pentru oamenii care nu se confrunta cu aceasta tulburare, felul cum este afectat un individ care o are. Aruncand o privire peste lista simptomelor, putem spune ca multi dintre noi se confrunta, sub o forma sau alta, cu unul sau doua dintre ele. Totusi, maniaco – depresivul le experimenteaza pe toate, intr-un timp foarte scurt, neavand controlul asupra sa sau a manifestarilor sale. Daca adultii au reusit, cumva, sa isi creeze tabieturi prin care sa le mai scada din intensitate si sa isi adune in jur oameni care sa ii inteleaga si sa ii accepte, in cazul tinerilor, care deja se afla la o varsta problematica, aceste lucruri sunt aproape imposibile, intensitatea emotiilor opuse si rapide in succesiune aducandu-l la un prag de oboseala greu de suportat.

Pentru a intelege mai bine manifestarea acestor simptome sa aruncam o privire asupra cazului unui copil, R., care sufera de tulburarea bipolara. Un baietel in varsta de 5 ani, cu un zambet larg si cuceritor, are o istorie de comportament puternic temperamental, care il urmareste inca din perioada in care era bebelus. El este un copil foarte inteligent, care invata foarte repede si este prietenos, insa este imprevizibil ca o furtuna. Din momentul in care i-a iesit primul dinte, a inceput sa isi muste sora, de multe ori pana la sange. La un an si jumatate, R. a fost dat afara de la gradinita, pentru ca era prea agresiv cu colegii sai. In continuare, el este foarte bun in tot ceea ce implica invatarea, insa toate persoanele din jurul sau spun ca are probleme comportamentale foarte grave. Intr-un moment este iubitor si isi imbratiseaza parintii, pentru ca, mai apoi, sa inceapa sa ii traga de par si sa tipe la ei.

Parintii lui R. au ajuns pe culmile exasperarii. Au incercat toate metodele de disciplina pe care le-au gasit si au cerut ajutorul familiei, profesorilor si al medicilor. Unii le spuneau „R. este doar un baietel, cand va creste, se va cuminti”. Altii le spuneau ca sunt prea ingaduitori cu el. Mama isi spunea ca baiatul are temperamentul tatalui sau...

Un studiu recent a aratat ca mai mult de 80% dintre copiii diagnosticati cu tulburare bipolara provin din familii ce au un istoric al tulburarilor de dispozitie si al alcoolismului, din ambele parti. Mama lui R. s-a confruntat, ani in sir, cu depresia. Tatal sau avea, si el, tulburare bipolara. Cu alte cuvinte, sansele ca R. sa nu fi avut o tulburare dispozitionala erau foarte mici.

Acum, va rugam sa va imaginati atmosfera dintr-o familie de acest tip, in care doi membri se confrunta cu simptomele descrise in randurile de mai sus, iar unul cu cele ale depresiei. De aici, va puteti da seama ca viata sociala a unui copil ce sufera de tulburare bipolara este una a carei calitate tinde spre zero.