Confruntandu-se cu multitudinea de schimbari prin care trec mintea si corpul sau, adolescentul ajuns la pubertate are o noua preocupare: modul in care arata si in care e perceput de cei din jur, motiv pentru care pune mare pret pe aspectul sau fizic, corpul sau fiind templul pe care se straduieste zilnic sa il impodobeasca pentru ca, la finalul istovitorului proces, totul sa arate bine, fara cusur, eventual sa si starneasca niste invidii constructive in randul celorlalti adolescenti care se lupta, de asemenea, cu increderea si stima de sine. („Stima de sine la adolescenti”)

Societatea in care traim nu ajuta deloc adolescentii, ci, din contra, le pune piedici la mai tot pasul, in special prin mediatizarea excesiva a unor subiecte care ii determina pe adolescenti sa dezvolte ganduri obsesive, deloc constructive, ajungand adesea sa tergiverseze, astfel, in episoade de angoasa, spaima, frica nejustificata si depresie.

Presiunile sociale sunt multiple, ele nu pot fi controlate, avand loc in mod inevitabil. Cu toate astea, pentru a le mai tempera putin, adolescentii se supun la tot felul de torturi pe care le fac in mod constient, doar din dorinta de a fi acceptati in grupurile pe care le frecventeaza, deciza lor fiind una de uniformizare, de asemanare in masa, pentru a se putea simti importanti, desi nu realizeaza ca trasul unei personalitati la xerox nu te face mai „cool” sau mai popular.

Traind toate experientele din aceasta perioada la extrem, adolescentii devin obsedati de-a dreptul de corpul lor, adesea divagand in probleme grave de alimentatie, ajungand sa aiba obiceiuri deloc sanatoase, care le pericliteaza, in primul rand, sanatatea fizica, desi nici elementul psihologic si emotiile care se resimt in aceasta perioada nu sunt deloc de neglijat. Astfel, tulburarile de alimentatie precum anorexia si bulimia sunt ceva comun, la ordinea zilei printre tineri, cele doua scenarii sumbre putand sa intervina in mod dramatic in viata lor de zi cu zi, ocazie cu care risca sa isi dea peste cap intregul program riguros si sanatos cu care au fost obisnuiti de catre parinti, pana in prezent.

Putandu-si incuraja copiii, parintii sunt sfatuiti, asadar, sa se ocupe sa ii confere adolescentului un mediu sanatos in care sa traiasca, sa creasca si sa ajunga, la final, un adult stabil, fizic si emotional, care sa fie capabil sa se intretina de unul singur si care sa fie atat de competent incat sa nu se lase rapus de tendintele impuse de tabloidele care promoveaza manechine photoshopate in diverse programe care denatureaza realitatea. („Influenta televizorului asupra copiilor”)

Gandirea critica si negativista determina, in general, un risc crescut al aparitiei acestor tulburari de alimentatie in randul tinerilor adolescenti. In acest fel, fluctuatiile isi fac loc in alimentatia lor, aceste instabilitati calorice fiind in mare parte cauzate fie fie de crestere, fie de pierderea brusca a kilogramelor, reusind sa le zapaceasca metabolismul, astfel ca tranzitul intestinal nu mai reactioneaza in mod optim, iar functiile sale adiacente se destabilizeaza si le pot pune in pericol grav sanatatea.

Desi studiile recente au aratat faptul ca aceste probleme sunt cu precadere intalnite in randul fetelor, nici baietii nu scapa prea usor de ele. Cu toate ca se inregistreaza tot mai multe cazuri de anorexie si bulimie printre tineri, majoritatea dintre ei reusesc sa isi ascunda aceste probleme fata de parinti, familie sau chiar si in fata celor mai apropiati prieteni, uneori chiar si pe perioade lungi, de ani intregi. Fie ca o fac din rusine sau din teama de a nu fi intelesi, fie ca realizeaza ca procuparile lor nu sunt firesti, adolescentii se retrag, astfel, inca o data, in lumea lor pe care ei si-au creat-o anume drept un refugiu, acolo unde nimeni si nimic nu poate patrunde pentru a ii ajuta si a ii salva in cele mai multe cazuri de ei insisi.

Anorexia determina persoanele anorexice sa fie extrem de ingrijorate de forma corpului lor si de modul in care aceasta s-ar putea contorsiona daca ar pune cateva grame in plus pe ei. Din aceasta cauza, anorexicii se infometeaza in mod constient, doar din dorinta excesiva de a fi cat mai slabi si cu mai putina grasime pe ei. Cativa dintre cei ce se confrunta cu aceasta problema, apeleaza intr-o prima faza la tot felul de diete, de regimuri alimentare sarace in calorii, extenuandu-se in diferite sali de antrenamente insa, la final, vazand ca nu slabesc pe cat de repede s-ar astepta ei, trec la o faza mai agresiva a programului auto-impus, recurgand tot la lipsa mancarii, cea care e portionata in mod drastic, tinzand spre infometare.

Bulimia este reprezentata de prostul obicei de a manca in cantitati foarte mari, deseori exagerate, ca mai apoi, la scurt timp dupa terminarea procesului de masticatie, persoana care sufera de aceasta tulburare sa isi induca singura voma, procedeu prin care toata hrana procesata e scoasa in mod violent din organism, din dorinta de a nu se depune nimic din ceea ce initial fusese inghitit.

Desi tind si ei sa isi controleze oarecum portiile, bulimicii nu ajung la rezultatele spectaculaose scontate, asemenea anorexicilor. Daca acestia din urma slabesc si se mentin pe aceasta traiectorie liniara, bulimicii, chiar daca izbutesc totusi sa slabeasca sau chiar sa nu se ingrase in pofida exagerarii in mancare, nu vor reusi niciodata sa arate la fel de subtirei si slabuti precum primii, ceea ce ii debusoleaza puternic si recurg din nou la practici nesanatoase ale mancatului fara limite. Vomitativele autoadministrate si inducerea starii de rau in mod constant pot degenera in ulceratii ale organismului care in unele cazuri nu doar ca sunt ireversibile, dar pot ajunga sa fie chiar fatale, punct terminul din care nu mai exista cale de intoarcere, iar abia atunci adolescentul va putea realiza ca tot acest proces de autotortura nu si-a avut rostul, caci e mai important sa fii in viata, sanatos, decat sa arati bine intr-un sicriu.

Trebuie avut in vedere faptul ca tulburarile alimentare nu sunt o chestiune cu care sa poti jongla dupa bunul plac, asa ca, cel mai frecvent, ele denatureaza planul initial al adolescentului care se confrunta cu ele, ocazie cu care acesta sfarseste prin a prezenta niste complicatii ultrioare care se dovedesc a fi de competenta unui specialist, medic curant, dar si terapeut, caci proastele obiceiuri nu se demonteaza la fel de usor precum ideea care apare si se sadeste in mentalitatea inca necoapta a tanarului ce se gandeste la modul cel mai serios pentru a apela la aceste trucuri rapide pentru a arata precum vedetele de la Hollywood. („Familia ca sistem - rolul terapiei de cuplu”)