Pe masura ce inainteaza in viata, odata cu dorintele lor din ce in ce mai numeroase, copiii devin constienti de puterea banului si de ce pot face cu el, de modul in care isi pot satisface placerile prin utilizarea lui. Din acest motiv, cel mai adesea recurg din nou la ajutorul parintilor, cei pe care ii vad precum niste bancomate mereu pline pana la refuz cu acele bancnote care, in zilele noastre, reprezinta un subiect fascinant mai ales in randul adolescentilor.

Daca, in copilarie, cel mic nu prea acorda importanta cuvenita banilor, lucrurile incep sa se schimbe odata cu adolescenta, etapa din viata copilului in care acesta ia tot mai mult contact cu lumea, formandu-si un anumit stil de trai, viata sociala care, evident, se intretine cu bani, iar acestia nu au cum sa provina de la altcineva decat de la parinti, „sponsorii accidentali” ai propriilor copii.

Ca primi formatori ai copilului, pe langa educarea, formarea si sustinerea acestuia, parintii au datoria de a ii contura tanarului aflat la inceput de drum anumite deprinderi care sa ii fie de folos in viitorul sau, fie personal, fie profesional. Dezvoltandu-i niste abilitati practice, mecanisme de gandire cu care sa poata rationa singur si pe care sa le poata utiliza in situatii vitale, adolescentul va reusi sa ajunga cu succes adultul de maine de care fiecare parinte in parte isi doreste sa fie mandru.

Educatia financiara este o componenta importanta a procesului de initiere a copilului ghidat si indrumat de catre parinti. Tanarul trebuie sa aiba o parere reala, obiectiva, actualizata la zi vis-a-vis de bani si tot ceea ce implica obtinerea, utilizarea si rulajul acestora. Tocmai de aceea, educatia antreprenoriala se dovedeste a fi un subiect util de abordat, intr-o prima faza in relatia parinte-copil, ca mai apoi, in liceu, sa existe o baza solida de la care sa se porneasca si sa se aprofundeze cunostintele specifice din domeniul stiintei respective.

In linii mari, educatia antreprenoriala reprezinta stiinta prin care o persoana interesata invata sa puna bazele unei afaceri si sa o sustina pe o perioada de timp preferabil nedeterminata. Aceasta persoana se numeste antreprenor. Pentru a ajunge unul de succes, nu este neaparat nevoie de studii de specialitate in domeniu. Cu multa munca si perseverenta, aptitudinile necesare unei astfel de persoana se pot prefigura inca din copilarie, asta insemnand ca parintii vor avea de lucrat la viziunea de ansamblu a copilului lor in legatura cu oportunitatile din mediul afacerilor.

Desi pare un subiect spinos de abordat, mai ales atunci cand partenerul de discutie e chiar copilul tau, tanarul inca fara experienta si care pare a nu intelege nici macar termenii de baza, lucrurile nu stau deloc asa. Inceteaza sa iti mai subestimezi copilul si trateaza-l ca pe un adult, ca de la egal la egal si s-ar putea sa ai parte de niste surprize la care nici macar nu sperai. Fa ca totul sa para o discutie libera, un joc chiar, o mini sceneta cu schimb de roluri, ocazie cu care sa ii dai posibilitatea fiului sau fiicei tale sa se puna in locul oamenilor mari, cei care au in sarcina asigurarea bugetului in familie. Privind-o ca pe o oportunitate de a fi luat in considerare, de a i se acorda responsabilitati mult peste nivelul sau, copilul va incerca sa te impresioneze, asa ca isi va pune in functiune toti neuronii, solicitandu-i pana la maxim, in speranta de a se comporta exemplar, asemeni unui businessman.

In mod involuntar, inconstient clar, copilul se va transpune in anumite situatii date, avand la indemana doar sfaturile pe care tu i le oferi si propria imaginatie. Spiritul de intreprinzator nu va intarzia sa iasa la iveala, antrenand gandirea critica si libertatea de exprimare, astfel ca adolescentului nu ii va fi teama sa spuna ceea ce gandeste, neavand nici o retinere in fata parintelui sau, cel care stie ca oricum nu il va judeca pentru ce va spune ci, eventual, daca se impune, il va corecta si il va ajuta sa vada lucrurile cu o mai buna claritate, aceasta ghidare venind din partea parintelui adult, a celui experimentat, trecut prin viata, deci care stie cu adevarat despre ce este vorba in afaceri. („Iti poti invata copilul sa devina un antreprenor de succes?”)

Odata cu largirea orizonturilor, prin intrevederea de mici ocazii de a face un ban in plus, de a scoate profit din ceva la care ceilalti nici macar nu s-au gandit, copilul dobandeste viziune de ansamblu, astfel ca, pe viitor, ii va fi mult mai usor a se orienta in lumea reala, de zi cu zi, printre fel de fel de oameni cu care poate contracta in vederea pornirii unui business personal, ori chiar a continuarii celui de familie. In cel de al doilea caz, parintele ar face practic o investitie de viitor in chiar copilul sau, lasandu-i drept msotenire acestuia din urma afacerea familiei, pe care o va gestiona cu pricepere, caci el ca antreprenor s-a format chiar sub ochii parintilor sai, cei ce au fost acolo sa-l invete pe fiul lor ce persupune o afacere profitabila.

Dorinta de reusita, de evidentiere intr-un mediu competitiv ca cel al afacerilor, este imperios necesar a fi cultivata in randul tinerilor de azi. Pe piata muncii, nimeni nu iti va menaja copilul si nici nu sta sa se gandeasca de doua ori inainte sa il disponibilizeze atunci cand asta s-ar impune. Tocmai de aceea e de preferat ca el sa munceasca pentru sine, pentru firma sa, pentru dezvoltarea afacerii de care el singur va fi responsabil. Odata cu succesul si reusita, in viata copilului tau va interveni si responsabilitatea, iar aceasta poate fi una in masa, atunci cand ar avea personal in subordine, fiind direct raspunzator nu doar de soarta si siguranta financiara a acestora, dar si de cea a familiilor lor, persoane care ii vor astepta la fiecare sfarsit de luna sa vina acasa cu salarul primit de la seful lor, fiul tau.

Prin exemplu personal, parintele reuseste sa ii transmita copilului sau exact ceea ce isi doreste de la acesta sa inteleaga. Vazandu-te cum te comporti nu doar in casa, ci si cu partenerii de afaceri, cu oamenii cu si pentru care iti desfasori activitatea, copilul va intelege cum trebuie el la randul sau sa se manifeste intr-un asemenea context. Chiar daca nu va fi nevoie de vorbe pe care sa i le adresezi direct, prin observatie, copilul va invata mult mai multe decat iti imaginezi de la chiar parintele sau, cel care trebuie sa ia aminte de faptul ca un copil este o enciclopedie ambulanta, care aude si vede tot, la final retinand tot ceea ce reuseste sa ii starneasca interesul. („Am nevoie de un model pozitiv!”)

Asadar, parintii trebuie nu doar sa lase impresia ca banii nu sunt un drept, ci un privilegiu, dar sa si argumenteze aceasta idee, sa il faca pe copil sa inteleaga ca ei se obtin prin munca, in caz contrat soldurile cardurilor nealimentandu-se singure. Invatand a se intretine singur, prin rodul muncii sale, copilul se va descuca in mod independent, fara a mai trai pe spinarea parintilor, cei de care tot trebuie sa se desprinda la un moment dat.

Gestionarea banilor este o chestiune cu care multe persoane, chiar adulte fiind, au mari probleme. Cu ei in mana, tot nu reusim intotdeauna sa ne descurcam, sa ii impartim in asa fel incat sa ne ajunga cel putin de la un salariu la altul. Rationalitatea si pragmatismul il vor ajuta pe copil sa isi stabileasca in mod clar prioritatile, sa le ordoneze in functie de importanta si urgenta lor. Astfel, cu treburile bine puse la punct, nu va intra in criza de timp, nu va fi pus in intarziere de catre creditori, iar tot timpul va reusi sa fie cu platile la zi, eventual sa faca si ceva economie dupa ce vede ca si-a respectat toate obligatiile asumate.

Munca in echipa nu trebuie sa ii fie straina adolescentului. Chiar daca nimeni nu se indoieste de puterea de a se achita singur de atributiile sale si de a isi duce sarcinile la bun sfarsit, asta nu inseamna ca in doi lucrurile nu ar fi mai usoare. Loialitatea, increderea si respectul vin la pachet cu un potential partener alaturi de care prestezi munca. Avand un ochi format, tanarul va reusi sa prevada de la o prima intalnire cam in ce termeni ar urma sa aiba loc relatia dintre el si persoana pe care o vede pentru prima data in viata sa. Nu nu putem astepta ca acest lucru sa se intample de pe pe o zi pe alta, caci acest simt trebuie dezvoltat in timp, cu fiecare experienta in parte avuta. Dar, prin exercitiu, prin sfaturile oferite in primul rand de catre parinti, copilul va putea face diferenta dintre aparente si esente, dintre ceea ce este, ce s-ar putea concretiza si ce este pur si simplu o iluzie, un deziderat care e sortit a ramane la simplul stadiu de proiect inca din start.

Termenele limite, acele date la care un proiect trebuie predat sau la care o lucrare se finalizeaza, trebuie sa reprezinte importante puncte de reper pentru tanarul care isi programeaza desfasurarea muncii. Respectul in afaceri se castiga, la fel si renumele, ori daca in breasla va circula vestea cum ca al tau copil este unul neserios, care nu se tine de cuvant, care nu face tot ceea ce tine de el ca antreprenor pentru ca parteneriatul sa aiba o evolutie eficienta, cu siguranta ca, in viitorul apropiat, telefoanele lui nu vor mai suna atat, iar contactele pe care le are s-ar imputina in mod vizibil, caci nimeni nu isi doreste sa lucreze cu persoane care nu fac ceea ce promit, ceea ce isi asuma, deci lucrul pentru care garanteaza, pentru care isi pune (re)numele la bataie.

Indiferent de reusita scontata sau nu, ajuta-ti copilul sa isi imbunatateasca stima de sine cu fiecare obiectiv propus pe care il atinge. Chiar daca nu intotdeauna planul si rezultatul final se potrivesc, invata-l sa ia fiecare experienta drept un castig, sa extraga invatamintele folositoare din fiecare schimb de replici cu oamenii, partenerii de afaceri alaturi de care va creste in timp si fata de care trebuie sa dea dovada de o atitudine respectuoasa si adecvata unui mediu in care fiecare dintre noi se prezinta in mod indirect prin promisiunile asumate si duse la indeplinire, o carte de vizita indirecta fiind chiar cuvantul dat si respectat, alaturi de setul de valori morale de la care am pornit inca din copilarie, caci educatia financiara isi are originile in anii fragezi ai adolescentei noastre. („Stima de sine la adolescenti”)