Pana cand un adolescent ajunge la varsta la care este dezvoltat, pe deplin, din punct de vedere psihic, si este considerat un adult – pana la 24 de ani – el se simte, adeseori, intimidat atunci cand este in preajma unei persoane mai mare ca el. Prin urmare, el nu isi „expune” personalitatea si incearca sa se comporte precum exemplele pe care le are in jur, pentru a fi acceptat.

Adeseori, educatia are rolul cel mai important care duce la aceasta intimidare. Conform unor studii efectuate in Statele Unite ale Americii, la Universitatea Princeton, reticenta in a vorbi in preajma adultilor in randul celor mici apare, in peste 75% dintre cazuri, din cauza parintilor autoritari. („Tu ce stil parental ai adoptat?”) Copiii asociaza, astfel, in mod indirect, ca toti adultii sunt autoritari si trebuie sa se comporte intr-un anumit fel pentru a nu fi „pedepsiti”, intr-un mod sau altul. In comparatie, in acelasi studiu s-a cercetat numarul de astfel de cazuri printre copiii ai caror parinti foloseau comunicarea asertiva, iar toti cei care au participat nu aveau probleme legate de comunicarea cu adultii. De fapt, au existat cateva cazuri in care copiii erau antisociali – cu toate persoanele, dar acestia aveau alte probleme care influentau acest aspect, cum ar fi un nivel ridicat de saracie, etc. („Timiditatea la copii: copil timid sau copil introvertit?”)

Din cauza unei educatii autoritare, cei mici nu au putut sa se simta, ei insasi, adulti. De aceea, este recomandat sa le oferiti celor mici o educatie deschisa, in care se foloseste comunicarea asertiva, sa ii implicati in problemele din viata de zi cu zi si sa ii puneti sa vina cu solutii. Astfel, copilul se va maturiza mai usor si, totodata, intr-un ritm normal, putand sa faca fata, mult mai usor, problemelor ce vor aparea, mai tarziu in viata. („Atasamentul parental”)

Pentru a evita sa apara o reticienta in randul copiilor cu privire la adulti, rezolvarea este foarte usoara. Pur si simplu promovati o comunicare deschisa cu voi, dar si cu alti adulti, pentru ca cei mici sa poata „absorbi” informatiile primite si sa poata ajunge, in viitor, sa fie cat mai deschisi si cat mai naturali in preajma altor persoane mai in varsta decat ei. („Noi metode de a imbunatati comunicarea dintre tine si copiii tai”)

Independenta si libera exprimare sunt doua aspecte extrem de importante legate de educatia copiilor. Cel mic trebuie incurajat sa spuna tot ce gandeste si tratat, intr-o oarecare masura, ca un egal si nu ca un copil. De exemplu, pentru a invata ce este responsabilitatea, puteti sa il puneti pe el sa spele vasele in fiecare zi si sa duca gunoiul, prin acest mod primindu-si alocatia lunara. Pentru a promova independenta, puteti sa ii spuneti astfel „Da, normal ca poti iesi cu prietenii tai, dar daca vei intarzia de ora 24:00 luna aceasta nu iti vei primi alocatia”. Astfel, cel mic va fi constrans sa faca o alegere, dar va fi a lui si va suporta consecintele ulterioare. Libera exprimare este foarte usoara de abordat, prin simpla implicare a lui in discutiile ce au loc in familie, fie ele importante sau nu. In plus, daca o idee de-a lui va fi una buna si implementata ca o rezolvare, el va intelege ca este ascultat si, astfel, poate fi evitata o reticienta in privinta comuncarii cu adultii.

Desigur, in perioada copilariei cel mic trebuie sa fie cat mai mult in preajma persoanelor de aceeasi varsta, pentru a se dezvolta, din punct de vedere emotional si psihic, intr-un mod treptat, continuu si cat mai normal. Dar el are nevoie si de exemple de persoane adulte in preajma lui, pentru a putea ingera cat mai multe informatii privind responsabilitate, independenta, libera exprimare, si asa mai departe. („Am nevoie de un model pozitiv!”)

Pana la varsta de 24 de ani, o persoana isi schimba si isi contureaza, in mod continuu, personalitatea. Odata ce a ajuns la aceasta varsta, totusi, personalitatea ramane aceeasi la baza, si este foarte greu, daca nu imposibil, ca o persoana de acest gen sa fie schimbata. De aceea, el trebuie sa aiba exemple bune de persoane adulte in jur, fie ca vorbim de parinti sau de profesori. Totusi, cea mai mare influenta o au, conform studiilor, persoanele adulte din familie, cum ar fi un unchi, o bunica, etc. Desigur, si parintii au o influenta foarte mare in aceasta idee, dar copiii tind, adeseori, sa se diferentieze de acestia, dezvoltand un alt tip de personalitate. Indiferent de aceasta, copilul va ajunge, cel mai sigur, sa nu aiba probleme de comunicare cu adultii, mai tarziu in viata, daca a avut cateva exemple si persoane cu care sa discute de-a lungul dezvoltarii psihice.

Conform unui studiu din Norvegia, copiii care nu au frati sau surori ajung sa fie mai sociali si mai deschisi fata de familiile cu mai multi copii. Acest lucru apare, adeseori, deoarece copiii singuri la parinti vor vorbi mai mult cu acestia si cu alte persoane adulte, fata de familiile cu mai multi copii. Astfel, vorbind mai mult cu parintii, prieteni de-ai parintilor, si asa mai departe, el se va simti din ce in ce mai confortabil, de-a lungul vietii, printre adulti si se va simti, la un moment dat, unul dintre ei.

Egalitatea este unul dintre cele mai importante aspecte ce trebuie promovat in educatia copiilor, dar aceasta poate avea si repercusiuni negative, daca ea nu este implementata intr-un mod corespunzator. De foarte multe ori, un copil ce este tratat ca un egal – sau foarte aproape – ajunge, la un moment dat, sa nu fie intimidat de autoritatea parintilor.

Chiar daca, in orice caz, este recomandat ca educatia sa fie efectuata cu o comunicare asertiva, libertate, etc., trebuie sa exista si o forma de autoritata, implementata intr-un mod sau altul. De exemplu, educatia prin recompensa este cea mai buna metoda pe care o puteti folosi, aici existand o oarecare forma de autoritate, prin a nu ii oferi recompensa sau a il pedepsi, intr-un mod sau altul, daca nu face ceea ce i-ati propus. („Asertivitatea in educarea adolescentilor”)

Dar, atunci cand egalitatea este implementata in educatie intr-un mod corespunzator, copilul va putea sa treaca mult mai usor de perioada adolescentei, fiind mult mai increzator in sine, si va putea sa se adapteze, la fel, la perioada adulta a vietii. Acesta reprezinta un avantaj social foarte mare, deoarece o inabilitate de comunicare cu adultii poate avea repercusiuni foarte mari asupra vietii noastre, cum ar fi cand dorim sa ne angajam, sa incepem o relatie cu o alta persoana, si asa mai departe.

Pe scurt, este recomandat sa ii oferiti cat mai mult timp copilului, sa discutati cu el o sumedenie de lucruri, fie ca sunt, sau nu, importante. Chiar daca vorbiti de ceea ce veti manca la cina sau alte probleme mai delicate, cum ar fi lipsa banilor, cel mic trebuie implicat in discutii pentru ca acesta sa se simta dorit si, cel mai important, sa nu dezvolte o probleme de comunicare cu adultii.

Promovati printre membrii familiei, si nu numai, aceasta idee, pentru ca toti adultii din jurul vostru sa discute, de la egal la egal, cu adolescentul. Conteaza mai mult sa fiti prieten cu cel mic decat parinte, autoritatea parentala fiind impusa prin alte mijloace decat prin a il forta sa faca anumite lucruri. Asadar, invatati sa comunicati cu cel mic, daca doriti ca acesta sa ajunga, in perioada adulta, o persoana care nu este intimidata de persoanele mai mari ca el.