Lauda sau incurajare?

Consideri ca iti apreciezi copilul la adevarata sa valoare? Dar daca te inseli?

image

Din dorinta de a epata, parintele se transforma, in mod inconstient, intr-un comerciant priceput. Cu orice ocazie ivita, expune lungul sir al calitatilor detinute de propriul copil. Evident, el face asta intr-un mod care mai mult suna a reclama, astfel ca intreg blocul sa stie cat de frumos/ destept/ cuminte este micutul vecinei de palier. Cu siguranta, nu exista rele intentii in aceste ovatii, dar asa cum marfa se vinde, tot asa si renumele copilului ajunge pe buzele tuturor, fiindu-le inevitabil sa treaca cu vederea o astfel de raritate tocmai din cauza faptul ca acesta are un PR-ist foarte bun intruchipat chiar intr-unul sau in ambii dintre parintii lui.

Abuzul in aprecieri ii dauneaza si copilului. El nu mai gaseste acea motivare care pana nu demult il determina sa devina pe zi ce trecea tot mai bun, sa isi depaseasca limitele, sa invete mai multe despre sine si despre lumea inconjuratoare. Copilul deja stie ca laudele i se vor servi oricum, el nefiind nevoit a se stradui prea tare pentru acest lucru. Parintii deja l-au invatat ca, indiferent de circumstante, tot se va gasi ceva bun de spus in referitor la ce a facut, sau eventual cu ceea ce inca nu a realizat, dar in legatura cu care se preconizeaza ca va atinge obiectivele pe care si le-a propus, desi aceasta izbanda va avea loc intr-un viitor incert, pe care totusi parintii prefera sa il vada intr-o lumina roz. („Vreau sa-mi aleg singur cursul vietii”)

Cum ne dam seama cand se impune cu adevarat o lauda a copilului?

E de preferat sa nu arunci in stanga si in dreapta cu laude, caci le vei irosi, iar atunci cand ele vor fi cu adevarat necesare, se vor banaliza, copilul fiind deja suprasaturat sa te tot auda spunandu-i cat este el de „cel mai cel”, astfel ca nu va mai putea sa aprecieze sinceritatea cu care tu il complimentezi, iar asta nu va fi din vina lui, ci din a ta, pentru ca din cauza ta s-a instalat la voi in casa puterea obisnuintei.

Parintele nu poate programa cand e optim sa isi laude copilul, deci nu poate alcatui un program saptamanal in acest sens. Tot ce poate el sa faca este sa isi configureze in minte un sablon dupa care sa se ghideze atunci cand vrea sa ii lase de inteles copilului ca a facut o treaba buna si ca ambii parinti isi doresc ca el sa o tina tot asa, sa aiba constanta in sarcinile bine efectuate.

Copilul trebuie ajutat a constientiza motivul pentru care lui i se cuvine o lauda, o apreciere, ori chiar o recompensa pentru actiunile sale. Intelegand cu adevarat de ce parintii sai il considera atat de extraordinar, sau de ce il compara ca ceilalti copii de varsta lui, cel mic va realiza ce comportament are de urmarit, ce pretentii au parintii de la el. Ca un target pe care il are de atins, copilul isi va concentra eforturile in directia asta, fara a isi marginaliza prietenii sau colegii. („10 semne ca adolescentul se afla intr-o prietenie nociva”)

Explicatiile suplimentare se impun, deci ele trebuie sa insoteasca orice apreciere superlativa la adresa copilului. Daca, de exemplu, a obtinut cel mai mare punctaj din clasa la o anumita lucrare, indicat ar fi sa nu ii denigram pe ceilalti colegi, dandu-i impresia ca el este cel mai destept si ca restul sunt prosti, ci sa ii spunem ca suntem mandri ca parinti de faptul ca a obtinut primul loc. Astfel, el va fi stimulat sa repete experienta, sa se straduiasca sa se claseze din nou pe podium, fara a avea o atitudine de infatuare.

In caz contrar, cand copilul nu are prefigurat foarte clar in minte de ce este recompensat pentru rezultatele sale, va deveni confuz, avand impresia ca intotdeauna i se cuvine totul numai lui doar prin simplul fapt ca, asa cum l-ati obisnuit, laudele vin de la sine, cu orice ocazie, chiar si cand nici macar el nu isi aminteste sa fi facut ceva important in ultima vreme.

Daca greseste sau nu are o comportare potrivita, nu va sfiiti sa il corectati, sa ii spuneti ca se inseala, ca nu a ales calea cea mai potrivita, caci astfel el se va corecta in timp, adoptand comportamentul pe care dumneavoastra ca parinte il sperati de la el. Astfel, il veti responsabiliza si copilul isi va putea da singur seama de momentul si imprejurarile in care il pasc o eventuala pedeapsa.

Pe termen lung, aprecierea in exces ii poate dauna copilului, caci adult ajuns, nu va mai avea pe nimeni care sa il ovationeze precum l-au obisnuit proprii parinti in copilarie si in adolescenta. Atunci el se va simti debusolat si va cauta complimentarea acolo unde ori nu o va gasi, ori nu va avea avea loc pentru ca, din punctul celorlalti de vedere, el nu va face decat ceea ce ii revine lui potrivit obligatiilor asumate. El se va inhiba, iar problemele de incredere vor reincepe sa apara, intamplandu-se exact ceea ce dumneavoastra ati dorit sa evitati inca de la inceput. („10 semne ca adolescentul se afla intr-o prietenie nociva”)

Nici aprecierile conditionate nu sunt eficiente. „Daca iei nota 10, noi vom fi mandri de tine” nu este o mentalitate sanatoasa. Uneori, chiar daca noi refuzam sa credem, este imposibil pentru copil sa fie mereu pe primul loc, oricat de mult ne-am dori ca parinti. Desi noi il vedem cel mai inteligent, rezultatele lui s-ar putea sa nu coincida cu asteptarile noastra, asta neinsemnand faptul ca e doar o coincidenta, sau ca este subapreciat de ceilalti din varii motive. Pe de alta parte insa, stiind ca parintii i-au ridicat stacheta atat de sus, copilul poate ajunge sa aiba dezvolte complexe, ori sa manifeste stari anxioase constient fiind de faptul ca s-ar putea sa dea rateuri, sa nu atinga pragurile impuse de parinti. Daca nu doriti sa aveti un copil terorizat de gandul insuccesului, lasati-l pe el sa dea tot ce poate mai mult, dandu-i de inteles ca, in eventualitatea unei reusite mai putin asemanatoare cu cea pe care v-ati fi dorit-o, ramane totusi o realizare, chiar daca de mai mica importanta.

Apreciindu-va corect copilul, il ajutati pe acesta sa adopte un set de valori proprii, dupa el va reusi sa isi aprecieze la randul sau rezultatele obtinute. In mod corect, in urma analizarii, el va putea singur sa ajunga la o concluzie justa, obiectiva. Acest lucru l-ar putea ajuta inclusiv in viitoarea sa cariera, nu doar in relatiile cu oamenii. Cunoscand de ce e capabil, va sti la ce sa aspire, ce prag are de depasit si care ii sunt calitatile si aptitudinile.