Adolescenta constituie o etapa critica din viata oricarei persoane, caci, odata cu ea, vin marile dileme existentiale la care tanarul nu reuseste sa gaseasca raspunsuri de unul singur, dar nici nu e dispus sa asculte eventualele sfaturi ale unui adult, copilul afladu-se in perioada in care se simte singur contra tuturor, eternul neinteles ce considera ca toate i se intampla numai lui.

Speriat de transformarile prin care e nevoit sa treaca in ciuda vointei lui, neavand un cuvant de spus aici, adolescentul se impancienteaza si incearca sa gaseasca o cale de iesire, un punct terminus care sa ii confere starea mentala de bine, acel confort psihic de care are atata nevoie in aceasta perioada tumultoasa.

Considerand ca nimeni nu poate sti mai bine decat el ceea ce e de facut in legatura cu viata lui, ca orice alta persoana care s-ar oferi din binevointa sa il ajute macar cu o vorba buna o face cu intentia ascunsa de a il controla, adolescentul tinde spre rebeliune in incercarea lui de a se (re)gasi si a se intelege pe sine, subiectul vast despre care, paradoxal, nu cunoaste multe amanunte, ori si daca le-a descoprit oarecum, nu a reusit inca sa le patrunda intr-adevar.

In incercarea de a se explica mai bine siesi, adolescentul recurge la tot felul de trucuri pe care el le considera mai oportune. In fapt, el nu e sigur pe nimic, punand sub semnul intrebarii fiecare actiune pe care o intreprinde si exagerand eventualele consecinte, avand impresia ca fiecare pas pe care il face va avea o mare importanta in viitorul lui apropiat. Din aceasta cauza, dramatizeaza fiecare clipa a existentei sale, constient fiind de faptul ca, asemeni unui artist neinteles de societatea in care traieste, trebuie sa faca ceva care sa ii intareasca lui convingerea ca este special si ca el chiar conteaza pe lumea asta, ca a venit cu un scop anume, un "Bine Suprem" spre care tinde in absolutizarea fiintei sale. („Adolescentii si emotiile”)

Cu fiecare incercare pe care o resimte ca o nereusita, ajunge sa se interiorizeze tot mai mult si sa faca din fiecare persoana adulta ce incearca sa se propie de el un dusman, inamicul trebuind a fi indepartat cu orice pret. Adolescentul traieste cu impresia ca, daca ar indrazni si s-ar deschide in fata membrilor familiei sale, persoanele care-i sunt cel mai apropiate si care nu au nici un interes in a il rani, acestea ar profita de ocazie si de indata ce l-ar surprinde cu garda jos, l-ar lovi acolo unde-l doare cel mai tare, transand fara mila sensiblitatea si instabilitatea in care se gaseste momentan viata lui.

Ca parinti, nu trebuie sa ne invinovatim de aceste stari ale copilului nostru aflat in pragul adolescentei. Specialistii sustin ca e absolut normal sa se maifeste asa, mai ales ca si noi, la randul nostru, atunci cand eram ca el, poate am gandit la fel, desi nici noi nu aveam motive reale si concrete sa credem ca cineva din familia noastra ne-ar face rau in mod intentionat.

Modificarile prin care trece copilul nostru in adolescenta nu sunt doar fizice, ci si psihice, astfel ca e normal ca gandirea si modul in care el percepe lumea inconjuratoare sa se schimbe, de preferabil in bine, desi o majoritate covarsitoare a studiilor arata faptul ca in aceasta etapa a vietii se pierd cei mai promitatori tineri, abandonandu-se ei singuri in anturaje nocive, grupuri dubioase si substante daunatoare sanatatii lor.

Adolescentul se simte constrans din toate partile. I se pare ca fiecare persoana adulta din viata lui incearca sa ii impuna un stil de viata si un mod de gandire. Nu percepe exemplele si nici nu trage concluziile relevante din ele. Inca din start, e contra tuturor, indiferent de ceea ce i se spune. Nici profesorii, nici parintii si nici chiar bunicii ori fratii mai mari nu au o autoritate asupra lui si nici nu sunt luati in seama de catre acesta. Daca profesorii il ameninta cu note mici sau cu exmatricularea, parintii i se par niste oameni nemilosi care vor sa ii interzica sa mai iasa afara cu prietenii si sa il lase fara bani, iar bunicii oricum sunt invechiti si nu stiu ei prea multe despre viata din secolul al XXI-lea, in vreme ce fratii mai mari doresc doar sa il umileasca, sa il batjocoreasca si sa ii demonstreze la nesfarsit cat de nepriceput si incepator este el intr-ale vietii.

Aceste ganduri pe care adolescentul le are il determina sa isi canalizeze toate eforturile pentru a demonstra ca poate, ca toata lumea se inseala in privinta lui si ca singur va reusi in viata si le va demonstra la randul lor celor ce au indraznit a isi da cu parerea ca au fost doar niste ratati si niste frustrati care din invidie nu doreau ca el sa fie mai bun si mai presus decat au reusit ei sa ajunga.

La fel ca el, multi alti tineri se confrunta cu aceleasi conflicte interioare. In unele cazuri, in cercuri restranse, profita de contextul favorabil si se destainuie unul altuia, moment in care observa cat sunt de asemanatori, asa ca decid a isi uni fortele, din acea clipa ei luptant impreuna, cot la cot, din solidaritate pentru generatia de tineri neintelesi, conducand si conlucrand la un real razboi contra adultilor, in pofida eforturilor si a stradaniilor acestora din urma de a isi apropia copiii, a incerca sa ii inteleaga si, in consecinta, ajuta pe fiintele pe care le-au adus pe lume cu atata iubire si dragoste.

Prieteniile ce se nasc intre adolescenti sunt pline de patos. Aflati la inceputul drumului, cand viata incepe sa capete cat de cat un contur, plini de vise si sperante, tinerii pun mult patos in relatia cu cei pe care ei ii numesc „frati”, chiar daca nu ii leaga o rudenie de sange, ci doar o bere la pet ce o plimba din mana in mana sau o tigara ce o impart intr-o scara de bloc. Traiesc din plin sentimentul plecar ca cineva ii intelege, ca-i va sustine tot restul vietii, ca indiferent ce va fi ei se vor intelege in continuare unii pe altii. („Puntea dintre generatii: alcoolul, la varste din ce in ce mai fragede”)

Ca parinti, suntem datori a ne ghida copiii prin viata, a le da cele mai bune sfaturi, dar cand ei ne ignora, sau refuza sa ne asculte, atunci trebuie sa nu ne dam batuti, ci sa incercam sa ii veghem din umbra, de undeva de unde tinerii sa nu resimta ca i-am controla sau ca le-am ordona sa faca asa cum vrem si stim noi ca parinti experimentati ca e mai bine pentru ei. („Tu ce stil parental ai adoptat?”)

Pentru a preveni eventualele cercuri rau famate prin care copiii nostri s-ar putea perinda, pentru a evita asocierea cu persoane dubioase, care ar putea sa ne influenteze in rau copilul, cel care vulnerabil fiind, ar putea sa o apuce pe o cale fara de intoarcere, putem sa ne implicam si sa tragem propriile concluzii prin metoda observatiei, caci pruncul nostru cu siguranta nu va veni el in mod voluntar sa se deschida fata de noi, asta dupa ce oricum a concluzionat cu prietenii lui ca adultii sunt niste „comunisti cu slujbe”. („Noi metode de a imbunatati comunicarea dintre tine si copiii tai”)

Parintele, datorita maturitatii in gandire si in actiuni de care a dat dovada pana in prezent, trebuie in continuare sa persevereze si sa isi adune fortele pentru a isi proteja copilul inconstient la pericolele la care se expune in adolescenta. Anticipand ce s-ar putea intampla, prevazand care ar fi eventualele consecinte si ce efect negativ ar avea acestea asupra nu doar a comportamentului, dar si a psihicului copilului nostru, care s-a inhaitat cu niste persoane dubioase, parintii sunt cei care trebuie sa poate fi capabili a isi da seama cand anume sa intervina pentru ca lucrurile sa nu ia o intorsatura gresita. („Efectul de cohorta – cum isi alege prietenii adolescentul?”)

Avand in vedere ca nu intotdeauna asta presupune o sarcina usor de realizat pentru parinti, iata cateva sfaturi si semne potrivit carora ti-ai putea da seama mai usor de unul singur ca adolescentul tau se afla intr-o prietenie care nu ii e tocmai profitabila:

Cand, in sfarsit, a gasit locul acela in care sa se simta accepat si inteles, fii sigur ca adolescentul tau va face tot ceea ce depinde de el (si nu numai) pentru a isi mentine aceasta pozitie pentru care, de altfel, a luptat din greu sa o obtina. Ajunge chiar sa nu ii pese ca se iroseste pe el pentru a ii multumi pe ceilalti. Momentan, pentru el, tot ceea ce conteaza e sentimentul acela reconfortant de apartenta, fie ca e vorba de cel la un grup, fie ca e vorba de o prietenie in care sunt implicate doar doua persoane, el si persoana care il foloseste.

De cele mai multe ori, totul incepe prin micile servicii pe care copilul tau le ofera din proprie initiativa in mod gratuit. Fie ca e vorba de imprumutarea unor sume modice de bani care nu vor mai fi niciodata restituite, fie ca urmeaza a se angrena intr-o bataie pentru a isi ajuta prietenul, desi conflictul nu are nici o legatura cu el, sau ajunge sa minta tocmai pentru a isi sustine prietenul, acestea sunt doar cateva dintre situatiile in care copilul tau va da dovada de naivitate si se va lasa folosit, fara macar a constientiza.