Empatia – diferente de varsta si gen
Este empatia o trasatura naturala a omului sau este ea invatata, pe parcursul vietii? Demografic si statistic, sunt unii oameni mai empatici decat altii? Poate fi ea invatata? Acestea sunt cateva intrebari care ar putea naste discutii foarte interesante in randul filozofilor insa, in randul psihologilor, acestea au un raspuns comun si anume „da”!
Exista o arie foarte vasta de studii facute asupra compasiunii. De curand, un grup de cercetatori din Japonia, a descoperit ca pana la varsta de 10 luni, bebelusii isi exprima simpatia pentru altii, in moduri non – verbale. („Limbajul si asimilarea acestuia de catre copil”). Un alt studiu facut pe un numar de peste 75.000 de adulti a demonstrat ca femeile aflate la varsta de 50 de ani sunt mult mai empatice decat barbatii de aceeasi varsta sau decat persoanele de aceeasi varsta.
Aceste rezultate nu ne pot naste decat o singura intrebare in minte: „Exista diferente in ceea ce priveste empatia, in functie de varsta si gen?”. In randurile acestui articol vom incerca sa dezbatem acest subiect si sa aflam ce asteptari putem avea de la copiii nostri, in manifestarea compasiunii, si cum evolueaza aceasta in functie de varsta.
Simpatia rudimentara apare in timpul prunciei
Empatia este esentiala pentru ca oamenii sa poata trai in acelasi spatiu fara a exista probleme. De aceea, desi inca nu este pe deplin inteleasa, empatia apare inca din frageda pruncie, fiind mostenita pe cale genetica de la inaintasii nostri. Un studiu facut in Iunie 2013, numit „Simpatia rudimentara la bebelusii preverbali: preferinta pentru altii” si publicat in jurnalul Plos One de catre Yasuhiro Kanakogi a aratat ca bebelusii de pana la 10 luni manifesta raspunsuri ale simpatiei in cazul unui episod in care existau o victima, un agresor si o parte neutra. Neasteptat, insa, acestia au manifestat simpatie fie pentru agresor, fie pentru partea neutra, insa niciodata pentru victima!
Bebelusii recunosc figurile geometrice. Bazandu-se pe aceasta idee, cercetatorii au vrut sa afle care este raspunsul copiilor mici la agresiune. In timpul testului, copiii care erau martori la un episod de „agresivitate sociala”, in care o minge albastra ataca un cub galben, manifestau o preferinta pentru minge si nu pentru cub, daca exista si un al treilea obiect – neutru. Insa, daca in imagini erau prezente doar mingea si cubul, atunci cei mici pareau sa manifeste simpatie pentru cub.
Acest studiu este unul foarte important, deoarece arata ca bebelusii de pana la 10 luni sunt capabili nu doar sa distinga rolul de agresor si victima, dar si sa arate o simpatie rudimentara fata de cel care este supus la mai mult stres.
Acest comportament a ramas constant chiar si dupa ce rolurile obiectelor au fost schimbate.
Empatia variaza in functie de varsta si gen
Simtiti ca deveniti mai empatic pe masura ce inaintati in varsta? Nimic gresit in aceasta constatare, deoarece la aceasta concluzie au ajuns si cercetatorii. Conform unui studiu intreprins in Ianuarie 2013, „majoritatea adultilor aflati la varsta a doua sunt mai empatici decat persoanele mai tinere”.
Pentru acest studiu, cercetatorii au folosit esantioane foarte mari de adulti americani. Acestia au descoperit ca empatia, de-a lungul vietii, are o forma de U intors, la varsta mijlocie atingand cel mai inalt nivel al sau. Per total, femeile aflate la varsta de 50 de ani au inregistrat cele mai mari scoruri. Acestea au reactii mult mai incarcate emotional vis-a-vis de experientele celorlalti si incearca sa inteleaga mult mai bine felul cum se simt ceilalti.
Explicatia cercetatorilor pentru forma de U intors a empatiei, de-a lungul vietii, este aceea ca, la varsta mijlocie, se atinge maximul abilitatilor cognitive, dupa care se intra intr-un declin, astfel incat empatia incepe sa scada, in cea de-a doua parte a vietii noastre.
Este generatia aceasta mai putin empatica decat cea antecedenta?
Poate vi se pare ca, in ziua de astazi, tinerii sunt mai putin empatici decat erati dumneavoastra, la aceeasi varsta. Studiile antecedente, pe acest domeniu, au aratat ca americanii nascuti in anii 1950, de exemplu, care au fost crescuti in timpul unor evenimente istorice si sociale de mare intensitate emotionala, sunt mult mai empatici decat cei nascuti in generatiile de dupa aceea.
In ziua de astazi, evenimentele sociale cu o incarcatura emotionala mare sunt mai rare, raportandu-ne inclusiv la tara noastra. De aceea, tinerii acestei generatii sunt mai putin empatici decat cei din cele antecedente.
Totusi, mai trebuiesc facute multe alte studii, pentru a se vedea cu exactitate care sunt factorii ce conduc la aceasta decalare emotionala intre generatii si cum am putea preveni o desensibilizare in masa a omenirii. De asemeni, trebuiesc si alte studii care sa ne arate daca empatia este un rezultat doar al varstei si genului sau daca este doar un efect generational ce reflecta socializarea adultilor si repercursiunile evenimentelor istorice.
In ciuda statisticilor, insa, oricine poate deveni mai empatic, iar compasiunea poate fi „antrenata”, de-a lungul vietii. Trei dintre modalitatile cele mai optime prin care putem creste empatia noastra si a copiilor nostri – despre care vom discuta si in randurile de mai jos – sunt: implinirea de sine, voluntariatul si meditatia asupra sineului.
Cum devenim mai empatici?
1. Implinirea de sine
Un buzzword modern, mindfulness, este, adeseori, interpretat intr-un mod gresit. Chiar si in limba romana – implinirea de sine – este gresit folosita. Ce inseamna, de fapt, aceasta stare de implinire mentala? Sa fie ea fericire? Liniste? Poate relaxare? De fapt, o data cu implinirea de sine, vine si calmul de peste zi, concentrarea, optimismul si bunavointa.
Implinirea de sine este mult mai simpla decat ar crede majoritatea. Tot ce trebuie sa faceti este sa incercati, pe cat posibil, ca, de cate ori va surprindeti avand o emotie negativa, sa va opriti din mersul pe drumul vicios al ideilor care iau nastere din ea si sa va ganditi la partile pozitive din viata dumneavoastra.
Aceasta este o metoda de igiena psihica si, prin antrenament, veti ajunge sa o faceti intr-un mod inconstient. Daca nu reusiti sa gasiti nici o parte pozitiva in viata dumneavoastra, poate ca este cazul sa apelati la un ajutor specializat, deoarece acesta este un semn de depresie. („Depresia in randurile copiilor”)
Daca veti reusi sa implementati acest mod de gandire pozitiv si in mintea copiilor dumneavoastra, atunci veti crea niste persoane mult mai empatice, care vor gasi mult mai usor solutii la problemele care pot aparea in viata si care isi vor menaja sanatatea fizica, printr-o gandire calma si relaxata.
2. Voluntariatul
Nu este cazul sa participati in programe de voluntariat speciale sau sa fiti, intotdeauna, dispus sa oferiti ajutor celorlalti. Totusi, s-a demonstrat ca fie si un singur gest de buna-vointa facut pe zi, fata de o persoana pe care noi o consideram ca avand nevoie de ajutor, aduce cu sine liniste sufleteasca si o intelegere mai mare a celorlalte persoane.
Asadar, incercati, incepand de maine, sa faceti cate un gest benevol, fara ca acesta sa va fie cerut si fara sa asteptati ceva la schimb. Desigur, am mai discutat in paginile site-ului nostru ca altruismul nu exista insa, considerati drept „plata” pentru actiunea dumneavoastra, starea de autosatisfactie care va va cuprinde. Ajutati o batrana sa care o sacosa, tineti usa pentru cineva, oferiti un zambet unui om incruntat – toate acestea va vor aduce nu doar multumiri din partea persoanelor in cauza, dar si o pace sufleteasca si o deschidere spre empatie.
Discutati aceste aspecte cu copiii dumneavoastra si impulsionati-i sa faca o fapta buna in fiecare zi.
3. Meditatia asupra sinelui
Inca din cele mai vechi timpuri ni se spune ca este important sa ne „cunoastem pe sine insusi”. Totusi, cati dintre noi acordam atentie acestei reguli fara de care nu ne-am putea atinge implinirea psihica?
Prin meditatiile asupra a ceea ce simtim, felului nostru de a fi, viselor si nevoilor pe care le avem, putem nu doar sa ne intelegem pe noi foarte bine, dar si sa fim capabili sa ii intelegem pe ceilalti mult mai usor.
Acordati-va, in fiecare zi, un moment cu dumneavoastra, in care sa va ganditi la ceea ce ati facut sau urmeaza sa faceti si din care sa extrageti cateva concluzii. Va recomandam asta, deoarece, nici un psiholog nu va reusi sa faca ceea ce puteti face dumneavoastra prin simpla meditatie asupra sinelui.