Acum, adolescentul are mai multa libertate decat avea pana in acest moment – iar parintii ar trebui sa ii acorde acest drept, in totalitate. Insa, tot acum este si momentul in care invata ca orice actiune are si reactiune si ca responsabilitatea suportarii acesteia din urma cade doar pe umerii sai. Pe scurt, invata ca exista un pret pe care trebuie sa il plateasca pentru libertate, ceea ce il va face mult mai atent pe viitor.

De aceea, acum, adolescentul trebuie sa greseasca, si sa fie lasat sa suporte consecintele, chiar daca pentru parinti va fi dificil sa permita acest lucru. Totusi, acest pas este spre binele lui si, chiar daca poate fi, uneori, dureros, este mai bine sa primeasca aceasta lectie mai devreme, decat prea tarziu.

Odata cu asumarea responsabilitatilor si cu dorinta de a fi tratat intr-un mod mai matur de catre adulti, adolescentul trebuie sa se confrunte si cu transformarea propriilor actiuni intr-unele care sa fie mature. Iar acest lucru se face, in primul rand, prin filtrarea a ceea ce parintii ar trebui sa stie si ce nu.

Multi parinti, din frica pentru fiul sau fiica lor, devin intruzivi, incercand sa afle tot ceea ce face acesta. Multi, chiar, se plang ca cel mic a devenit mult mai secretos, decat pana acum. Totusi, el ar trebui lasat sa poarte aceasta „viata dubla”, deoarece exact acest lucru inseamna maturitatea: a face diferenta dintre comportamentul care ar trebui sa fie „privat” si cel care ar trebui sa fie „public”.

Partea cea mai grea din acest proces este diferentierea corecta a ceea ce ar trebui sa stie parintii si ce nu, deoarece exista posibilitatea de a fi mai putin in contact cu ei, in special atunci cand ai nevoie de cunostintele lor mai mult.

In viata, trebuie sa fii propriul tau avocat, iar acest lucru se invata in adolescenta. Daca, pana acum, mama si tatal erau acolo, pentru a iti proteja imaginea in fata celorlalti, incepand cu acest moment, trebuie sa inveti sa nu depinzi de nimeni pentru a face acest lucru. In aceasta categorie intra acceptarea si sustinerea propriilor nevoi, dorinte, idei si interese, apararea de hartuirile sociale, lupta pentru propriile scopuri.

Asertivitatea si limitele sociale in ceea ce priveste comunicarea sunt pietrele de temelie pentru a face acest lucru, insa ele nu pot fi achizitionate decat prin experienta. („Asertivitatea in educarea adolescentilor”) De aceea, parintii ar trebui sa permita adolescentului discutiile argumentative, sa creeze, chiar, momente in care aceasta abilitate sa se dezvolte, sa il lase sa socializeze cu oameni cat mai diferiti, de toate varstele. Cateva „lectii” despre negociere sunt, si ele, de dorit.

Asa cum explicam si in randurile de mai sus, responsabilitatea este, poate, cel mai important element care se invata la varsta adolescentei. Totusi, ea nu se rezuma doar la suportarea consecintelor, ci si la modul cum stim sa ne organizam evenimentele din viata, sa ne respectam promisiunile sau sa invatam din greseli.

Partea dificila este aceea de a sti sa acceptam fata de noi insine si fata de ceilalti, atunci cand gresim, sa stim sa purtam o discutie contradictorie intr-un mod constructiv si sa luam decizii mai bune, pe viitor. Rolul parintilor, in acest prag, este acela de a oferi un exemplu pozitiv. („Am nevoie de un model pozitiv!”)

Traim intr-o lume a vitezei, care creste, pe masura ce si noi crestem. Pentru a face fata stressului de mai tarziu („Cum afecteaza stressul barbatii vs femeile”), adolescentul trebuie sa isi „complice” viata, incetul cu incetul. De aceea, poate ca nu este o idee rea sa isi ia un serviciu part – time, sa se implice in proiecte de voluntariat sau sa iasa impreuna cu prietenii sai foarte mult.

Dificultatea apare in incercarea de a ne organiza timpul astfel incat sa putem sa ne indeplinim toate responsabilitatile si sa evitam procrastinarea.

Cosmarul parintilor – momentul in care cel mic nu va mai avea nevoie de ajutorul lor, incepe in adolescenta. De aceea, nu de putine ori, acestia incearca sa il impiedice sau sa amane acest moment, cat mai mult cu putinta.

Totusi, asa cum afirmam si in articolul „Parinti si copii: momentul despartirii”, este foarte important ca acest lucru sa se intample exact in momentul in care natura a stabilit ca trebuie sa se intample. Insa, trebuie sa vedeti si partea buna a lucrurilor: poate ca o saptamana departe de casa, intr-un concediu in care sa fiti alaturi doar de partenerul dumneavoastra, in timp ce adolescentul ramane singur, nu mai este o perspectiva atat de rea pe cat parea pana la aceasta varsta!

Este important ca parintii sa retina ca fiecare dintre aceste 12 „praguri” ale adolescentei vine si cu un prag pentru ei. Nu este o perioada dificila doar pentru copil, ci, la randul lor, parintii vor invata cum sa se desprinda de el si sa ii acorde consideratia de om matur. Increderea in adolescent si in ei este cheia prin care aceste praguri vor fi depasite de ambele parti, intr-un mod care va conduce la o maturizare corecta si la o relatie familiala fericita.