Desigur, adolescenta este o perioada foarte problematica, atunci cand o privim din punctul de vedere al unui parinte si al cerintelor si nevoilor copilului. Totusi, de multe ori uitam ca si pentru el este la fel de greu ca si pentru noi. Cerem de la el ascultare, in schimb, uitam ca, in aceasta perioada, este necesar ca adolescentul sa treaca anumite „praguri”, prin care sa invete sa foloseasca instrumentele necesare maturizarii si vietii de mai tarziu.

In acest articol, vom vorbi tocmai despre aceste „praguri” necesare completarii personalitatii, pe care avem datoria, ca parinti, sa le impunem copiilor nostri. Asemanatoare cu legendarele eforturi ale lui Hercule, nu doar ca trebuie sa ne lasam copiii sa treaca prin ele, insa si sa le acceptam si sa constientizam ca fara ele, acesta nu poate deveni un om complet – am mentionat acest lucru deoarece, asa cum bine stiti din articolul „Baiatul mamei”, multor parinti le este foarte dificil sa realizeze ca o perioada din viata lor si a copiilor este pe cale sa se incheie si, implicit, le este greu sa accepte. („Parinti si copii: momentul despartirii”).

Un moment crucial in viata fiecaruia a fost asumarea ideei ca nu mai suntem copii. Asta inseamna ca ne-am dorit sa nu mai fim tratati ca niste copii, ci ca maturi, sa ne fie ascultate ideile („Eu te respect, dar tu pe mine?”) si sa ni se respecte deciziile.

Piatra de hotar este capabilitatea de a renunta la confortul oferit de catre caminul parintesc si a decide sa ne facem propriile alegeri, sa suportam consecintele lor si sa nu asteptam de la parinti nimic. Din pacate, putini adolescenti inteleg ca acesta este un pas necesar pentru maturizare si ca, fara el – fara a fi „pe cont propriu”, nu vom putea niciodata sa spunem ca am atins acest prag. Si mai trist este faptul ca parintii nu inteleg, adeseori, necesitatea lui, continuand sa isi trateze fiul sau fiica drept un copil, pana la varste dintre cele mai mari.

Un episod neplacut pentru parinti este acela in care adolescentul incepe sa le conteste autoritatea. Poate va este cunoscuta replica „Atat timp cat stai sub acoperisul meu, urmezi regulile mele”, insa ea nu este decat un impediment in calea maturizarii.

La un moment dat si pana la un anumit nivel, este indicat ca adolescentul sa contra – argumenteze regulile parintilor si sa le respinga, intr-un mod pasiv, pentru a face loc propriilor reguli. Pragul este depasit in momentul in care adolescentul, pentru a isi sustine propriile convingeri si reguli, reuseste sa accepte dezaprobarea parintilor si criticile lor.

Pentru a atinge maturitatea sexuala, fiecare adolescent trece prin anumite schimbari corporale, specifice pubertatii. Partea grea din tot acest proces este asteptarea ca el sa se incheie si depasirea nemultumirii fata de imaginea propriului trup.

Adeseori, nemultumirea fata de felul cum le arata corpul, provoaca adolescentilor nu doar o stima de sine scazuta („Stima de sine la adolescenti”), dar si diferite actiuni – asa numitele „acte de teribilism” – prin care ei sa incerce sa compenseze un aspect de care nu se simt multumiti. Greu de inteles pentru parinti acest proces, ei trebuie, totusi, sa discute cu adolescentul si sa ii explice cum decurge el, inca din perioada copilariei, pentru a evita episoadele neplacute.

De asemeni, asa cum bine stim din articolul „Educatia sexuala a copiilor”, in aceasta perioada apar si manifestarile dorintei sexuale care, fara o baza de informatii puternica, poate rezulta in comportament sexual inadecvat („Sexualitatea copilului nu-i priveste pe parinti”).

In articolul „Efectul de cohorta – cum isi alege prietenii adolescentul?”, am discutat despre tipurile de persoane care se pot afla in jurul copilului dumneavoastra la un moment dat si ce efect are prezenta lor asupra personalitatii sale. Dupa cum am vazut si acolo, cel mai proeminent efect este acela ca ii creste sociabilitatea, astfel incat sa il ajute mai bine sa se integreze, pe viitor, in societate si in mediile cu care va intra in contact.

Independenta sociala este necesara, in viata, si poate fi achizitionata doar prin iesirea din mediul familial si interactiunea cu persoane cat mai diverse, care nu doresc, neaparat, sa ofere adolescentului un confort psihic. Fiecare experienta, buna sau rea, alaturi de aceste persoane, va aduce cu sine un plus de intelegere de sine si de capacitate de adaptare pe viitor.

Partea grea din acest proces este ca adolescentul sa reuseasca sa se conformeze normelor sociale si sa faca fata, cu brio, diferitelor situatii de interactiune sociala ce pot aparea.

Se stie ca adolescentii sunt nonconformisti insa, sa nu credeti ca acest lucru nu isi are rostul sau – natura a implementat in psihicul nostru anumite lucruri care pot parea dificile la o prima vedere, insa nimic nu este la intamplare!

Toate micile experimente pe care le face adolescentul in ceea ce priveste imaginea, moda, muzica pe care o asculta sau felul cum reactioneaza isi au rolul lor, in cautarea, definirea si, mai apoi, stabilirea propriului stil. Fara sa incercam, nu am sti ce ne place si ce nu, ce e bine si ce e rau, ce ne aduce mai multe avantaje si ce ne face sa stagnam. Si ce alta perioada ar fi mai potrivita pentru a incerca aceste lucruri decat aceea a adolescentei, atunci cand situatiile nu sunt chiar atat de serioase ca la maturitate, iar parintii sunt acolo, langa noi, sa ne ajute sa depasim momentele grele?

De asemeni, acest prag este necesar pentru a invata sa facem fata criticilor celorlalti si presiunii pe care acestia o pun asupra noastra.

Trecerea de la gimnaziu la liceu nu implica doar un nou statut social, ci mult mai multe schimbari. Acum, adolescentul trebuie sa se conformeze mai multor reguli, sa invete mai mult, sa socializeze mai mult, sa isi stabileasca propria imagine in fata colegilor si sa faca fata tuturor provocarilor si responsabilitatilor care apar. Si, toate acestea, avand drept fond teribilismul!

Dificultatea apare atunci cand el trebuie sa invete cum sa faca fata stressului si sa razbata printr-un stil de viata mult mai complex decat cel cu care era obisnuit, pana acum, obtinand rezultate bune. De asemeni, ca in oricare liceu, va avea de a face cu provocari verbale („Violenta verbala este tot o forma de violenta!”), cu barfa, cu excluderea sociala si multe alte situatii al caror scop este sa il „intareasca”.