Adesea, copiii aud sau vad lucruri care pot sa-i sperie sau sa-i nelinisteasca. Vantul pe timp de noapte, un scartait in casa sau o umbra pe perete ii poate infricosa, mai ales pe copiii mai mici (vezi si articolele : "Cosmarurile" si "Fobiile copilariei"). Din cand in cand, copiii isi pot imagina ca aud sau vad lucruri ca parte a unui joc sau ca rezultat al grijilor si temerilor lor. Copiii mai mici pot avea chiar un prieten imaginar care doreste sa stea langa ei la masa si cu care au conversatii (Prietenii imaginari ai copiilor – cand acestia nu mai sunt normali?). Aceste exemple fac parte din cresterea normala a unui copil. Ele pot fi de cele mai multe ori gestionate cu intelegere, blandete si linistire din partea parintilor.

Vorbim de halucinatii cand cineva a auzit, vazut sau experimentat ceva ce nu este in realitate. Acestea pot aparea la nivelul oricaruia din simturile noastre, inclusiv auz, vaz, atingere, gust si miros. O halucinatie auditiva este atunci cand cineva a auzit ceva care nu exista. Acesta este cel mai comun tip de halucinatie. O halucinatie vizuala este atunci cand cineva a vazut ceva ce nu este prezent. Halucinatiile pot sa apara ca parte normala a dezvoltarii sau poate fi un semn ca copilul se lupta cu un anumit tip de probleme emotionale. Acest lucru poate fi legat de problemele de acasa, de la scoala, de relatia cu prietenii sau de confruntarile cu ganduri si sentimente suparatoare.

In unele cazuri, pot sa apara halucinatii ca semn al unei boli psihice, cum ar fi o psihoza sau alte probleme medicale grave. Tulburarile psihotice la copii nu sunt comune, sunt grave si interfereaza sever cu gandirea si functionarea psihica a copilului. Copiii psihotici adesea par a fi confuzi si agitati. De asemenea, ei pot avea o vorbire, o gandire, o reactie emotionala si un comportament dezorganizat, uneori insotit de halucinatii sau iluzii (o credinta fixa, falsa si de multe ori bizara).

A auzi voci sau a vedea lucruri care nu sunt poate fi o parte a dezvoltarii normale, dar ele pot sa apara deasemenea ca rezultat in urmatoarele situatii:

Copiii care se confrunta cu moartea unui parinte sau au de a face cu mult stres in viata lor vor auzi uneori voci sau vor vedea lucruri ("Copilul caruia i-a murit un parinte").

Exemplele pot include migrene, convulsii, infectii, o febra foarte mare si probleme cu tiroida sau glandele suprarenale.

Utilizarea anumitor medicamente, cum ar fi steroizii sau medicatia pentru durere, poate provoca halucinatii, dar in situatii rare. Multe alte medicamente pot duce la halucinatii atunci cand sunt utilizate in doze mai mari decat cele prescrise sau recomandate. Drogurile ilegale, cum ar fi alcoolul, marijuana, amfetaminele, cocaina si LSD sunt o cauza frecventa a halucinatiilor (vezi si articolele : "De ce consuma adolescentii droguri sau alcool?" si "Cum ii afecteaza pe copii consumul de droguri al parintilor").

Copiii care aud voci spunandu-le sa faca lucruri rele au adesea probleme de comportament. Voci care se refera la sinucidere sau moarte pot sa apara la copiii deprimati. Continutul unei halucinatii ne poate ajuta sa intelegem ce tip de boala are un copil. Copiii care vad lucruri care nu sunt prezente pot fi foarte anxiosi sau deprimati.

Acestea includ schizofrenia, tulburarea depresiv majora cu caracteristici psihotice si tulburarea bipolara. In plus fata de halucinatii, bolile psihotice sunt caracterizate si de prezenta iluziilor, comportamente dezorganizate si / sau bizare si o stare de spirit care nu corespunde cu ceea ce se intampla in viata reala. Copiii pot prezenta retragere sociala si utilizarea necorespunzatoare si neobisnuita a limbajului. Analizand aceste simptome poate fi foarte util pentru a face diferenta dintre boli psihotice si boli nonpsihotice.

Vorbiti cu copilul dumneavoastra si incercati sa clarificati cu ceea ce se confrunta. Luati in considerare modul in care copilul dumneavoastra face fata in toate domeniile vietii sale, cum ar fi la scoala, cu prietenii, in cartier si cu familia. Orice copil cu gandire sau comportament dezordonat ar trebui sa fie evaluat imediat. Daca sunteti ingrijorati, discutati cu medicul dumneavoastra de familie sau cu pediatrul. Ei sunt capabili de a va ajuta si ei sunt in masura sa va recomande consultul medical de specialitate in psihoterapie sau psihiatrie.