Copiii si minciuna
Onestitatea si lipsa de onestitate sunt invatate in casa. Parintii sunt adesea ingrijorati atunci cand copilul sau adolescentul lor minte.
Minciuna este cel mai probabil o problema deloc grava la copii mici (varste 4-5ani) fiindca acestia de multe ori compun povesti si spun povesti. Aceasta este o activitate normala, deoarece le place sa auda povesti si sa creeze povesti pentru a se distra. Acesti copii mici pot estompa distinctia intre realitate si fantezie.
Un copil mai mare sau adolescent poate spune o minciuna in interes propriu (de exemplu, pentru a evita sa faca ceva sau pentru a nega responsabilitatea pentru actiunile lor). Parintii ar trebui sa raspunda la cazurile izolate de minciuna prin a sta de vorba cu tanarul despre importanta veridicitatii, a onestitati si a increderii.
Unii adolescenti descopera ca minciuna poate fi considerata acceptabila in anumite situatii, cum ar fi a nu spune unui prieten sau prietene, motivele reale ale despartirii, pentru ca nu vor sa le raneasca sentimentele. Alti adolescenti pot mintii pentru a-si proteja intimitatea sau pentru a se simti psihologic separati si independenti de parintii lor (de exemplu, neaga ca s-au strecurat afară noaptea tarziu, cu prietenii).
Minciuna care poate indica probleme emotionale
Unii copii, care stiu diferenta dintre adevar si minciuna, spun povesti elaborate care par adevarate. Copiii sau adolescentii spun de obicei aceste povesti cu entuziasm, pentru ca primesc mai multa atenție atunci cand spun minciuni.
Alti copii sau adolescenti, care altfel par responsabili, cad in capcana unui model de minciuna repetitiva. De multe ori simt ca minciuna este cel mai simplu mod de a face fata cerintelor parintilor, profesorilor si prietenilor. Acesti copii nu incearca sa fie rai sau maliciosi, dar modelul repetitiv de minciuna devine in timp un obicei prost.
Exista de asemenea unii copii si adolescenti care nu sunt deranjati de minciuna sau sa profite de altii. Alti adolescenti pot minti frecvent pentru a acoperi o alta problema grava. De exemplu, un adolescent care consuma droguri sau are probleme cu alcoolul va minti repetat pentru a ascunde adevarul cu privire la locul unde a fost, cu cine a fost, ce a facut si pe ce a cheltuit banii.
Ce este de facut in cazul in care un copil sau adolescent minte?
Parintii sunt cele mai importante modele pentru copiii lor. Atunci cand un copil sau adolescent spune minciuni, parintii ar trebui sa-si faca timp pentru a avea o discutie serioasa si sa vorbeasca despre:
- diferenta dintre a se preface si realitate, dintre minciuna si a spune adevarul
- importanta onestitatii acasa si in societate si alternativa la minciuna
In cazul in care un copil sau un adolescent dezvolta un tipar de minciuna care este serios si repetitiv, ajutorul din partea unui specialist poate fi necesar. Evaluarea unui psihoterapeut l-ar ajuta pe copil si pe parintii sa inteleaga minciuna si de asemenea, sa primeasca recomandari pentru viitor.
S-ar putea sa va intereseze si articolul "Minciuna, moralitatea si varsta copilului"
Puteti discutata despre acest subiect pe forumul 7 pitici
Articol scris de Psiholog Delia Ciobancan
Cabinet Individual de Psihologie