In articolul „Autocontrolul la copii” am vazut de ce este important ca acesta sa fie educat inca din perioada varstelor fragede. In acest articol, insa, vom vedea ce putem face daca nu am avut ocazia sa avem o astfel de educatie si, acum, la maturitate, ne confruntam cu impulsivitatea.

Majoritatea parintilor accepta faptul ca autocontrolul este unul dintre cei mai importanti factori care pot duce la o viata fericita. Fara aceasta fundatie, stabilitatea emotionala a unei persoane poate fi usor „zguduita” de fiecare provocare, ranire a orgoliului sau critica.

Totusi, unii parinti nu tin cont de acest lucru sau incearca sa isi invete doar copilul despre tehnicile de autocontrol, in loc sa reprezinte ei un model de la care cel mic sa invete („Am nevoie de un model pozitiv!”).

Exista studii care atesta ca parintii impulsivi au tendinta de a adopta un stil autoritar parental in ceea ce priveste copilul lor. („Tu ce stil parental ai adoptat?”). Totusi, acestia nu isi dau seama ca lipsa de autocontrol – mostenita prin gene de catre cel mic, este, astfel, mult mai accentuata.

„Parintii reactivi”, asa cum sunt adeseori denumiti in psihologie persoanele impulsive, isi gasesc radacinile acestui comportament in propria copilarie. Frustrarile zilnice care apar atunci cand se creste un copil testeaza rabdarea oricarui parinte si poate „deschide ferestre” spre copilaria acestuia. Daca acesti adulti au fost crescuti de catre un parinte autoritar, care impunea dominarea si frica, aceste practici pot fi singurele disponibile, atunci cand el este coplesit de emotii. Astfel, parintele apeleaza la tipete si pedepse pentru a isi face copilul sa inteleaga ceea ce vrea sa ii transmita, totul transformandu-se intr-un cerc vicios, repetat, la randul sau, de cel mic, in perioada sa de maturitate. („Cum sa-ti faci copilul sa inteleaga mesajele pe care vrei sa i le transmiti”).

Parintii autoritari folosesc pedepsele si amenintarile ca si instrumente principale pentru disciplina. („Violenta verbala este tot violenta”). Atunci cand parintele isi asuma rolul de antreor, insa, („Atasamentul parental”) problemele pe care le face un copil sunt percepute ca si oportunitati de a il invata autocontrolul. Acest lucru ajuta, la randul lui, si parintele, acesta invatand sa faca fata noilor situatii cu mai mult calm.

Despre Skinner am mai discutat in randurile articolelor noastre insa, daca nu le-ati citit, va readucem aminte ca acesta este parintele Psihologiei Comportamentale – cel care a studiat felul in care poate fi invatat corpul sa adopte anumite comportamente. („Tipurile de invatare si aplicarea lor in viata de zi cu zi”). De asemeni, am discutat si despre cele „10 metode prin care sa iti pastrezi tonul calm”. Astazi, insa, vom invata de la Skinner cum ne putem controla reactiile si exresa autocontrolul.

1. Principiul modificarii mediului: manipularea mediului inconjurator astfel incat sa fie mai usor pentru psihic sa il suporte ilustreaza acest principiu. El se refera la lucruri precum distragerea atentiei unui copil spre un alt obiect, ca sa nu il mai foloseasca pe primul, eliminarea factorului stresor din mediu („Anxietatea prenatala si cea generalizata”) sau adaugarea unui alt factor (chemarea tatalui).
2. Schimbarea stimulului: Daca ati citit cartea „Pe aripile vantului”, probabil stiti deja celebra replica a lui Scarlett „Am sa ma gandesc la asta maine!”. Margaret Mitchell a exemplificat perfect prin ea cel de-al doilea principiu de autocontrol al lui Skinner – distragerea atentiei, pana cand emotiile vor fi mai putin puternice. Daca ceva va deranjeaza, permiteti-va sa nu va ganditi la acel lucru si cautati-va altceva asupra careia sa va concentrati atentia pentru o perioada. Atunci cand gandurile nu ne sunt distorsionate de emotii, putem gasi mai repede solutii, care vor fi mai bune.
3. Deprivarea: desi ar fi inuman sa fie aplicata in cazul copiilor, deprivarea da rezultate minunate atunci cand avem probleme financiare si nu stim cum sa le gasim solutii. De altfel, deprivarea inseamna sa avem incredere deplina in natura si se refera la sarirea unei mese sau la lipsa somnului pentru o perioada. Nu degeaba se spune ca „Noaptea este cel mai bun sfetnic”, deoarece instinctul de supravietuire ne va oferi solutii foarte bune ca sa ne rezolvam problemele, facandu-ne, in acelasi timp, mult mai concentrati si controlati in ceea ce facem si nelasand emotiile sa primeze. De fapt, atunci cand ne este foame sau somn foarte tare, nici nu mai suntem capabili sa simtim emotii ci doar sa gasim solutii ca sa ne indeplinim aceste nevoi de baza.
4. Manipularea conditiilor emotionale: ati vazut, probabil, prin filme, cum coplesiti de emotie actorii fug din incaperi, intorcandu-se, mai apoi, gata de discutie? Aceasta este o tehnica ade baza de autocontrol, propusa de Skinner, desigur, prin care se manipuleaza emotiile pe care le resimtim. Atunci cand simtiti ca nu faceti fata gandurilor, permiteti-va cateva minute de pauza in care sa faceti ceva care va aduce bucurie: ascultati muzica, faceti o plimbare sau o baie. Dupa aceasta, veti fi mult mai predispus/a spre o discutie calma si gasirea solutiilor.
5. Punerea in situatii dificile: putem alunga o situatie dificila printr-o... alta situatie dificila. Ca de exemplu dimineata, atunci cand nu trebuie neaparat sa ne trezim, dar punem ceasul sa sune, pentru a opri alarma si a avea sentimentul de control. Lipsa controlului ne face sa reactionam in feluri impulsive si care nu aduc rezolvari. Prin rezolvarea unei alte situatii dificile, insa, capatam sentimentul ca vom gasi rezolvare si pentru prima, ca avem capacitatea aceasta.
6. Diferite substante: atunci cand ajungem in momente foarte dificile, este ok sa ne administram anumite medicamente, daca avem acordul medicului. Desigur, putem sa ne gasim scaparea si in alte substante, precum un pahar de vin, daca este un consum moderat, cel putin pentru moment. Noi recomandam, totusi, consumul unui ceai sau a unui baton de ciocolata.
7. Conditionarea operanta: principiul care i-a adus lui Skinner titlul de parinte al unei ramure din Psihologie, conditionarea operanta, se refera la invatarea organismului sa reactioneze intr-un anumit fel la anumiti stimulti. Este exact ideea pentru care unii fumatori se calmeaza la aprinderea unei tigari, chiar daca aceasta nu are astfel de proprietati, sau pentru care adormim doar cand ne asezam in pat. In timp, asociind o anumita actiune cu o anumita emotie, de cate ori vom recurge la el, vom si resimti acea emotie. Totul tine de antrenament. In acest caz, recomandam actiunile simple, precum manipularea jucariilor antistres, inspirarea adanca sau, de ce nu, un zambet. (S-a aratat ca nu doar fericirea creeaza zambetul ci, la randul sau, zambetul duce la aparitia unui sentiment de fericire.).
8. Autopedepsirea: nu va spunem, acum, sa va raniti – departe de noi acest gand – insa aceasta este una dintre cele mai bune metode de calmare in situatiile stresante, adeseori exemplificata in filme si observabila la cei care sufera de anumite tulburari psihice. Va spunem, in schimb, ca exista forme de „pedeapsa” care nu inseamna neaparat autoranire. Nu suportati sa alergati, insa sunteti nervos? Poate ca este cazul sa va oferiti drept „pedeapsa” un maraton de cativa kilometri, pana cand veti avea mintea mult mai relaxata. In felul acesta, poate ca alergatul se transforma din pedeapsa in conditionare operanta.
9. „A face altceva”: Skinner a observat ca foarte multe religii si filosofii isi indeamna adeptii sa isi iubeasca dusmanii si nu sa ii urasca. Atunci cand suntem cuprinsi de furie sau de alte emotii negative, ne putem autocontrola prin a face ceva care nu este compatibil cu emotiile noastre. Astfel, daca impulsivitatea va dicteaza sa trimiteti copilul imediat in camera sa, invitati-l, mai degraba, la o plimbare. In felul acesta, veti avea timp sa si discutati cu el, sa ii aratati ca sunteti un parinte intelegator si iertator si sa va permiteti sa va controlati emotiile intr-o maniera pozitiva.