O alta ideologie care sta la baza felului in care parintii chinezi isi cresc fiii si fiicele este respectul. Din pacate, acesta merge liniar, doar de jos in sus, si nu si invers, ceea ce stim, deja, ca nu este bine („Eu te respect. Dar tu pe mine?”). Insa, tocmai datorita faptului ca un copil trebuie sa isi respecte parintii neconditionat, fara ca acestia sa castige acest privilegiu, ca in cazul europenilor, jignirea unui copil nu aduce cu sine o scadere a stimei de sine, ci mai multa obedienta. („Efectul Pygmalion. Cercul vicios care ne defineste rezultatele”).

Totusi, trebuie sa tinem cont ca aceasta ideologie nu ar functiona, niciodata, in societatea noastra moderna. Putem, insa, sa imprumutam conceptul de la ei, in ideea de a atrage atentia copiilor atunci cand gresesc – desigur, fara a ii jigni, insa si fara a ii menaja. Autoarea despre care spuneam in randurile de mai sus mentiona faptul ca o mama chineza ar putea sa-i spuna fiicei ei „Esti grasa, slabeste!”, fara frica de a o rani, spre deosebire de noi. Totusi, poate ca nu este o idee rea sa atragem si noi atentia copiilor nostri, daca e sa ne uitam la numarul persoanelor obeze din Europa si America...

Parintii europeni si americani sut adeseori anxiosi in ceea ce priveste stima de sine a copiilor lor. Se ingrijoreaza constant asupra modului cum copiii lor s-ar simti daca ei ar avea un esec, incearca sa ii reasigure intotdeauna ca sunt buni, in ciuda unor rezultate mediocre („Vreau sa-mi aleg singur cursul vietii”) si refuza sa vada in ei oameni si cu defecte si nu doar cu calitati.

Prin contrast, parintilor chinezi nu le pasa de latura psihica a celor mici. Ei doresc putere si nu fragilitate si, ca si rezultat, au un stil parental foarte diferit. Atunci cand un copil chinez vine cu o nota mica acasa, parintii incearca sa isi dea seama ce e in neregula, introducand si mai multa practica in viata sa, pana cand acesta devine, iarasi, primul din clasa. Ei presupun ca nota mica este o consecinta a muncii putine si nu ezita sa ii spuna asta celui mic.

Credem ca nu va este greu sa fiti de acord cu noi ca in societatea noastra stilul parental chinezesc nu ar da prea multe roade, decat pe termen scurt. Suntem de acord ca, intr-o societate in care fiecare este educat in felul acesta, el functioneaza de minune, deoarece copilul nu poate tanji dupa libertatea pe care o au colegii lui. Totusi, am putea, si noi, sa invatam cateva lucruri de la ei.

Practica aduce excelenta: nu spunem sa impuneti copilului timpi interminabili de studiu, antrenament sau practica. Insa, cu siguranta, 20 de exercitii in plus la matematica, pe saptamana, l-ar ajuta sa isi imbunatateasca destul de mult gandirea logica, o ora in plus de sport pe zi nu i-ar face decat bine iar o carte in plus citita iar deschide noi posibilitati.

Implicarea parintilor in activitatile copilului aduce, cu sine, si o implicare a celui mic. Puteti citi aceeasi carte si, la finalul saptamanii, discuta despre aceasta. Puteti sa il ajutati la teme in fiecare zi sau sa faceti sport impreuna cu el. Nu doar ca petreceti un timp suplimentar impreuna, dar ii puteti oferi si sansa de a excela si ii puteti monitoriza activitatile, pentru a sti cand acestea nu isi mai au rostul („Copiii si sportul”).

Sinceritatea poate aduce beneficii copilului si nu doar neplaceri: exista acele situatii, in viata, in care ne spunem „Ce bine ar fi fost daca mama mi-ar fi atras atentia”. Pe de o parte, experientele de viata sunt necesare pentru fiecare, indiferent daca sunt bune sau rele („Parinti si copii: momentul separatiei”). Pe de alta parte, insa, de la cine putem accepta mai bine un adevar dureros daca nu de la parintii nostri? Spus intr-o maniera potrivita, folosind comunicarea asertiva, acesta poate aduce beneficii pe care altfel nu le-am avea.

Prea multe griji pot strica: intrebandu-ne, constant, daca psihicul celui mic nu este afectat de ceea ce facem noi, putem dezvolta chiar noi afectiuni. Prea multa „cocoloseala” psihica, pentru cel mic, il poate transforma intr-o persoana fragila, usor de ranit de catre ceilalti. Chiar si experientele dureroase isi au rolul lor, asa cum spuneam in randurile de mai sus, si este mult mai bine ca acestea sa apara intr-un mediu controlat de catre persoanele care ne vor binele, pentru a ne „intari”, decat sa fie in prezenta strainilor. Totusi, sa nu uitam ca linia dintre experienta care ne raneste si trauma este una foarte fina si, cu siguranta, nu ne dorim acest lucru pentru copilul nostru!