Ce este Psihoterapia pentru copii si adolescenti?
Cuprins
Psihoterapia se refera la o varietate de tehnici si metode folosite pentru a ajuta copiii si adolescentii care se confrunta cu dificultati cu privire la emotii sau comportamente. Desi exista diferite tipuri de psihoterapie, fiecare se bazeaza pe comunicare, ca instrument de baza, pentru a aduce o schimbare in sentimentele si comportamentele unei persoane. Psihoterapia poate implica un singur copil, un grup de copii, o familie sau mai multe familii. La copii si adolescenti, jocul, desenul, creatiile si desigur vorbirea, sunt modalitati importante de a impartasi sentimentele si de a rezolva problemele.
Ca parte din evaluarea initiala, un profesionist calificat in sanatate mintala va determina nevoia de psihoterapie. Aceasta decizie se va intemeia pe diverse aspecte, cum ar fi problemele curente ale copilului, istoria lui, nivelul de dezvoltare, capacitatea de a coopera la tratament, si ce interventii sunt cele mai potrivite pentru a rezolva problemele prezentate. Psihoterapia este adesea folosita in combinatie cu alte tratamente (medicamente, gestionarea comportamentului sau consilierea scolara). Relatia care se dezvolta intre terapeut si pacient este foarte importanta. Copilul sau adolescentul trebuie sa se simta confortabil, in conditii de siguranta, ascultat si inteles. Acest mediu de incredere il face pe copilul sa-si exprime mult mai usor gandurile si sentimentele si este util terapiei.
Psihoterapia ajuta copiii si adolescentii intr-o varietate de moduri. Ei primesc sprijin emotional, rezolva conflictele cu oamenii, isi inteleg sentimentele si problemele astfel incat sa incerce noi solutii la probleme vechi. Obiectivele terapiei pot fi specifice (schimbarea comportamentului, imbunatatirea relatiilor cu prietenii sau familia) sau mai generale (scaderea anxietatii, o mai buna stima de sine). Durata psihoterapiei depinde de complexitatea si gravitatea problemelor.
Ce ar trebui sa stiti
Parintii ar trebui sa puna urmatoarele intrebari despre psihoterapie:
- De ce este psihoterapia recomandata?
- La ce rezultate ma pot astepta?
- Cat timp va fi copilul meu implicat in terapie?
- Cat de des se va vedea copilul meu cu medicul?
- Medicul se va intalni doar cu copilul meu sau cu intreaga familie?
- Care este costul unei sedinte de psihoterapie?
- Cum (parintii) vom fi informati cu privire la progresele copilului nostru si cum putem ajuta?
- Cat de repede ne putem astepta la unele schimbari?
Un medic psihiatru sau un psiholog specializat in psihoterapia copilului si adolescentului va fi in masura sa va ofere raspunsuri la intrebarile si preocuparile dumneavoastra. Acesti specialisti sunt formati, instruiti si acreditati pentru a oferi psihoterapie la copii si adolescenti.
Parintii, sunt de obicei, primii care observa ca copilul lor are o problema. Totusi, decizia de a solicita ajutor profesionist poate fi dificila si dureroasa pentru un parinte. Primul pas este de a se incerca sa se vorbeasca cu copilul. O discutie deschisa, sincera despre sentimentele lui poate ajuta de multe ori. Parintii pot alege sa se consulte cu medicii copilului, cu profesorii, cu alti parinti sau alti adulti care cunosc bine copilul. Acesti pasi pot rezolva problemele pentru copil si familie.
Semne care indica faptul ca un copil sau adolescent ar avea nevoie de o evaluare specializata:
Copiii mai mici
- Scaderea accentuata a performantelor scolare;
- Note proaste la scoala in ciuda faptului ca se straduiesc;
- Ingrijorare excesiva sau anxietate care se arata prin refuzul frecvent de a merge la scoala, de a merge la culcare sau de a lua parte la activitati normale pentru varsta copilului;
- Plangeri fizice frecvente;
- Hiperactivitate, agitatie, miscare permanenta in afara jocului, cu sau fara dificultati de atentie;
- Cosmaruri persistente;
- Nesupunere sau agresiune (mai mult de 6 luni) si opozitie provocatoare fata de persoanele cu autoritate;
- Comportamente isterice inexplicabile;
- Amenintari ca se raneste sau se sinucide.
Preadolescenti si adolescenti
- Scaderea accentuata a performantelor scolare;
- Incapacitatea de a face fata problemelor si activitatilor de zi cu zi;
- Modificarea somnului si/sau a obiceiurile alimentare;
- Dificultati extreme de concentrare pe care le intampina la scoala sau acasa;
- Comportament sexual in exterior;
- Tristete sustinuta de o stare de spirit si atitudine negativa prelungita si de multe ori insotita de lipsa poftei de mancare, tulburari de somn sau ganduri despre moarte;
- Modificari severe ale dispozitiei;
- Griji nefondate sau nelinisti care stau in calea vietii de zi cu zi, la scoala sau in grupurile de socializare;
- Utilizarea repetata de alcool si/sau droguri;
- Frica intensa de a deveni obezi, frica care nu are nici o legatura cu greutatea corporala reala, diete excesive, voma sau folosirea de laxative pentru a pierde in greutate;
- Cosmaruri persistente;
- Amenintari ca se va rani sau le va face rau altora;
- Auto-vatamare sau comportament auto distructiv;
- Izbucniri frecvente de furie, agresivitate;
- Amenintari repetate cu fuga de acasa;
- Incalcarea agresiva sau non-agresiva a drepturilor altora, opozitia fata de autoritate, chiul, furt sau vandalism;
- Ganduri ciudate, credinte, sentimente sau comportamente neobisnuite.
Daca problemele persista pe o perioada extinsa de timp sau in cauza sunt alte persoane implicate in viata copilului, ar fi bine sa luati in considerare cautarea unui specialist pentru a beneficia de evaluare si interventie terapeutica.
Articol scris de Psiholog Delia Ciobancan
Cabinet Individual de Psihologie