Din punctul de vedere al statisticilor, cea mai raspandita credinta din lume este crestinismul, cu 2,2 miliarde de adepti, urmata de islamism, cu 1.6 miliarde de credinciosi, iar, mai apoi, de ateism, cu 1,1 miliarde. Budismul este o alta cultura destul de intinsa ca numar de adepti, si anume aproximativ 500 de milioane, dar in care majoritatea este concentrata in Asia.

Un studiu care a inceput in anul 1993, numit „K-12”, in Statele Unite ale Americii, a incercat sa observe comportamentul pe care copiii ce apartineau unor religii diferite il efectuau la scoala, dar si maniera cu care valorile religioase mostenite sunt incorporate in asteptarile profesorilor, studentilor si parintilor, atat in cadrul academic, cat si in afara acestuia. („Efectul Pygmalion. Cercul vicios care ne defineste rezultatele”). Cercetarile efectuate asupra scolilor catolice au descoperit ca un copil are de castigat atunci cand cadrul academic si parintii comunica, in mod frecvent, si incearca sa ii imbunatateasca nivelul de invatare. („Noi metode de a imbunatati comunicarea dintre tine si copiii tai”)

In afara de scoala catolica, studiile au demonstrat ca celelalte cadre scolare cu specific religios nu au avut un succes prea diferit, in privinta dezvoltarii abilitatilor unui copil, fata de cele normale. Dar, conform cercetarilor, salariile profesorilor de la scolile religioase sunt mai mari, acestia efectuandu-si meseria mult mai bine fata de ceilalti care lucreaza intr-o scoala de stat. („Sisteme alternative de invatamant”). Mai mult decat atat, majoritatea scolilor private promoveaza invatarea prin practica, adeseori, si mai putin prin teorie, aceasta formula fiind una de succes in marile puteri ale lumii. In plus, acestea pastreaza o legatura mai apropiata cu parintii, deoarece este in interesul lor sa aiba cati mai multi elevi si, totodata, cu rezultate cat mai bune.

Totusi, sunt necesare sa se efectueze mai mult studii cu privire la eficienta scolilor private, deoarece rezultatele celor facute pana acum nu sunt prea concludente, si, uneori, acestea sunt contradictorii. Problema principala este legata de calitatea studiilor pe care aceste scoli le ofera, uneori existand o indoctrinare evidenta pe care profesorii si cadrul academic incearca sa o implementeze, iar acest lucru nu este tocmai corect. Ideal ar fi ca un copil sa poata singur sa ia o decizie in aceasta privinta si sa nu ii fie implementata in subconstient de catre persoanele din jurul lui.

Intr-un studiu efectuat in scolile din Japonia, a fost incercata o abordare in care sa se inteleaga scopurile, valorile si asteptarile pe care le au scolile cu profil religios, in special adepte ale crestinismul si ale budismului, asupra copiilor. Din punct de vedere strict educational, ambele tipuri de scoli promoveaza acelasi tip de invatare, si anume cea colectiva, in care copiii cauta, impreuna, solutii si rezolva conflicte, probleme, si asa mai departe. De asemeni, este bine de stiut ca majoritatea scolilor din Asia, in general, isi adopta propriul stil de predare, in care activitatile variaza destul de mult, rezultand intr-o diversitate destul de mare cu privire la sistemul educational. Totusi, impactul spiritual pe care il au scolile budiste si crestine este destul de mare, dezvoltand in copil o arie spirituala si filozofica ce afecteaza, adeseori in mod pozitiv, natura celor mici, mai ales in perioada prescolara.

A fost demonstrat ca majoritatea copiilor care urmeaza o astfel de scoala sunt mai educati si mai sociabili, fiind invatati, de mici, sa ia decizii si sa rezolve conflicte, acest lucru ajutandu-i foarte mult odata ce ajung in perioada adulta. Chiar si asa, aceste doua tipuri de religii nu sunt atat de asemanatoare. Cea crestina promoveaza un comportament strict, in care copiii nu au voie sa treaca peste cuvantul profesorului, acesta avand, intotodeauna, dreptate. In cealalta tabara, si anume in scolile budiste, se promoveaza o educatie mai mult spirituala, in care copilul este invatat sa fie in pace cu propia persoana si ca orice lucru din natura are un suflet si nu trebuie sa fie perturbat.

Una dintre cele mai agreate scoli din intreaga lume este cea budista, deoarece acestia au reusit, cu succes, sa isi implementeze elementele traditionale cu preocuparile moderne legate de scoala.

Principalul scop al scolii budiste este acela de a dezvolta un simt al empatiei si al atentiei cu persoanele din jur. Acestia cred ca bunatatea si consideratia ar trebui sa fie extinse catre toate lucrurile vii, inclusiv animale si plante. Acest lucru reprezinta un aspect consistent al credintei budiste, in care invataturile despre compasiune sunt fundatia pe care se bazeaza profesorii. Ei doresc ca, in fiecare saptamana, copiii sa mearga la templu sa mediteze, pentru a isi atinge nivelul maxim de relaxare si de a practica, in mod corect, zenul. Ideea din spatele Zen este aceea de a te detasa, in mod complet, de gandurile, grijile si complicatiile unei minti egoiste, prin diferite tehnici. („Yoga, pentru copii si adulti”)

Adeseori, copiii sunt invitati de catre profesori sa mearga cu totii sa planteze diferite plante, sa dea de mancare animalelor, dar si sa mearga in zona muntoase, in care aerul este curat si creierul poate fi golit, acestia fiind invatati sa mediteze. De fapt, ideea este de a trai alaturi de natura, fara a o deteriora sau a o influenta, printr-o adaptare continua, ce poate dura si intreaga viata.

Conform profesorilor din aceste scoli, cea mai clara dovada ca o persoana nu este sociabila sau nu a avut privilegiul de a invata, din perioada copilariei, importanta acestui lucru, este tendinta de a se comporta intr-un mod egoist. Prin urmare, toti cei care predau la scoala budista sunt foarte grijulii in privinta promovarii unui comportament social si adecvat societatii.

O strategie foarte buna, adoptata de cei din scolile budiste, pentru a dezvolta sociabilitatea, este de a forma grupuri mari de copii, si nu numai, cat mai des posibil. In plus, cu cat grupul este mai mare, cu atat copilul este mai dornic sa invete, deoarece exista o competitie mai ridicata, spre deosebire de cele mai mici ca numar.

O alta componenta de baza al acestei scoli este aceea ca un copil trebuie sa isi dezvolte partile slabe, si nu cele puternice, deoarece el are nevoie de echilibru, axandu-se pe mai multe arii, cum ar fi muzica, inteligenta, creativitate, arta, si asa mai departe. De exemplu, daca un copil este bun la muzica si dezvoltarea lui se bazeaza doar pe imbunatatirea acestui aspect, acesta va avea o abilitate, per total, destul de dezechilibrata.

Budistii se axeaza, in mod traditional, pe inteligenta si credinta, acestea fiind cheia succesului catre salvare. In plus, acestia cred ca ignoranta, in combinatie cu dorinta, sunt fortele care previn o persoana sa treaca peste stresul acumulat din varii motive. Ca un exemplu, cea mai mica rata de criminalitate din lume se afla in randul budistilor, acestia fiind, conform multor studii de specialitate, si cei mai fericiti, avand speranta de viata cea mai lunga.

Excluzand facultatile de teologie, in Romania exista doar scoli catolice si protestante private, in timp ce restul de astfel de cadre adopta, in mod gresit, o indoctrinare a unei ramuri a crestinismului, si anume ortodoxismul. Desi religia este in scoli facultativa, ortodoxismul este implementat ca obiect obligatoriu pentru copil de catre cadrele didactice. Acest lucru poate avea urmari destul de grave asupra personalitatii unui copil, mai ales daca acesta apartine unui alt cult, putandu-i fi schimbata gandirea si credinta fara voia lui.

Scolile catolice par sa implementeze un alt tip de educatie fata de cele de stat. Aici se promoveaza, de asemeni, destul de multa practica academica, dar si multe evenimente sociabile intre elevi. Adeseori, se organizeaza iesiri la „iarba verde”, unde, pe langa faptul ca cei mici se distreaza, profesorii implementeaza, in acest eveniment, diferite modalitati de predare. Acest tip de invatament este extrem de benefic, deoarece copilul isi poate dezvolta o nevoie primara pe care omul o are implementata in subsconstient, si anume socializarea. Iar, odata cu socializarea, se dezvolta, in mod indirect, si alte aspecte ale personalitatii.(„Adolescentii si socializarea”)

In Romania, ca forma de invatamant prescolar religioasa, exista doar scoli catolice si protestante. In cele protestante, un copil se poate inscrie doar daca apartine acestei religii, in timp ce, in scolilele catolice, orice crestin poate urma studiile. Desi par, si sunt, din varii motive, diferite, la prima vedere, ele impart o sumedenie de modele culturale, ce sunt implementate in educatia pe care o ofera copiilor.

Majoritatea scolilor de acest gen includ o rugaciune zilnica, acest obicei fiind efectuat dimineata, in timpul meselor si dupa efectuarea studiilor. De obicei, acestea nu au un timp desemnat pentru a asculta paragrafe din Biblie, in timp ce scolile de stat, la orele de religie, 10% din timpul alocat este atribuit in aceasta idee. De exemplu, de Craciun, scolile catolice si cele protestante dezvolta mai multe activitati, in care copiii sunt direct implicati. Acestia sunt sfatuiti sa citeasca paragrafe din cartea lor preferata si sa explice ce le-au placut cel mai mult si efectueaza alte activitati care le dezvolta imaginatia si sociabilitatea.

Scolile catolice isi contruiesc programele academice in jurul faptului ca dragostea lui Dumnezeu este mesajul cel mai important pentru crestinism. Conform modelului cultural, copiii sunt daruri de la Dumnezeu, iar fiecare dintre ei ar trebui sa fie apreciat extrem de mult. Ce este de apreciat in aceste scoli este faptul ca asertivitatea („Asertivitatea in educarea adolescentilor”) reprezinta forma de comunicare cea mai folosita, iar orice profesor trebuie sa urmeze cursuri de psihologia copilului pentru a putea preda. Un alt aspect foarte important este acela ca profesorii avu ca prioritate incurajarea copiilor in a isi expune propriile idei si incercarea de a le explica detaliat colegilor. Dupa aceasta, rezulta o discutie care poate dura chiar si o ora, in care profesorul nu intervine, adeseori, mai deloc.

In plus, este bine de stiut faptul ca acei copii cu dizabilitati au prioritate, adeseori, in majoritatea scolilor catolice, deoarece acestia sunt predispusi sa dezvolte probleme legate de increderea in sine, profesorii incercand sa ii adapteze in societatea in care traim. („Stima de sine la adolescenti”)

Oricum, nu toate scolile catolice sunt similare. De exemplu, multe dintre cele de la noi din tara nu adopta aceleasi metode de predare ca in Occident, uneori sistemul fiind acelasi ca in scolile de stat. In plus, scolile catolice care au si camin, promoveaza stingerea la ora 9 – 10, iar ora de trezire fiind la 6. („Liceul dimineata – o irosire de timp!”) In acest caz, unui copil poate sa ii fie dereglat bioritmul, fiindu-i afectate mai multe aspecte, cum ar fi randamentul, potentialul, si asa mai departe. („Ceasul biologic – ritmul circadian”)

Desigur, fiecare tip de scoala poate sa aiba plusurile si minusurile ei. Dar, cu siguranta, cele mai bune nu promoveaza religia ca fiind o necesitate, o obligatie din partea copilului, ci o alegere pe care acesta ar trebui sa o faca, putand cantari aspectele pozitive si negative ale fiecareia.

Efectele benefice ale religiei sunt stiute de toti, dar, adeseori, cele negative sunt ascunse sau denigrate de catre majoritatea oamenilor. In ultimul deceniu, s-au facut nenumarate studii, in care s-au comparat persoanele care urmau o religie oarecare cu ateii. Rezultatul a fost acela ca persoanele credincioase erau mult mai stresate si mult mai predispuse la dezvoltarea unor boli, in timp ce persoanele atee prezentau o sanatate generala mult mai buna, stresul fiind aproape inexistent in randul lor.