Pentru majoritatea tinerilor, plecarea de acasa este o evadare romantica care ia sfarsit atunci cand intervine plictiseala sau se termina banii. Pentru altii poate fi o actiune disperata de a scapa de familie, de scoala sau de crizele societatii, carora nu le pot face fata. Pentru ceilalti, plecarea de acasa reprezinta unica optiune; acesti tineri au inteles ca nu mai sunt doriti de familie.

Societatea vede in adolescenti mai degraba niste consumatori decat niste producatori iar statutul lor ii face dependenti de familie. Felul cum percepe societatea fuga de acasa, devreme ce supunerea fata de societate este tot mai structurata, este un raspuns inacceptabil la presiune.

Comportamentul antisocial este rezultatul presiunii sociale. Surse de presiune se intalnesc acasa, la scoala sau in randul tinerilor de aceasi varsta. Atunci cand tinerii se simt straini de propria familie pot apela la scoala sau la cei de aceasi varsta pentru a obtine sprijin si intelegere. Daca grupul de tineri nu ii accepta sau mediul scolar ii respinge, gradul ridicat de alienare poate provoca fuga. Fuga reprezinta atat o expresie a pornirilor impulsive cat si cautarea unor noi structuri cu alte valori in societate. Adolescentul ce fuge de acasa nu este doar dezamagit, ci si spera intr-o lume noua, plina de oportunitati.

Teoria controlului social sustine ca adolescentul care fuge de acasa nu a reusit sa invete sa se supuna normelor de comportament acceptate social. Comportamentul inadecvat predispune implicarea in diferite infractiuni si nerespectarea regulilor, incepand cu fuga de acasa. Legaturile slabe cu familia, scoala si munca sau comunitatea, cumulate cu expunerea la comportamente antisociale, cresc posibilitatea ca tinerii sa plece de acasa.

O alta perspectiva a explicarii acestui fenomen este ca tinerii pleaca de acasa pentru a descoperii cine sunt. Nevoia de a se descoperi pe sine provine din sentimentul de instabilitate si lipsa unui scop.

Cercetarile asupra fugii de acasa sustin ideea conform careia fuga este un indicator al problemelor emotionale severe. Cei care pleaca de acasa sunt neprietenosi, imaturi, timizi si se simt respinsi si neadecvati. Relatiile cu familia constituie un factor esential. Problemele intre parinti si adolescenti dar si intre parinti produc tensiuni si conflicte ce pot degenera in agresiune sexuala si fizica ce incurajeaza fuga de acasa.

Majoritatea tinerilor ce pleaca de acasa nu sunt educati sa traiasca independent, iar oportunitatea unui loc de munca legitim nu exista. Riscul de a cersi, de a fura, de a face trafic de droguri sau a presta servicii sexuale in schimbul banilor este foarte mare. Traficul de droguri conduce la consumul de droguri, iar acesta creste riscul pentru contaminarea cu HIV si alte boli cu transmitere sexuala.

Multe cercetari arata ca fuga de acasa nu mai este un raspuns normal la presiunile exercitate de situatia dificila din familie sau o aventura. Fuga este rareori planuita, decizia este de moment, cand emotiile se intensifica. Conflictele legate de reguli, prieteni, scoala sau statul afara pana la ore tarzi se pot solda cu fuga de acasa. Majoritatea fugarilor ajung la un prieten sau la o ruda.

Este bine de precizat ca vorbim de doua grupuri: unul care pleaca de acasa iar celalalt a fost dat afara din casa. Din pacate, diferentierea copiilor strazii de cei ce au fugit de acasa este extrem de dificila. Provocarea pentru cercetatori consta in separarea acestor tineri si genul de servicii sociale pe care sa le ofere ca sa raspunda nevoilor acestora.

In randul acestor tineri se petrec cele mai frecvente si riscante activitati sexuale, se face abuz de droguri, iau nastere idei de sinucidere. Supusi victimizarii, acest grup al copiilor goniti de acasa, pierduti in categoria mare a fugarilor, apoi integrat in categoria copiilor disparuti au foarte mare nevoie de ajutor.

Trebuie dezvoltate modele de ingrijire care sa depaseasca minimul necesar si sa satisfaca intr-adevar nevoile acestor tineri, mai ales atat timp cat la noi in tara preventia este un fenomen tabu.