Alcoolismul si paternitatea
Ce poate face familia?
Majoritatea familiilor alcoolicilor fie aleg sa il paraseasca, lasandu-l pe acesta prada bolii sale, fie traiesc in teroarea specifica acesteia, ramanand cu traume psihologice pentru toata viata. Putini sunt cei care considera alcoolismul ca fiind o boala si incearca sa o trateze.
1. Punerea copiilor la adapost
Primul pas pe care partenerul unui alcoolic ar trebui sa il faca este sa isi puna copiii la adapost contra traumelor pe care acesta le poate provoca celor mici. „Copiilor le este mai bine cu doi parinti” nu se mai aplica in aceste cazuri, deoarece integritatea lor fizica si psihica si chiar si viata le este in pericol!
Tocmai din frica de a nu fi parasit de familie si din sentimentul de vinovatie pe care il resimte, alcoolicul ar putea veni dupa familia sa, daca aceasta a plecat de acasa. De aceea, copiii ar trebui dusi intr-un mediu sigur, in casa unei rude apropiate. In cazul in care acest lucru nu este posibil, in Romania exista centre de ajutorare a mamei si copilului, in fiecare localitate!
In general, informatiile despre aceste centre nu sunt accesibile, din motive de siguranta, insa, le puteti gasi la ONG-urile de ajutorare si la sectiile de politie.
Daca sunteti o mama dintr-o astfel de familie, va readucem aminte ca este important sa scoateti copiii din acest mediu violent, in special, deoarece, sevrajul alcoolic nu este o imagine recmadata la varste fragede.
2. Apelarea la profesionisti
In Iasi de exemplu, exista 3 centre pentru Alcoolici Anonimi, dar si o sectie de psihiatrie care se ocupa de acest lucru, in cadrul Spitalului Socola. In Sibiu, exista doua asezaminte, care, de asemeni, ofera servicii complete de tratare a alcoolismului. Exista, de asemeni, multe alte centre in diferitele orase ale tarii, iar o cautare pe internet va poate ajuta in acest sens.
In ultimii ani au inceput sa apara tot mai multe asociatii de Alcoolici Anonimi, care ofera tot tratamentul, incepand de la cel medicamentos si pana la consilierea psihologica. Totusi, nu de putine ori, suma lunara ce ar trebui platita ajunge la una destul de consistenta, pe care nu multe dintre familiile alcoolicilor si-o pot permite.
In acest caz, aveti posibilitatea de a apela la Spitalele de Psihiatrie, care se vor ocupa de tratamentul medicamentos, linistirea crizelor de sevraj si consiliere psihologica pe perioada internarii.
Ce se intampla daca alcoolicul refuza tratamentul?
Totusi, problema bolii numita alcoolism este ca nu de putine ori, persoana in cauza refuza sa accepte ca este alcoolic. Atunci, implicit, este refuzat si tratamentul. Exista, totusi, cateva cai prin care el poate fi convins sau chiar constrans spre a il urma, desi, aceasta din urma metoda, nu are sanse de succes 100%, nefiind din proprie vointa.
In cazul alcoolismului cronic si in baza unor dovezi medicale in acest sens, instanta poate obliga o persoana, in baza articolelor 113 si 114 din Codul Penal, sa urmeze tratamentul necesar insanatosirii. Politia trebuie sa ia masuri in cazul oricarei persoane care reprezinta un pericol pentru societate sau pentru el insusi si, nu de putine ori, alcoolicii se muleaza pe acest tipar. Procedura este urmatoarea: la Politie, se face o plangere penala contra bolnavului, pentru actele de violenta savarsite de acesta, pe parcursul urmaririi penale urmandu-se a fi aduse actele medicale care atesta statutul sau de alcoolic. In cazul lipsei acestora, se poate cere o expertiza medico-legala.
De asemeni, in Legea Sanatatii Mentale, exista urmatoarele trei articole, prin care se reglementeaza internarea nevoluntara:
Art. 45: „O persoana poate fi internata prin procedura de internare nevoluntara numai daca un medic psihiatru abilitat hotaraste ca persoana sufera de o tulburare psihica si considera ca:
a) din cauza acestei tulburari psihice exista pericolul iminent de vatamare pentru sine sau pentru alte persoane;
b) in cazul unei persoane suferind de o tulburare psihica grava si a carei judecata este afectata, neinternarea ar putea antrena o grava deteriorare a starii sale sau ar impiedica sa i se acorde tratamentul adecvat”.
Art 47: “Art. 47. (1) Solicitarea internarii nevoluntare a unei persoane se realizeaza de catre:
a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are in ingrijire aceasta persoana;
b) familia persoanei;
c) reprezentantii serviciilor abilitate ale administratiei publice locale;
d) reprezentantii politiei, jandarmeriei, parchetului sau ai pompierilor.
(2) Motivele solicitarii internarii nevoluntare se certifica sub semnatura de catre persoanele mentionate la alin. (1)”
Art. 48: “Transportul persoanei in cauza la spitalul de psihiatrie se realizeaza, de regula, prin intermediul serviciului de ambulanta. In cazul in care comportamentul persoanei in cauza este vadit periculos pentru sine sau pentru alte persoane, transportul acesteia la spitalul de psihiatrie se realizeaza cu ajutorul politiei, jandarmeriei, pompierilor”
3. Consilierea psihologica a bolnavului si a familiei
Dupa incheierea tratamentului, nu inseamna ca alcoolicul este si tratat. Medicamentele nu fac decat sa ajute la eliminarea dependentei fizice, insa cea psihica si consecintele alcoolismului raman. In plus, inca de la inceputul tratamentului bolnavului, familia ar trebui sa primeasca, si ea, consiliere psihologica, pentru a se reuni si a trece, impreuna, peste traumele provocate de aceasta boala („Familia ca sistem - rolul terapiei de cuplu”).
Efectele asupra copiilor
Insistam, inca o data, pe necesitatea de a lua copiii din mediul nociv pentru ei al unui alcoolic. Facem acest lucru deoarece efectele sunt dintre cele mai devastatoare asupra psihicului lor. Printre acestea, amintim:
- sentimente de manie, furie, jena, lipsa de incredere in sine, neajutorare si singuratate
- anxietate
- depresie („Depresia in randurile copiilor”)
- agresivitate
- neincredere in ceilalti si in sine
- invinovatire
- rusine
Dupa o perioada traita alaturi de un alcoolic, un copil va manifesta o stare de tensiune continua, din cauza starilor emotionale schimbatoare ale parintelui, si se va maturiza mult prea devreme pentru varsta lui.
Copilul trebuie facut sa inteleaga ca nu trebuie sa ii fie rusine de faptul ca are un parinte alcoolic si ca nimeni nu este vinovat pentru aceasta situatie, nici chiar cel in cauza. Insa, cel mai bine se poate ocupa de aceste probleme un psiholog, si, de aceea, recomandat este sa ii oferiti consilierea necesara, astfel incat sa nu fie afectat, pe viitor, de aceasta situatie.
Discutati pe forumul 7 pitici cu alti parinti despre pericolele alcoolismului
<< Prima parte