Exista multe forme de terapie pentru copii, care sunt recomandate nu doar in cazurile in care acestia sufera de vreo tulburare psihica, dar si pentru a le imbunatati calitatea vietii. Ca orice alt tip de terapie, si cea psihologica urmareste vindecare si prevenirea unor boli, in acest caz a celor ale mintii si sufletului.

Din aceasta categorie face parte si terapia asistata de animale pentru copii care, in cazul unor boli de origine psihologica, face adevarate minuni. Despre aceasta si aspectele pe care ea le implica, vom vorbi in randurile care urmeaza.

Prescurtata AAT, de la numele sau american, terapia asistata de animale implica un tratament al anumitor boli, folosind animale. In urma acesteia, pacientul va simti o imbunatatire considerabila in ceea ce priveste laturile emotionale, sociale si cognitive ale vietii sale. De asemeni, in cazul copiilor, se recomanda folosirea animalelor pentru educatie si stabilirea motivatiilor.

Se presupune ca la baza acestei terapii se afla o perceptie des intalnita – aceea ca oamenii care sunt insotiti de animale sunt considerati a fi mai prietenosi. Astfel, terapeutul nu mai este perceput (chiar si la nivel inconstient) ca si amenintari, ci ca si un posibil prieten, confident, persoana bine intentionata.

Majoritatea animalelor care fac parte din astfel de terapii sunt, in general, cele domestice, dar si cele marine, asa cum sunt delfinii. Insa preferate sunt cele comune, precum cainele si pisica.

Interesanta este teoria de la care a pornit acest tip de terapie, in anul 1984, Wilson lansand ideea ca suntem atat de atasati de animale deoarece stramosii nostri depindeau de ele si semnalele pe care acestea le emiteau, pentru a se feri de posibilii pradatori sau pericolele iminente. Aceasta este numita ipoteza biofilica, conform ei admitandu-se ideea ca atat timp cat animalele isi pastreaza starea calma, si noi empatizam cu ele, simtindu-ne la fel.

Si mai surprinzator este ca terapia asistata de animale isi gaseste originile la bazele omenirii, atunci cand stramosii nostri credeau ca acestea sunt dominate de spirite protectoare, astfel incat compania lor nu putea aduce decat un bine general. Astazi, insa, animalele sunt percepute ca si agenti de socializare si suport psihic, ceea ce nu le poate oferi decat o bila alba.

In ziua de astazi, animalele se folosesc intr-o multitudine de locuri unde oamenii vin sa trateze diferite boli, unele spitale sau clinici private avand propriile mini – gradini zoologice. Mai mult, exista „cainii asistenti”, care ajuta persoanele cu dizabilitati, precum cele care nu pot vedea sau cele cu probleme de mers, sa desfasoare activitatile de zi cu zi intr-un mod normal. De la sine inteles, de aici, ca cele mai potrivite pentru acest lucru sunt patrupedele canine, insa nici pisicile sau alte animale nu ar trebui date la o parte.

Terapia asistata de animale se desfasoara, in mod normal, in 3 stadii, pe care le vom prezenta, pe scurt, in randurile de mai jos:

Stadiul 1 – in acest stadiu, animalul inca nu este introdus, ceea ce lasa terapeutului posibilitatea de a cunoaste mai bine nevoile, problemele si caracteristicile pacientului sau. Tot acum se stabileste si o relatie de incredere intre terapeut si pacient.

Stadiul 2 – animalul este introdus in sedintele clientului, incercandu-se crearea unei legaturi intre cei doi, prin hranirea animalului, mangaierea lui sau explicarea comenzilor la care acesta raspunde. Terapeutul ii explica pacientului semnificatia reactiilor cainelui, punand accentul pe emotiile sale pozitive.

Stadiul 3 – terapeutul monitorizeaza atent evolutia relatiei dintre animal si pacient, intervenind atunci cand este cazul. Treptat, pacientii castiga independenta si timp liber impreuna cu animalul, dar si putere de decizie asupra acestuia.

Terapia cu animale se considera incheiata in momentul in care pacientul poate interactiona cu oamenii ceilalti, asa cum o face si cu animalul sau. Este important ca acesti pasi sa fie urmati intocmai, fie ca apelati la un terapeut, fie ca decideti sa cumparati copilului dumneavoastra propriul animal, pentru a se obtine cele mai optime rezultate.

In 2010, un studiu condus de catre Frieson a aratat ca daca introducem cativa caini in activitatile unei clase de elevi, in scurt timp vom observa imbunatatiri mari in ceea ce priveste sociabilitatea si nivelul emotional al copiilor. Motivul pentru care se intampla acest lucru este acela ca, deoarece cainele pare sa nu ii judece pe cei mici in ceea ce priveste comportamentul lor, acestia devin mult mai deschisi si mai naturali. De asemeni, stima de sine a lor a crescut („Stima de sine la adolescenti”) si a existat o usurinta in comunicare („Noi metode de a imbunatati comunicarea dintre tine si copiii tai”).

Tehnicile folosite de catre terapeuti pentru a monitoriza efectele terapiei cu animale vizeaza comportamentul, tonul vocii, dar si alte semne ale emotiilor produse. Prin acestea se strang informatii concludente, care ar fi, insa, mult mai usor daca animalul ar fi al copilului. S-a demonstrat ca, in cazurile de traume sexuale, acest tip de terapie ajuta la reducerea anxietatii si depresiei si la cresterea numarului de interactiuni sociale, in alte cazuri de stress.

Terapia cu ajutorul animalelor imbunatateste comunicarea dintre terapeut si clientul sau, promovand increderea si o atmosfera mult mai relaxanta decat in mod normal, in cadrul sedintelor. Copiii care au trecut printr-o trauma se simt mult mai confortabil la aceste sedinte, daca este prezent si un animal. Din aceasta cauza, se recomanda ca cei care au trecut printr-o astfel de intamplare nefasta, sa aiba propriul animal, in functie de preferinte, care sa le mentina starea de confort si incredere si in afara sedintelor de terapie. In cazul copiilor, se recomanda ca animalul sa fie lasat sa doarma in camera acestuia, pentru ca, in cazul unui cosmar, sa fie o prezenta prietenoasa.

De-a lungul timpului, s-a demonstrat ca detinerea unui animal de casa are foarte multe beneficii in cazul copiilor, printre care amintim:

• mangaierea acestuia aduce cu sine relaxare, caracterizata prin scaderea presiunii arteriale si cresterea temperaturii corporale din zonele periferice
• eliberarea stressului („Cum afecteaza stressul barbatii vs femeile”)
• cresterea starii de bine
• scaderea anxietatii
• cresterea stimei de sine („Stima de sine la adolescenti”) si imbunatatirea perceptiei propriei persoane
• reducerea anxietatii si fricii specifica celor care sufera de tulburari psihologice („Un copil problema”)

Sanatatea animalului este definitorie pentru sanatatea familiei.

Pentru multi parinti si copii, un caine poate fi o achizitie foarte inspirata pentru familie. Copiii pot invata dragostea, respectul si responsabilitatea cu ajutorul sau, pe langa toate celelalte beneficii pe care le-am prezentat in randurile de mai sus. Insa, si parintii au partea lor de responsabilitate, si anume sanatatea animalului, de care un copil nu este pe deplin constient.

Inca din primele zile in care animalul este adus acasa, ar trebui sa faceti o vizita la veterinar, pentru a verifica daca acesta nu are diferite boli si pentru o deparazitare, urmata, periodic, de controale.

In cazul in care deja aveti un animal, iar pe drum se afla si un bebelus, nu trebuie sa va faceti probleme in ceea ce priveste cresterea lor impreuna, deoarece veti avea un avantaj in plus fata de parintii care nu detin animale. Totusi, inainte ca cel mic sa vina pe lume, animalul ar trebui pregatit pentru acest lucru:

• mergeti cu animalul la veterinar, pentru un control, si aveti grija ca acesta sa nu aiba viermi, purici sau alti paraziti care ar putea afecta corpul sensibil al copilului.
• sterilizarea unui animal ar putea sa il faca mai calm si mai putin probabil sa muste, astfel incat este indicata in cazul cainilor sau pisicilor agresive.
• rezolvati orice problema de comportament a cainelui, apeland la un dresor. Nu vreti sa va ocupati de aceste probleme, atunci cand va fi prea tarziu.
• rugati-va prietenii care au copii sa faca vizite la casa dumneavoastra, pentru a obisnui animalul cu prezenta celor mici, cu zgomotul si mirosurile facute de catre bebelusi.
• pregatiti animalul pentru perioada zgomotoasa prin care va urma, folosind inregistrari cu plansete de copii si oferindu-i recompense, daca acesta ramane calm.