Un copil problema
Lipsa de respect fata de reguli si comportamentele menite sa confrunte autoritatea parintilor sunt specifice fiecarui copil si pot aparea, uneori, inca din primul an de viata. Pentru unii copii, aceasta va deveni o caracteristica definitorie a viitorului adult, in ciuda tuturor eforturilor pe care le vor depune parintii lor, pentru a ii invata obedienta. Pentru altii, insa, aceasta reprezinta doar o faza, peste care vor trece in scurt timp.
Despre primii, insa, vom discuta in randurile acestui articol. Daca, uneori, acest tip de comportament trece de la sine, faptul ca el persista ar putea fi un semn al viitoarelor probleme antisociale si a unui caracter violent. De aceea, daca aveti un copil problema si nu stiti cum sa il linistiti, va invitam sa cititi in continuare tot ceea ce ar trebui sa stiti.
Copiii obraznici – o combinatie de natura si educatie
Studiile au aratat ca atitudinea obraznica, a celor mici, nu este doar o problema de educatie, asa cum se credea pana acum – desi aceasta are cea mai mare pondere, ci si una de genetica. Cercetarea longitudinala (pe termen lung) a fost facuta asupra a 597 de perechi de gemeni, care au fost urmariti de la varsta de 20 de luni si pana la 5 ani, de catre profesorii Richard E. Tremblay si Michel Boivin, de la Universitatea Laval, din Montreal.
Dintre cele 597 de perechi de gemeni, un numar de 238 erau de origine monozigota, iar 359 dizigoti. Datele provenite au fost comparate, astfel incat s-a demonstrat ca nu doar educatia era problematica, ci insasi genetica in acest studiu, prin cuvantul „educatie” se face referire la mediul psihic, cultural si biologic in care copiii cresteau. Astfel s-a aratat ca nu doar aceasta este „vinovata” de lipsa de obedienta a celor mici, ci ca exista si puternici factori genetici. Totusi, s-a aratat ca variatia nivelului lipsei de obiedenta este controlat, in cea mai mare parte, de mediul social in care copiii cresteau.
Ce inseamna un „copil – problema”?
Oricand un parinte sau un profesor trebuie sa se confrunte cu un copil cu o personalitate dificila, acestia incep sa se intrebe daca nu este vorba, de fapt, despre o problema psihologica. Daca cel mic este temperamental sau nu poate dormi bine de cateva nopti incoace, nu exista nici un motiv pentru a apela la un psiholog. Doar in cazul in care exista o schimbare brusca de comportament sau atitudinile sale pot fi considerate ca fiind „anormale”, comparativ cu alti copii de aceeasi varsta, poate ca un „consult de rutina” nu este tocmai o idee rea.
Atunci cand ne referim la „copii problema”, ne referim, de fapt, la cei care au o problema psihologica, care a putut lua nastere fie din cauza geneticii familiale, fie a fost provocata de catre mediul in care cel mic a crescut. Profitam de acest paragraf pentru a face o diferenta clara intre „copii obraznici” si „copii problema”. Asa cum s-a aratat in randurile de mai sus, primii sunt o cauza a unei combinatii nefaste intre educatie si genetica, in timp ce ultimii sunt o cauza a unui dezechilibru psihologic. Daca aveti nedumeriri in privinta acestui lucru, cel mai bine este sa apelati la ajutorul unui psiholog, care va poate ajuta sa va dati seama in care categorie se incadreaza copilul dumneavoastra.
Exista cateva simptome comune care caracterizeaza un copil – problema, insa ele pot fi trecute usor cu vederea de catre cei din jurul sau, tocmai din cauza asemanarii despre care vorbeam in randurile de mai sus. Unul dintre factorii principali care pot cauza probleme psihologice la copii este combinatia urmatoarelor caracteristici de personalitate:
Copilul care nu reuseste sa se adapteze mediului exterior (in mod personal sau interpersonal) este considerat a fi copil – problema.
Primul simptom al unui copil – problema este numit comportament antisocial. In acest caz, diferite complexe (simptome) apar, de obicei, in acelasi moment. Lipsa de obedienta, tendinta de a intrerupe discutiile, tendinta de a cauza probleme persoanelor din jur, pesimismul, hiperactivitatea – acestea sunt doar cateva dintre comportamentele antisociale pe care le poate avea un copil. In plus, acesti copii au tendinta de a fi agresivi („Un copil agresiv! De ce?”), lipsiti de respect fata de alte persoane si, adeseori, gelosi. In majoritatea timpului au o stare de spirit proasta si nu vor sa coopereze cu parintii lor („Noi metode de a crea cooperarea la copii”).
Al doilea simptom al unui copil problema este reprezentat de hipersensibilitate. Simptomele care pot fi intalnite la acesti copii sunt complexul de inferioritate, stima de sine scazuta („Stima de sine la adolescenti”), izolarea sociala si depresia („Depresia in randurile copiilor”). Este foarte comun ca acesti copii sa nu se poata bucura de lucrurile de care alti copii se bucura.
Un alt tip de comportament patologic de acest tip poate fi si lipsa de chef, apatia sau lipsa de concentrare.
Cum este afectata viata unui copil – problema?
Daca aceste probleme nu ar afecta viata normala a unui copil, pe mai multe planuri, atunci nu ar fi luata in calcul si studiata atat de mult timp. Din pacate, insa, nu doar parintii si colegii sai sufera din pricina acestor tulburari, ci insasi cel mic. Ignorarea acestor simptome nu poate conduce decat la agravarea lor si, pe termen lung, la adevarate probleme de adaptare pentru viitorul adult.
Astfel, problemele unui copil de acest tip se manifesta pe urmatoarele planuri:
- emotiv: poate suferi de depresie sau anxietate
- comportamental: poate deveni agresiv, ceea ce va rezulta in acte de violenta fata de parinti, colegi si sine insusi
- psihologic: pot aparea si alte tulburari psihogenice
- al capacitatilor mentale: pot aparea probleme la scoala („Probleme la invatatura si rezolvarea lor”)
Problemele acestui tip de copil sunt, adeseori, multi-factoriale si modul in care ele sunt exprimate poate fi influentat de o multitudine de gactori, precum stadiul de dezvoltare, temperamentul sau, abilitatile de adaptare, tensiunea din familia sa, etc. Daca acesta se afla intr-un mediu stresant („Cum afecteaza stressul barbatii vs femeile”), simptomele vor tinde sa se agraveze, pana la o limita greu de suportat atat pentru el cat si pentru cei din jur. Adeseori, dupa ce el se va fi descarcat, va simti un sentiment coplesitor de vinovatie.
In situatii stresante, bebelusii si prescolarii vor avea tendinta de a reactiona prin unele manifestari fizice, precum mancat sau dormit excesiv. Copiii mai mari pot sa strice relatii de prietenie, pot avea rezultate slabe la scoala, regresii comportamentale la un stadiu mai timpuriu al dezvoltarii si dezvoltarea unor fobii sau boli psihosomatice.
Partea a doua >>