Tehnicile de influenta isi gasesc in toate domeniile aplicare. De la vanzari, unde sunt foarte des intalnite, si pana la viata de zi cu zi, in relatiile cu ceilalti, putem sa le folosim pentru a ii convinge pe ceilalti sa ne asculte si sa faca ceea ce dorim noi.

In cazul copiilor, insa, aplicabilitatea lor poate sa fie folosita chiar si pentru cei mai greu de convins. De aceea, daca aveti un prichindel care refuza cu incapatanare sa va asculte, poate ar trebui sa incercati sa aplicati metodele de abordare pe care vi le vom propune in randurile acestui articol.

In articolele de pe site-ul nostru, am explicat ceea ce inseamna „recompensa” si „consecinta”, cele mai evidente metode de a le aplica fiind explicate in „Scapa-ti copilul de obiceiurile rele”. In articolul „Inconstanta in comportament”, am explicat de ce este necesar ca, daca acestea sunt promise, sa fie si aplicate si sa nu va lasati convinsi de catre cel mic. Este important, insa, sa intelegeti ca, odata aplicata o pedeapsa sau o recompensa, aceasta nu este o consecinta doar pentru copil, ci si pentru dumneavoastra. Uneori, comportamentul neplacut al celui mic poate creste in intensitate, facandu-va sa va intrebati daca nu cumva ati gresit prin pedepsirea lui. Asadar, daca vreti ca cel mic sa va asculte, rolul dumneavoastra nu este doar acela de a stabili care sunt consecintele, printr-o metoda clara si directa, ci si acela de a va asigura ca aceasta reprezinta un mesaj si ca cel mic invata o lectie in urma ei.

De aceea, prima parte a acestui articol va fi despre modul in care sa aplicam pedepse intr-un mod corect, astfel incat copilul sa inteleaga ca, in momentul in care greseste, vor exista si consecinte ale faptelor sale.

1. Asigurati-va ca intelege ca pedeapsa este o consecinta a unui comportament anume. Pe cat posibil, asigurati-va ca ii explicati exact motivul pentru care este pedepsit. De exemplu, daca vreti sa il pedepsiti pentru ca a chiulit de la scoala, nu trebuie sa motivati acest lucru prin clasicul „Pentru ca eu am spus sa mergi la scoala” sau „Pentru ca asa se face” sau „Pentru ca profesorii nu accepta”. Motivatia corecta, in acest caz, este aceea ca nu a fost responsabil, astfel incat sa isi duca indatoririle la capat si ca a fugit de invatat, care nu este o obligatie, ci un bine pentru el. De asemeni, pedeapsa trebuie sa fie intr-o legatura cat mai stransa cu comportamentul nedorit. In cazul de mai sus, ea poate fi cateva ore de meditatie in plus, statul si invatatul in weekend, etc.
2. Evitati pedepsele fara finalitate. Ne referim, aici, la cele de tipul „Nu te mai las sa umbli cu prietenii tai” sau „Nu mai ai voie sa mananci dulce”. Pedepsele ar trebui sa aiba un inceput si un sfarsit. Atunci cand acestea sunt „pentru totdeauna” sau chiar si prea lungi, mai mult decat e necesar, pur si simplu se va obisnui cu ideea si nu v-a invata nimic din ele.
3. Oferiti-i copilului pedepse constructive. „Nu ai voie sa iesi weekendul asta” este o pedeapsa irelevanta, daca in urma acestui timp nu se alege cu nimic. Sa stai in casa si sa joci jocuri video, de exemplu, („Pericolele jocurilor video pentru psihic si personalitate”) nu il va ajuta nici pe el, nici pe dumneavoastra. Recomandam pedepsele de tipul „Nu ai voie sa iesi din casa pana cand nu termini de citit cartea X” sau „pana nu faci curatenie in camera ta”.
4. Pedepsele trebuie sa fie, totusi, lipsite de confort. „Mergi cu noi la bunici” s-ar putea sa fie o experienta care sa ii placa, pana la urma. Astfel, nu doar ca nu o va considera o pedeapsa, dar nici nu va invata ca ceea ce a facut este un lucru rau. Pe de alta parte, o lista cu 30 de exercitii de matematica s-ar putea sa nu fie tocmai placuta, insa sa ii transmita clar mesajul ca de alta data, ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a face o miscare gresita.
5. Dati-i pedepse care sa aiba un impact asupra gandirii sale. Daca, in urma pedepsei, acesta va poate spune de ce nu va mai repeta greseala, atunci misiunea dumneavoastra a fost una cu un rost bun. Daca, insa, acesta nu isi poate da seama de motivul real pentru care a fost pedepsit, poate ca este cazul sa va schimbati modul de abordare al problemelor.
6. Pastrati-va tonul calm, atunci cand il pedepsiti. Creierul nostru reactioneaza intr-un mod aparte, atunci cand cineva tipa la noi („Violenta verbala este tot o forma de violenta!”). Nu doar ca va intra in defensa, insa, simtindu-se amenintat, se va inchide oricaror mesaje din exterior. De aceea, este necesar sa renuntati la tipat si la mesajele cu o incarcatura emotionala deosebita, si sa va inarmati cu un ton calm si logic, prin care sa ii explicati de ce a gresit si care este pedeapsa pentru acest lucru.
7. Oferiti-va timp sa va ganditi la ce pedeapsa merita. Impinsi de impulsul momentului, este posibil sa oferim pedepse care sunt, poate, prea drastice pentru ceea ce copilul tocmai a facut. De aceea, este necesar sa acordam o pauza de cateva minute, astfel incat pedeapsa sa fie una „gandita la rece”, in concordanta cu gravitatea faptei. Fiind prea dur sau prea permisiv, datorita unei gandiri emotionale, s-ar putea sa obtinem cu totul si cu totul alt efect decat cel pe care il asteptam. Astfel, pedeapsa se va dovedi ineficienta, iar copilul nu va invata nimic din mesajul pe care dorim sa il transmitem.
8. Stabiliti un plan de pedepse. Multe reviste glossy spun ca pedepsele ar trebui stabilite impreuna cu cel mic, insa noi tindems a nu fim de acord cu acest lucru. Daca dumneavoastra v-ar spune cineva, acum, sa va alegeti o pedeapsa, ce credeti ca ati alege? In schimb, este totalmente necesar un „plan de pedepse”, pe care sa il aduceti la cunostinta copilului, inca de la inceput. Astfel, daca el va gresi, va sti dinainte la ce consecinte sa se astepte, avand, astfel liberul arbitru la indemana.

Ca in oricare alta situatie din viata, nu exista o „formula magica”, ce se poate aplica tuturor. Oricate masuri am lua, este posibil ca nici una sa nu il faca pe cel mic sa se conformeze dorintelor noastre. Asadar, ce avem de facut daca fiul sau fiica noastra tot nu asculta, oricate pedepse i-am da?

Poate va surprinde acest lucru insa, la un moment dat, fiecare adolescent amenintat cu pedeapsa le va replica parintilor „Nu imi pasa”. Dezarmati in fata acestei nepasari, acestia fac, de obicei, un pas inapoi, ferindu-se din a isi mai pedepsi copilul si fara a tine cont ca aceasta este, totusi, o reactie specifica varstei, de subminare a autoritatii („Tu ce stil parental ai adoptat?”), o metoda de „bluff”.

Secretul este sa fiti atenti la comportamentul copilului, si nu la cuvintele sale. De exemplu, daca va trimiteti copilul in camera sa, iar el se arata nepasator, o respiratie mai agitata decat in mod normal va poate spune ca, de fapt, chiar ii pasa. Mai multe despre aceste lucruri puteti citi in articolul „Limbajul trupului”.

Daca vedeti, totusi, ca pedepsele sau recompensele pe care le acordati nu sunt eficiente, nu trebuie sa cedati ci sa scjimbati metodele de acordare a lor, pana ce gasiti formula care sa se potriveasca fiului sau fiicei dumneavoastra. Este posibil sa se intample acest lucru fie pentru ca cel mic nu ia in serios consecintele, acestea fiind prea „moi”, fie pentru ca doreste sa va puna limitele la incercare, in speranta ca, la un moment dat, va veti plictisi si il veti lasa sa faca ceea ce doreste.

Sa luam exemplul situaatiei in care cel mic nu vrea sa isi faca temele. Ati putea sa il pedepsiti luandu-i telefonul mobil pentru o saptamana, insa aceasta metoda nu va da, totusi, prea multe rezultate. Puteti, in schimb, sa il puneti sa stea, in fiecare zi, cate 2-3 ore la biroul sau. Poate ca in prima zi nu va face nimic, poate nici a doua, insa incepand cu a 3-a zi, cu siguranta va incepe sa lucreze, din plictiseala. Daca vreti sa fiti sigur ca va folosi acest timp optim, puteti sa il rugati sa faca asta cu dumneavoastra in camera.

Psihologia influentei este un domeniu pe cat de fascinant, pe atat de vast. De aceea, neputand sa acoperim toate tehnicile de influenta posibile in paginile site-ului nostru, va punem la indemana cateva sabloane pe care le puteti folosi pentru a va face copilul sa faca ceea ce doriti. Metoda crearii premiselor pentru destabilizarea starii

1. destabilizare prin factori fizici si chimici – functioneaza atunci cand copilul este obosit, flamand sau au intervenit alti factori care au creat un dezechilibru in organismul sau. De exemplu, atunci cand abia a venit de la scoala, puteti sa aveti o discutie cu el, folosind aceasta metoda.
2. destabilizarea prin factori psihologici – este vorba despre schimbarea tonului sau prin miscarea continua a mainilor, in timp ce va expuneti ideea.

1. fixarea atentiei asupra – neindeplinirii obligatiilor, amenintarea satisfacerii unor trebuinte sau a contradictiei intereselor. Daca atragem atentia unui copil ca ne-a promis ca face ceva si nu a mai facut, va aparea o contradictie ce il va mobiliza sa faca acel lucru. Este important, totusi, sa obtinem intai promisiunea.
2. crearea unei amenintari care va aparea – acesta este si motivul pentru care, in randurile de mai sus, v-am recomandat sa aveti si un „plan al pedepselor”, pe care sa il aduceti la cunostinta copilului.
3. angajarea intr-o situatie de empatie – cand trebuie sa fiti asertiv cu cel mic si, chiar sa il compatimiti si sa il aratati ca il intelegeti („Asertivitatea in educarea adolescentilor”).