Din ce in ce mai des, oamenii din Romania devin constienti de prezenta scolilor alternative, precum Waldorf sau Montessori. Totusi, putini sunt cei care stiu ca exista o diversitate mult mai mare de sisteme. In articolul „Sistemele alternative de educatie – o alegere inteleapta?”, am discutat, in linii mari, despre diferentele dintre sistemul educational traditional si cele alternative, dar si despre calitatile celor din urma. Acum, va vom prezenta care sunt acestea si ce metodologii si filozofii implica ele.

In randurile de mai jos, veti gasi 8 tipuri de alternative educationale, populare in toata lumea:

• Scolile democratice si libere
• Educatia populara
• Scolile Quaker (ale prieteniei)
• Homeschooling (invatatul acasa)
• Scolile Krishnamurti
• Scolile Montessori
• Scolile deschise
• Scolile Waldorf (sau scolile Steiner, asa cum sunt numite in unele tari ale Europei)

Poate ca ati auzit, pana acum, de Summerhill, scoala radicala din Anglia, fondata in anul 1921, de catre A.S. Neill. Putini stiu, insa, ca acest sistem alternativ a dat nastere multor altor scoli, care au preluat sau si-au creat propriile filozofii, bazate pe acesta, pentru a se potrivi comunitatii din acea locatie. De la Play Mountain Place din Los Angeles si pana la Scoala copiilor satului din Thailanda, aceste scoli gratuite infloresc, pe an ce trece, si obtin rezultate din ce in ce mai bune, in ceea ce priveste succesul.

Scopul lor principal este sa creeze un mediu sigur, unde copiii pot invata gratuit si mai ales liber, fara a fi fortati sau pedepsiti daca nu o fac. Acestea se bazeaza pe prezenta curiozitatii naturale a copiilor si nu ii obliga sa asimileze informatii pe care nu le doresc.

Multe scoli democratice sunt structurate astfel incat elevii si profesorii au aceeasi importanta. Unele scoli, chiar, implica elevii in decizii financiare, in rezolvarea conflictelor sau in decizii administrative minore! Regulile sunt stabilite de toata comunitatea, printr-un vot democratic, iar incalcarea acestora se discuta intr-o adunare a tuturor membrilor.

Rolul elevului este acela de a invata si de a isi stabili propriile interese pe care sa le urmeze. In schimb, se asteapta de la elevi sa fie membri responsabili ai comunitatii, sa urmeze regulile acesteia si sa suporte consecintele incalcarii lor. Rolul parintilor si al profesorilor variaza de la scoala la scoala.

Educatia populara consta, in principal, in a invata ceea ce se intampla atunci cand elevii si alte persoane din comunitate, care nu au legatura cu scoala, lucreaza impreuna pentru a analiza si a rezolva unele probleme destul de apasatoare, poate chiar grave, dintr-o institutie de invatamant.

Acest tip de invatamant isi are originile in Scandinavia, la inceputul secolului al XIX-lea. Spre deosebire de alte tipuri de scoli exemplificate in acest articol, cea populara se bazeaza pe adulti, in principal. Desigur, o forma a ei apare in fiecare comunitate, cum ar fi actiunile voluntare, echipe care promoveaza ecologia sau alte miscari de acest gen efectuate la nivel local. De obicei, scolile populare vizeaza o educare adulta radicala, in care bazele ei sunt schimbate.

Liceul Popular Danez a fost prima scoala de acest gen deschisa, in anul 1844. Ideea era aceea de a oferi un loc de educatie celor din mediul rural alaturi de cei din mediul urban, pentru a invata cum sa se comporte, in mod adecvat, ca un “cetatean” veritabil. In anul 1925, aproximativ 300.000 de copii au urmat cursurile scolilor populare daneze, fara a plati vreo taxa statului. Ele nu aveau nimic de-a face cu notele, testele sau chiar diplomele, dar promovau rezolvarea directa a problemelor acelor copii. Dupa ce activistul social din America, Myles Horton, a vizitat aceste scoli daneze, in anul 1931, el a ajuns la concluzia ca cele mai de succes promovau atat rezolvarea problemelor emotionale, cat si dezvoltarea memoriei si a logicii.

O astfel de educatie mai are loc, intr-o oarecare masura, in comunitatea Amish din America. Bine, chiar daca acele conceptii pe care le promoveaza cei de la Amish nu sunt in concordanta cu epoca moderna, este bine de stiut ca, in ciuda faptului ca in aceasta comunitate nu exista nici un analfabet, toti membrii ei au o educatie impresionanta. Asadar, este lesne de inteles ca exista o legatura intre gestionarea emotiilor si dezvoltarea inteligentei.

Acest tip scoala a aparut, pentru prima data, in America, in secolul al XVII-lea. Scolile Quaker semanau foarte mult cu cele religioase, in care rigurozitatea academica era principala ideologie care le definea. Principalul aspect pozitiv al acestui tip de scoala era acela ca toti copiii erau obligati, intr-o oarecare masura, sa ii ajute pe ceilalti, in comunitatea in care traiau, oferind mancare si haine orfanilor, curatand strazile, etc. Cu toate acestea, multi dintre copii nu puteau sa faca diferenta intre „procesul de invatare” si „terminarea studiilor”.

Atat scopul pe care il are aceasta scoala (uneori fiind descris ca o metoda de a ii incuraja pe cei mici sa isi descopere singuri talentele), cat si procesul de invatare, implica tratarea fiecarei persoane cu respect si intelegerea faptului ca nimeni nu este la fel si fiecare are un grad diferit in care poate acumula informatii. Totusi, acest tip de scoala promovau combaterea supresiunii umane, o invatare continua si dreptate sociala, aspecte care, in secolele trecute, nu ar fi vazute cu ochi buni.

In ziua de azi, scoala catolica adopta o forma adaptata a scolii quaker. De fapt, ambele scoli promoveaza simplitatea, sinceritatea, rezolvarea pasnica a conflictelor, demnitate cand vine vorba de munca fizica si, cel mai important, respect reciproc. Scolile Quaker sunt printre cele mai organizate tipuri de sisteme alternative de educatie si folosesc metode traditionale pentru a dezvolta sociabilitatea si bunul simt la copii. Ele promoveaza liberul arbitru, dar cu o limita de bun simt si un respect fata de cei mai in varsta. Atunci cand exista probleme in interiorul acestor scoli, se organizeaza comitete, care sunt formate, de obicei, de sefii tuturor claselor, in care se voteaza rezultatul dorit, sub forma de anonimat. In acest fel, se protejeaza atat identitatea unui copil, cat si integritatea acestuia. De fapt, scolile Quaker formeaza o comunitate in interiorul lor, in care copiii iau rolul adultilor, pentru ca, in ziua in care vor da piept cu societatea, sa poate fi pregatiti pentru ea.