Probabil sunteti la curent cu existenta unor sisteme alternative de educatie pentru copii, atat in Romania, cat si in alte tari. Desi, in strainatate, acestea se bucura de un renume foarte bun si mii de elevi care le urmeaza, in tara noastra, parintii inca sunt reticenti in ceea ce le priveste, alegand pentru copii lor sistemul educational clasic.

De aceea, incepand cu acest articol, vom incepe un nou serial, despre diferitele sisteme alternative de educatie si, pe cat posibil, vom incerca sa explicam toate aspectele legate de ele. De asemeni, vom incerca sa vedem si in alte tari cum se desfasoara educatia si, intr-un final, sa incercam sa decidem care este cel mai dezirabil si cum ar arata cel ideal.

Confuziile in ceea ce priveste terminologia, atunci cand vine vorba despre educatie, sunt, poate, cele mai grele piedici de trecut, atunci cand vine vorba despre sistemele alternative de educatie. Frecvent, folosim acelasi cuvant pentru a descrie termeni diferiti, sau cuvinte diferite pentru a descrie acelasi termen. Ca de exemplu, termenul de „libertate” se refera la concepte diferite, adeseori contradictorii, care depind de ideologia, modul de a privi lucrurile si pozitia in care se afla cel care il pronunta.

Profesorii din sistemele de educatie alternative folosesc, adeseori, aceleasi cuvinte ca si cei din cele clasica, insa nu de putine ori se refera la cu totul si cu totul alte lucruri. Atunci cand educatorii conventionali se refera strict la materia pe care o predau, printr-un concept, ambiguitatea cuvintelor precum „libertate”, „invatare” sau „putere” poate fi cu doua taisuri. Intr-adevar, categoriile si clasificarile din educatia traditionala, bazata pe performanta, sunt mult mai bine definite, in contrast cu cele din sistemele alternative, care inteleg prin „invatare”, „materii” si „metode de predare” alte lucruri.

Chiar si termenul „alternativ” este ambiguu. Pentru unii oameni, acesta poate implica mai mult un „risc” decat o metoda de educatie. Alte cuvinte, folosite in locul acestuia de catre unii autori, includ termeni precum „netraditional”, „nestandardizat” sau „neconventional”. Din nefericire, aceste cuvinte pot avea, de multe ori, conotatii negative, ca si sensuri multiple.

Mai mult, termenul „scoala”, desi la o prima vedere pare simplu, capata in aceasta situatie un alt inteles. Multe sisteme educationale alternative nu isi spun „scoli”, din dorinta de a se diferentia de imaginea cladirii patrate traditionale, unde elevii stau pe randuri si sunt condusi de un profesor. Totusi, vom denumi „scoala”, in aceasta serie de articole, locul in care oamenii se aduna intentionat pentru a invata ceva, fara a exista implicatii ale lui „de ce”, „cum” sau „ce”.

De aceea, sa ne pastram mintea deschisa si sa iesim din lumea conceptelor, pastrand in gand faptul ca majoritatea scolilor au in comun faptul ca aduna oameni care doresc sa invete, fie ele apartinand unui sistem alternativ sau unuia traditional.

In 1994, a fost publicat un „Almanah al alternativelor de educatie”, in America. In acel moment, acesta lista peste 6000 de scoli holistice si progresive, dar si centre de resurse pentru ceea ce americanii numesc „homeschooling” – invatat acasa, asemanator cu meditatiile noastre, intr-o oarecare masura. Chiar daca parintii au doar cateva alternative la indemana in orasul in care locuiesc, intelegerea diferentelor dintre sistemele de educatie alternativa ii poate ajuta sa aleaga.

In termeni de puncte comune, toate cele 6000 de alternative se diferentiaza de sistemul clasic prin faptul ca nu au proceduri si reguli dure, specifice institutiilor. Evitand multe nivele ale birocratiei scolare, alternativele sunt mult mai flexibile, oamenii fiind pusi inaintea procedurilor, regulilor sau a tehnologiei.

Alternativele filozofice nu sunt comunitati ideale de invatare – ele sunt predispuse la conflict, ca oricare alta organizatie. Elevii pot sa nu fie de acord cu profesorii sau intre ei, parintii pot sa nu fie de acord cu principiile scolii – alternativele sunt, insa, unice prin modul in care conflictul este abordat si rezolvat.

Acestea isi gasesc radacinile in filozofiile despre viata si invatare, care sunt fundamental diferite de scoala traditinala. In timp ce exista diferente in multe aspecte, ceea ce au astfel de scoli in comun este ca nu au tendinta de a se fixa pe anumite moduri foarte obiective si rationale ale cunoasterii, ceea ce cauzeaza ca scoala traditionala sa vie divizata, de multe ori, in componente foarte izolate.

Multi profesori ale scolilor alternative spun, insa, ca cine sunt elevii, ce stiu, modul cum invata si cum se comporta ei in viata de zi cu zi nu sunt elemente separate, si, de aceea, toate aceste aspecte ar trebui educate in egala masura de catre scoala. Dezvoltarea umana este o parte a educatiei, astfel, aceasta incluzand si aspectele emotionale, ecologice, spirituale, fizice si intelectuale ale vietii.

O a doua calitate care face diferenta intre sistemele alternative si cele traditionale este aceea ca au o istorie lunga si unica, bine inradacinata intr-o fundatie filozofica. Acest fapt a fost mai bine explicat de catre Ron Miller, istoric educational american: „De-a lungul celor 200 de ani de istorie a sistemului public de educatie american, o multitudine de critici au aratat ca edugatia tinerilor ar trebui sa implice mai mult decat o simpla modelare a lor in viitori oameni ai muncii si in cetateni".

Mai recent, si, cumva, dintr-un alt punct de vedere, criticii sociali americani, precum Paul Goodman, John Holt sau Paulo Freire au examinat educatia traditionala din punctul perspectivelor invatarii anarhiste, spunand ca sistemul scolar public incalca democratia, deoarece modeleaza intelegerea oamenilor!

A treia calitate a sistemelor alternative, care face diferenta intre ele si cel traditional, este aceea ca sunt mult mai diverse. Spre deosebire de scolile private si publice, care se aseamana destul de mult intre ele, atat in timp, cat si in spatiu, cele mai multe scoli alternative nu adereaza la mentalitatea ca „un model se potriveste tuturor comunitatilor”. Fiecare dintre ele creeaza si isi mentine propriile sale metode si abordari ale invatatului si predatului. Acesta este un punct critic care, adeseori, cei care nu au suficiente cunostinte il scapa din vedere.

Din nefericire, asa cum subliniaza si John Taylor Gatto, Rudolf Steiner sau chiar si Maria Montessori, chiar parintii pot crea un mediu rigid de educatie acasa, in ciuda celui abordat de scoala. In plus, daca un sistem alternativ poate parea, la suprafata, ca este „raspunsul” la problemele celui traditional, pana la urma nu trebuie sa uitam ca si acesta este tot un sistem.

Pentru a creea o alternativa care intr-adevar sa ajute copilul si care sa se integreze intr-o anumita comunitate, trebuie sa fim constienti de valorile, filozofiile si credintele din spatele oamenilor. Asadar, mai degraba decat sa aparam o singura alternativa ca fiind „cea mai buna”, trebuie sa cadem de acord, in primul rand, ca nu exista ideea de „cel mai bun sistem”, ci doar o diversitate de sisteme care se potrivesc sau nu diversitatii oamenilor din intreaga lume. Aceasta perspectiva ne va feri de imaginea conform careia „educatia ar trebui sa arate intr-un anumit fel”, care, adeseori, este gresita.

Factorii pe care parintii ii iau in considerare atunci cand aleg sa isi inscrie copilul la o scoala sunt, de obicei, bazati pe rezultatele, dar si pe popularitatea acestora. De exemplu, pentru a selecta o scoala privata, parintii se uita, adeseori, la ce tipuri de familii aleg acea scoala (statutul social sau afilierea religioasa). In alte studii, s-a aratat ca parintii pun mare pret pe locatia in care o scoala este construita. Totusi, inca nu exista suficiente studii care sa arate factorii prin care parintii decid asupra scolii pe care sa o urmeze copilul lor sau cum aceste criterii de selectie afecteaza rezultatele inregistrate de catre elevi.

Majoritatea acestor alegeri se bazeaza pe cateva presupuneri despre sistemul abordat de respectivele scoli. Exista oameni care spun ca, cu cat alegerea este mai des permisa intr-o scoala, cu atat rezultatele vor fi mai bune. Multi parinti considera ca exista acel „cel mai bun sistem” si ca factorul decizional ar trebui sa fie excelenta academica, bazata pe rezultatele si performantele elevilor. In acelasi timp, exista oameni care spun ca unele scoli dezavantajeaza anumite categorii de elevi (precum cei proveniti din familii cu venit mic), insa, acest fapt depinde doar de detaliile si optiunile unui program.

Atunci cand se pun in balanta partea financiara si cea filozofica, multi parinti cred ca scolile publice sunt suficient de bune pentru a oferi copiilor lor tot ceea ce ei au nevoie, incluzand experiente sociale totusi, stim, deja, ca fiecare copil are nevoie de propriul sau mod de socializare si ca, adeseori, sistemul public nu ii ofera sansele de care el are nevoie („Adolescentii si socializarea”). De aceea, alegerea scolii ar trebui sa se faca strict pe nevoile elevului si in functie de personalitatea sa, si nu pe baza altor aspecte, precum finantele, comoditatea sau lipsa de informare. In lume exista 6000 de sisteme alternative de educatie si, dintre toate acestea, unul este, cu siguranta, „Cel mai bun” pentru copilul dumneavoastra.