Stim, cu totii, ca importanta sportului, in viata noastra, este foarte mare. Inca din frageda pruncie si pana la varste foarte mari, este necesar sa introducem in viata noastra macar cateva minute de miscare zilnice, daca dorim sa avem o stare psihica si fizica echilibrata.

In acest articol, vom vedea cum putem transforma sportul intr-o activitate amuzanta, astfel incat copiii nostri sa o indrageasca, ce exercitii sunt recomandate la varstele mici si, desigur, ce efecte au acestea asupra psihicului celor mici.

In mod normal, copiii fac sport prin joaca si, desigur, aceasta este si metoda recomandata. De la popularele "De-a ascunsea" si "Prinsa" si pana la mersul pe bicicleta, inotatul sau datul cu rolele, fiecare dintre aceste activitati ii ajuta sa socializeze cu alti copii sau adulti, si le ofera un anumit statut social. Pe masura ce cresc, insa, interesul pentru aceste jocuri devine mai putin intrinsec, locul lor fiind luat de activitati sportive, precum fotbalul sau baschetul.

In timp, copiii devin, de obicei, atrasi de sporturi mai organizate, care au practici regulate, antrenori si care presupun o competitivitate. De la sine inteles acest lucru, deoarece, odata cu inaintarea in varsta, interesul nostru se schimba, cautand, acum, atingerea unui statut social ridicat si socializare. Asadar, nu va asteptati ca un copil care isi petrece timpul jucandu-se singur, in curte, sa gaseasca aceasta activitate distractiva si dupa ce creste. Interesul lui pentru jocurile de acest tip va fi din ce in ce mai mic, de la an la an.

Faptul ca cei mici se orienteaza spre sporturi de echipa, unde competivitatea cu altii este un element principal, are si parti bune, dar si rele. Nu exista doar o competitie la nivelul echipelor, ci si una la nivel individual, copilul primind un loc in ierarhia atletica. Pe de o parte, la aceste varste mici se pot descoperi tinere talente, care, in timp, vor deveni mari jucatori ai echipelor insa, pentru majoritatea celorlalti copii, aceasta activitate va fi o lectie a esecului, ce poate crea foarte multe frustrari.

In sinea lui, sportul nu este un lucru bun sau rau, insa modul cum parintii si, mai tarziu, antrenorii il gestioneaza, in ceea ce priveste viata celui mic, poate avea un impact serios asupra starii sale psihologice, a conditiei sale fizice si a interesului sau asupra acestuia. Presiunea pe care o pot aseza parintii pe umerii copiilor, experienta si sensibilitatea antrenorului si tipurile de pedepse si recompense date pierzatorilor de catre societatea din care fac parte – toate acestea stau la baza dezvoltarii psihice a celui mic si, implicit, vor avea repercursiuni in modul cum el va privi succesul si esecul.

De aceea, recomandarea noastra este ca, daca cel mic nu are un real talent spre un anumit sport, sa il feriti de activitatile de acest tip competitive. Puteti sa ii cumparati oricand o bicicleta, pentru a va asigura ca, pe masura ce inainteaza in varsta, isi va pastra interesul pentru ea, o pereche de role, un skateboard sau orice altceva care nu necesita participarea in competitii. Totusi, din cand in cand poate ca este bine sa iasa la un fotbal cu prietenii sai, pentru a invata sa gestioneze esecul.

Exista foarte multe beneficii ale mersului cu bicicleta, incepand de la lucrarea fiecarui muschi din corp si pana la o stare psihica mai calma. In ziua de astazi, se fac in mod constant plimbari in grupuri organizate cu ea, exista asociatii ale biciclistilor si este una dintre activitatile cele mai placute pentru familii, deorece acest sport poate fi practicat la orice varsta. Astfel, nu doar cel mic se poate bucura de aceasta activitate, ci puteti sa o transformati, pe masura ce el creste, intr-o activitate comuna si regulata.

De exemplu, in acest moment magazinul online eMAG are reduceri pentru jucariile de exterior, si puteti profita de ocazie pentru a va lua o bicicleta de marca la un pret foarte bun.

Exista 2 modele de biciclete aflate acum in promotie, o bicicleta echipata cu viteze (Ferrari 20'' 6 SPD) si un o bicicleta exhipata pentru freestyle (Bicicleta Ferrari 20'' Freestyle).

Tranzitia de la sportul ca joaca la sportul ca si competitivitate s-a schimbat de-a lungul anilor. Pana in anii `90, copiii isi organizau singuri propriile activitati, in fata blocului, in parcuri sau in curtea scolii. Desi exista o propaganda si o atitudine sanatoasa in ceea ce priveste sportul, putini erau cei care participau in competitii si, adeseori, acestia erau selectati de catre antrenorii echipelor, de pe bancile scolii. Implicarea adultilor era minima, iar practicarea sportului continua atat timp cat exista interes sau cei mici nu trebuiau sa plece in casa.

Pe masura ce societatea romaneasca s-a schimbat, insa, la fel s-a intamplat si cu jocurile copiilor. Sporturile celor mici au inceput sa devina din ce in ce mai controlate de catre adulti, iar interesul copiilor pentru activitati ce necesita efort fizic a inceput sa scada, din moment ce acum au ca si substitut pentru competivitate si socializare nenumaratele posibilitati pe care le ofera calculatorul.

Un articol publicat in Tye, in anul 1997, arata cum adultii au luat controlul fiecarui aspect implicat de sporturile copiilor. Ca si consecinta, vedem copii care intra intr-un program sportiv formal inca de la varste fragede, care practica mai putine sporturi si care isi doresc sa isi faca din asta o meserie. De asemeni, pentru ei atingerea telului si castigul devin mult mai importante decat calitatea experientei traite. In articolul din Tye, exemplu era dat Joseph Lorenzetti, un copil de doar 12 ani care joaca hockey, care se antreneaza 300 de zile pe an, merge la 7 campionate si calatoreste 7.500 de kilometri pentru a participa la ele, in timp ce parintii lui cheltuiesc cel putin 6.000 de dolari anual, doar pentru echipamente si camere de hotel. In timp ce Joseph nu este tipicul copilului care practica sport, este evident faptul ca exista mult mai multi copii ca si el, decat erau acum 50 de ani, de exemplu. Chiar si cei care nu au transformat sportul intr-o profesie, inca il practica in echipe formale, care au un program competitiv, arbitri si antrenori.

Conform lui Halpern, toata aceasta schimbare a felului in care copiii practica sportul este o consecinta a fricilor parintilor. Acesta presupune ca, in momentul in care aceasta schimbare a avut loc, parintii au inceput sa-si faca mai multe griji pentru siguranta copiilor si au optat pentru supravegherea permanenta a celor mici de un adult, intr-un mediu controlat.

In timp ce intelegem motivatia parintilor pentru aceasta schimbare, nu putem sa neglijam consecintele pe care ea le are asupra copiilor. Impactul acestei schimbari este dificil de descfrat, insa putem observa un numar de probleme care apar.

Devereux (1978) spune ca sporturile competitive ii ofera copilului ocazia de a experimenta o varietate de roluri sociale, de a invata principiile importante ale unor comportamente si de a isi exprima diferitele emotii intr-o maniera sociala acceptata. El crede ca aceste lucruri se intampla doar daca cel mic are propria motivatie la baza practicarii unui sport si daca se implica in activitati de acest tip mai putin formale. Devereux argumenteaza ca, in sporturile tipice controlate de catre adulti, antrenorul devine agentul activ, iar copiii doar „papusi” care se conformeaza dorintei lui. Principiile care ar trebui invatate sunt explicate si uneori aratate, mai degraba decat descoperite de catre copii. Invatatul este definit ca si munca, antrenament, ceea ce implica faptul ca cei mici nu sunt lasati sa isi urmeze propria motivatie.

Prin contrast, acesta spune ca jocurile organizate doar de catre copii sunt ideale nu doar pentru dezvoltarea unor comportamente sociale, dar si pentru dezvoltarea unui simt al moralitatii intern. In plus, acesta crede ca atunci cand interactiunile sociale sunt cele care determina cum se joaca jocurile si nu regulile adultilor, copiii „invata sa conceapa relatia sociala ca una relevanta, in care oamenii trebuie sa creeze legaturi pentru a crea reguli generale”.

Pe langa obisnuitele jocuri, daca doriti, totusi, ca cel mic sa practice sport chiar si atunci cand mai creste, asa cum va recomandam in randurile de mai sus, puteti sa ii cumparati o bicicleta.

Bicicleta are calitatea ca poate fi folosita la orice varsta, indiferent de cantitatea de efort pe care o puteti depune. De aceea, plimbarea poate fi facuta impreuna cu familia, inca de la varste fragede, si impreuna cu pritenii, pe masura ce copilul creste si devine adolescent. Mai apoi, ii va putea insufla acest obicei foarte sanatos propriului sau copil.

Daca acest sport este practicat inca de la o varsta mica, pe masura ce copilul va creste si a incepe sa se distanteze din ce in ce mai mult de parintii sai, el va fi in siguranta, deoarece stie foarte bine acum care sunt regulile si cum ar trebui ele aplicate, pentru a nu se intampina probleme. De aceea, va recomandam sa il invatati, inca de mic, si regulile de circulatie pentru biciclisti, precum semnalizarea.

Un alt sport care poate fi practicat de catre un copil este mersul cu rolele sau chiar patinatul pe gheata, in timpul iernii. Desi par putin mai periculoase decat mersul cu bicicleta, acestea doua sunt, totusi, sigure, daca se poarta echipamentele de protectie. Dezavantajul lor, insa, ca si in cazul skateboarding-ului, este ca lucreaza doar grupele de muschi ale picioarelor si nu accelereaza bataile inimii foarte mult. Totusi, toate trei sunt activitati foarte placute, ce pot fi practicate impreuna cu familia si prietenii.

Multi parinti ezita sa isi lase copiii sa nu mai practice un anumit sport, odata ce acestia erau pasionati odata de el. Insa, cand ar trebui sa va lasati copilul sa abandoneze un sport? Evident, atunci cand sanatatea lor fizica sau psihica si activitatile scolare au de suferit.

Insa, ce se intampla daca entuziasmul fetitei pentru balet a scazut? Obisnuia sa iubeasca momentele in care il practica, insa acum merge la antrenamente doar din inertie. Sau mergea cu bicicleta in parc saptamanal, insa acum acest obiect zace intr-un colt al casei de luni bune. Prefera, in schimb, sa se uite la televizor, sa stea la calculator sau sa iasa impreuna cu prietenii.

Aceasta este o regula de baza pentru parintii ai caror copii practica vreun sport: daca cel mic incepe o activitate incruntat si o termina zambind, atunci este ok. Insa, atunci cand zambetul final nu mai exista, este momentul incheierii contactului cu sportul respectiv. O pauza poate fi oricand benefica si, daca cel mic isi va dori sa reia activitatile, o va face fara ca parintii sa se implice.

Atat timp cat acordati o atentie sporita comportamentului copilului in timpul practicarii sportului si efectelor pe care acesta le are asupra starii lui emotionale, a celei fizice si a celei scolare, veti face fata oricaror probleme care pot aparea, de-a lungul timpului.