Parintii ar trebui sa includa, in sfera lucrurilor pe care le invata copilul lor, si informatii despre furie. Intrebarea esentiala, in acest caz, este „Ce il mai pot invata pe un adolescent despre furie acum?!”

In acest articol, vom discuta despre „capitolele” principale despre furie pe care ar trebui sa le abordati impreuna cu adolescentul dumneavoastra. Incepeti prin a explica functia furiei, istoria familiei legata de acest aspect, de ce adolescentii pot avea si alte cauze pentru manifestarea ei, cum poate fi ea eliberata si diferitele modalitati prin care ea poate fi calmata. Si, pentru ca inainte de a le explica unui adolescent, este nevoie sa fiti si dumneavoastra informat, sa le discutam pe fiecare aici.

Ca in cazul tuturor emotiilor, furia este functionala, fiind o parte a constiintei noastre afective, care ne ofera posibilitatea de a identifica momentul in care ceva semnificativ se intampla in lumea noastra interna sau externa, ceva ce necesita atentia noastra.

Asa cum frustrarea apare in urma unui blocaj, de exemplu, la fel si semnele furiei apar cand avem sentimentul de incalcare a unor norme. „Nu e corect!” „Asta nu ar fi trebuit sa se intample!” „Ma doare!” „Nu ma asteptam la asta” „Ma simt tradat” „Asta nu e ce merit” – toate aceste ganduri pot cauza furie si este foarte normal sa se intample astfel. Daca nu s-ar intampla, mai degraba ar fi un semn al unei probleme.

Cu alte cuvinte, furia este un raspuns expresiv la ceva pe care noi resimtim ca nefiind corect fata de noi. Ea are rol protectiv si corectiv.

Este important pentru parinti sa inteleaga ca, desi ei considera ca furia adolescentului este gresita, este mai putin problematic decat a avea un adolescent care nu se enerveaza sau care nu este capabil sa experimenteze sau sa exprime furia!

De exemplu, fara a sti sa isi exprime furia, un adolescent nesigur ar putea permite sa fie dominat de un coleg coercitiv („Prietenii unui adolescent”). Incapabil sa se simta nervos, sa isi manifeste furia, acestuia ii poate lipsi capacitatea emotionala de a se simti ofensat de un astfel de comportament, sa isi dea seama ca ceva este in neregula si sa obiecteze contra acestui tratament.

De aceea, ideea propagata de parinti nu ar trebui sa fie „Furia este ceva rau” sau „Nu este ok sa te enervezi”, ci, mai degraba, „Respecta furia” si „Invata sa-ti folosesti furia in moduri constructive”.

Atunci cand in familie exista o istorie controversata in ceea ce priveste furia, manifestarile adolescentului ar putea fi problematice. Se pot naste adevarate situatii complicate, daca adolescentul a crescut intr-o atmosfera nesigura, cauzata de furia violenta a unei rude apropiate. Din acest „antrenament”, el ar putea sa isi asocieze propria furie cu violenta („Tipurile de invatare si aplicarea lor in viata de zi cu zi”).

Chiar si in cazul parintilor, daca acestia au crescut in propria familie violenta, s-ar putea sa nu permita adolescentului lor sa isi manifeste furia, asociind-o cu batai si lovituri.

Asadar, parintele trebuie sa isi explice siesi, dar si tanarului, insemnatatea exacta a furiei si modurile prin care ea trebuie manifestata, astfel incat sa nu se ajunga la nici un tip de violenta („Violenta verbala este tot o forma de violenta!”). Cel mai bun pas pe care il puteti face este sa ii explicati adolescentului cum functiona furia in familia in care ati crescut, si de ce acest lucru a fost nociv pentru toti membrii ei.

Insusi procesul adolescentei poate fi o sursa de frustrare complexa, care sa conduca la furie. De exemplu, ar trebui sa fii obedient fata de parinti, atunci cand, in sinea ta, simti o mare dorinta de libertate („Parinti si copii: momentul separatiei”). Vrei cat mai multa independenta, insa tot trebuie sa te conformezi termenilor parintilor tai, care iti vor reaminti constant ca „inca esti copil” si, intre timp, iti vor cere sa te comporti mai matur. Iti cer sa faci anumite lucruri, atunci cand ai altele mai bune de facut. Vor sa discute cu tine, atunci cand esti prins intr-un joc video care necesita atentie („Pericolele jocurilor video pentru psihic si personalitate”).

Sa fim realisti, in timpul adolescentei, cea mai comuna cauza pentru frustrari si furie sunt parintii. Asadar, rolul nostru este sa intelegem acest lucru si ca tanarul este mai usor de infuriat la aceasta varsta, decat este un om matur.