Timiditatea la copii: copil timid sau copil introvertit?
Din lipsa de intelegere a termenilor sau a informatiilor necesare, majoritatea oamenilor nu fac diferenta intre a fi timid sau introvertit. De aceea, adeseori apar confuzii nu doar in privinta abordarii problemei, dar si in ceea ce priveste reactiile celor implicati.
Parintii confunda adeseori introversiunea copiilor lor cu timiditatea, obligandu-i pe acestia sa faca anumite actiuni sociale, care nu le fac placere si nereusind, astfel, decat sa adanceasca sentimentul de repulsie fata de social, atat de caracteristic introvertitilor.
In acest articol, vom trasa o limita clara intre „copii timizi” si „copii introvertiti”, in speranta ca vom ajuta parintii care se confrunta cu aceste probleme sa gaseasca abordarea si rezolvarea corecta. Mentionam, insa, ca exista atat introvertiti timizi, cat si extrovertiti timizi, asadar prezenta unei caracteristici nu o exclude, obligatoriu, pe cealalta.
Introversiunea
Sa incepem aceasta diferentiere prin definitia urmatorilor 3 termeni:
Introversie: termen prin care Jung desemna tendinta unui individ de a se orienta mai mult spre lumea sa interioara decat spre cea exterioara. In termeni psihologici moderni, insa, aceasta este definita ca fiind o preocupare centrata in special pe propria persoana, la care se adauga o lipsa de sociabilitate.
Extraversie: opusa introversiei, extraversia este tendinta de a te preocupa mai mult de latura sociala, decat de universul interior. Mai exact, aceasta este „actul de a fi preocupat mai mult cu si de obtinerea gratificatiilor din sfera din afara noastra.”
Ambiversie: desi multa lume vede acest aspect doar in alb si negru – introversiune si extraversiune – exista si o a treia varianta, care reprezinta persoanele care se simt bine si in compania celorlalti, dar si in singuratate.
Per total, gradul de introversiune/extraversiune, nu este altceva decat gradul de sociabilitate al unei persoane. El poate fi reprezentat grafic printr-o scala de acest tip:
[Introversie]--------------------------[Ambiversie] --------------------------[Extraversie]
<---------------------------------------Sociabilitate------------------------------------->
Putem sa ne situam oriunde pe aceasta scala si rareori gasim o persoana care sa se afle la mijlocul ei. Mai explicit, toti suntem mai introvertiti sau mai putin introvertiti.
In ceea ce priveste forma de manifestare a acestor 3 caracteristici, ea este, in mare, cunoscuta, insa exista anumite aspecte de care majoritatea persoanelor nu tin cont.
Extravertii si introvertii au o varietate de diferente comportamentale. Conform unui studiu, extravertii au tendinta de a purta haine mult mai decorative decat introvertii, in timp ce cei din umra le prefera pe cele practice si confortabile. Extravertii au tendinta de a aprecia mai mult muzica comerciala si dansanta („Puntea dintre generatii: asta numesc ei dans?”).
Aceasta trasatura de personalitate influenteaza si felul in care oamenii isi aranjeaza spatiul de lucru. In general, extrovertitii isi decoreaza mai mult camera sau biroul, tin usile deschise, au scaune in apropiere si este mai probabil sa puna lucrurile la locul lor. Acestea sunt semne ale unei invitatii de a discuta cu ceilalti. Introvertitii, insa, au mult mai putine decoratiuni si au tendinta sa isi aranjeze spatiul de lucru astfel incat sa descurajeze interactiunile sociale.
In cazul ambiversilor, persoana in cauza poate actiona intr-un fel intr-un scenariu si intr-un mod cu totul opus, in altul. Foarte interesant, Jung afirma ca intotdeauna, atunci cand functia primara a unei persoane este introversia, functia sa secundara este extraversia (Si viceversa). Prin functie primara se intelege caracteristica de personalitate care domina prima actele unei persoane.
Masurarea gradului de extraversiune (introversiune) se face fie pe baza afirmatiilor facute de catre o persoana. Big Five, unul dintre cele mai bune teste de personalitate, masoara extraversiunea prin „Factorul I”, o serie de intrebari menite a afla gradul de sociabilitate al unei persoane. Un alt test foarte bun in acest sens este cel numit Myers-Briggs. Daca suspectati ca fiul sau fiica dumneavoastra este introvertit/a, o idee buna este sa mergeti l un cabinet unde se pot aplica aceste doua teste. Cu ajutorul lor puteti afla mult mai multe trasaturi de personalitate, care va pot ajuta foarte mult pe parcursul educatiei sale si il pot ajuta, de asemeni, in alegerea unei cariere de succes.
Timiditatea
Timiditatea, pe de alta parte, este sentimentul predominant ca, intr-o actiune sociala,am putea gresi sau ne-am putea „face de ras”. Aceasta se manifesta in special in situatiile noi, nefamiliare. Ea poate fi cauzata de predispozitiile genetice, mediul in care o persoana este crescuta sau anumite experiente personale.
Exista multe grade ale timiditatii. Formele cele mai puternice sunt numite, de catre specialisti, anxietate sociala sau fobie sociala. Ea nu este o trasatura de personalitate si poate aparea in stadii diferite ale dezvoltarii.
Caracteristica primara a timiditatii este o concentrare a ego-ului asupra a ceea ce ar putea crede o persoana despre comportamentul propriu, ceea ce rezulta intr-o frica de a face sau a spune ceea ce simtim. Din cauza acestei frici de critica, respingere sau reactii, alegem sa ne ferim de situatiile sociale, fapt pentru care, adeseori, timiditatea este confundata cu introversiunea.
Cazul extrem al timiditatii este definit ca o boala psihica, inca de la aparitia DSM III, in 1980. Ea este numita fobie sociala sis e presupune ca afecteaza intre 3 si 13% din populatie. In acest moment, se acorda o atentie deosebita acestui aspect in psihiatrie, deoarece se crede ca ar putea fi un semn al bolilor specifice acestui domeniu.
Fobia sociala este o frica irationala de a interactiona cu oamenii sau de a ne afla in situatii care pot implica aparitia in fata unui public larg, deoarece ne facem griji asupra criticilor pe care le vom primi sau asupra posibilitatii de a ne „face de ras”.
Exista doua tipuri de fobie sociala. Este cea generala, insemnand frica de majoritatea situatiilor sociale si cea specifica, frica de anumite situatii sociale, asa cum este frica de a vorbi in public.
Simptomele fizice ale fobiei sociale includ respiratia scurta, tremuratul, o rata de bataie a inimii crescuta si transpiratie. In unele cazuri, ele se transforma intr-un atac de panica. Timiditatea, pe de alta parte, poate prezenta si ea unele dintre aceste simptome, insa la o intensitate mult mai mica si cu o frecventa mai redusa si nu interfereaza cu viata de zi cu zi.
Partea a doua >>