Sarcina
pe
saptamani

1 2 3 4
5 6 7 8
9 10 11 12
13 14 15 16
17 18 19 20
21 22 23 24
25 26 27 28
29 30 31 32
33 34 35 36
37 38 39 40
41 42
Jobul de parinte
  Tulburari de atasament parental  
  Internet sigur pentru copii  
  Memorii de la copilul tau  
  Raul de miscare  
  Meseria de parinte  
  Ce mananca copiii  
  Siguranta copilului in masina  
  Schema de vaccinare  
  Probleme la scaunul de masina  
  Cum alegem incaltamintea copiilor  
  Fluorul si Dintisorii Copilului  
  Ce temperament are copilul tau?  
  Dormind impreuna cu copilul tau  
  Copiii și emoțiile lor negative  
  De ce bebelusii nu ar trebui sa doarma singuri  
  Problemele copilului fara un parinte  
  Animalele de casa cresc imunitatea copiilor  
  Cladeste imunitatea copilului tau  
  Argumentele pro si contra suzetelor  
  5 fraze periculoase  
  10 lucruri sa le spui copilului  
  Toate scuzele  
  Etape de dezvoltare ale vorbitului pe luni  
  Etape cheie in dezvoltarea copilului  
  Bebelusii sunt extraordinari  
  Minciuna, moralitatea si varsta copilului  
  Un copil agresiv! De ce?  
  Tu ce stil parental ai adoptat?  
  Rolurile tatilor in familie  
  Legatura tata - bebelusul  
  Parinti si copii: momentul separatiei  
  Diferenta de varsta dintre frati  
  Scapa-ti copilul de obiceiurile rele!  
  Importanta relatiei cu tata pentru femei  
  Rolurile de sex si gen  
  Rolul tatalui in dezvoltarea psihologica  
  Educatia bazata pe dragoste  
  Copiii si notiunea de bani  
  Comunicarea dintre tata si copil  
  Cele 5 mesaje ale educatiei pozitive  
  Concediul paternal si influenta acestuia  
  Stadiile dezvoltarii limbajului  
  Obiectivele educatiei antreprenoriale  
  Voi reusi sa fiu o mama buna?  
  Prietenii imaginari ai copiilor  
  Metodele unei educatii antreprenoriale  
  Imbunatatirea comunicarii dintre tine si copil  
  Asa mama... asa fiica!  
  Ascultarea si revolta la varste fragede  
  Tatal si importanta lui in viata sotiei gravide  
  Este copilul influentat de starea mamei?  
  Am nevoie de un model pozitiv!  
  Noi metode de a micsora incapatanarea copiilor  
  Inteligenta emotionala  
  Nevoile de baza ale copilului  
  Copiii crescuti doar de mama  
  Baiatul mamei  
  Cum sa faci fata si carierei si copilului  
  Copiii crescuti de tata  
  Limbajul corpului  
  Si copiii au voie sa greseasca  
  Sfantul Valentin pentru parinti  
  Semne ca aveti un copil supradotat  
  Invata-ti copilul sa isi exprime emotiile  
  Probleme pe termen lung cu copiii adoptati  
  Relatia cu restul rudelor  
  Comunicarea cu un copil adoptat  
  Cand sotul nu vrea copilul  
  Inconstanta in comportament  
  Ce nu vor parintii sa auda  
  10 metode prin care sa iti pastrezi tonul calm  
  De ce femeile sunt marginalizate  
  Ce e bine pentru noi sau pentru ei?  
  Efectele aparitiei unui copil nou  
  O imagine de sine sanatoasa  
  Influenta televizorului asupra copiilor  
  Educa-ti copilul sa vrea mai mult  
  Cum sa te faci inteles de copil  
  Un copil problema  
  Atasamentul parental  
  Crizele de dezvoltare  
  Semne ca bebelusul tau te iubeste  
  Autocontrolul la copii  
  Parintii chinezi  
  Educatia sexuala a copiilor  
  Parintii arabi  
  Intrebarile dificile ale copilului  
  Parintii hispanici  
  Parintii Scandinavi  
  Parintii Africani  
  Parintii Britanici  
  Parintii Australieni  
  Autoritatea parintilor vs educatia copiilor  
  Importanta meselor in familie  
  Copiii platesc pentru greselile parintilor?  
  Parinte sau prieten  
  Obedienta la copii  
  Nu-mi place prietena baiatului  
  Copilul meu fura! Ce sa fac?  
  Talentele vs Alegerea Carierei  
  Se poate modela personalitatea copiilor?  
  Bias-urile cognitive  
  Teoria mintii  
  Stima de sine la copii  
  Autonomia copilului  
  Copil agresor sau victima?  
  Ce facem cand se lovesc copiii?  
  Cum te percepe copilul  
Educa-ti copilul sa vrea mai mult - partea 2

Educa-ti copilul sa vrea mai mult de la viata

image

Insufla-i stima de sine, dar si responsabilitatea propriilor fapte

Un om sanatos este, asadar, in primul rand, o persoana care se accepta pe sine. Constientizarea eului, a competentelor proprii si sentimentul valorii personale, autentica stima de sine, sunt puternic legate de ceea ce vrem si asteptam de la viata. Este usor de inteles de ce: spre exemplu, un tanar care stie ca este capabil sa invete, sa inteleaga si sa fie inventiv intr-un anumit domeniu, isi va propune sa fie student la o universitate prestigioasa, in cadrul careia va putea fi ajutat sa isi dezvolte cunostintele si abilitatile pentru a excela intr-o profesie dorita. Daca, in acelasi timp, el are si convingerea ca in cele mai multe cazuri actiunile noastre, si nu ale altora, sunt cele care influenteaza decisiv atingerea anumitor scopuri, el va lucra si va actiona astfel incat sa-si indeplineasca dorinta. Daca asteptarile sale sunt scazute, insa, daca are o stima de sine redusa sau nu are incredere in societate si, mai ales, in rolul sau in societate, simtindu-se lipsit de control, ideea de a se inscrie la o universitate de renume i se va parea puerila, un vis nefondat, pentru care nu merita sa faca nici un efort. Convins ca nu va reusi, el nici macar nu va incerca.

Este foarte important, deci, sa ne incurajam copiii de mici atunci cand isi propun diferite scopuri si sa ii invatam ca actiunile lor au urmari concrete (atat in sens pozitiv, cat si negativ). Principiile dezvoltarii umane arata ca experienta timpurie influenteaza esential felul in care decurge existenta unui individ. Ar fi o neglijenta din partea noastra sa consideram ca lipsa implicarii copilului in diferite activitati in cadrul gradinitei, de pilda, nu il va afecta in nici un fel pe termen lung. Pe de o parte, spre exemplu, desenele sale sunt ignorate sau nu sunt apreciate de parinti, in ciuda faptului ca sunt reusite, copilul va ramane cu impresia ca munca sa nu are valoare sau pur si simplu nu este apreciata. Pe de alta parte, daca, bunaoara, in cadrul jocurilor el respecta regulile si altii castiga trisand sau daca, dimpotriva, fara a fi atent la reguli, este lasat sa castige intotdeauna de catre adulti, copilul va dobandi greu notiunea de responsabilitate a propriilor actiuni si nu va avea incredere in influenta a ceea ce face el asupra lucrurilor.

Invata-l sa fie autonom, dar si sa relationeze eficient cu ceilalti

Bineinteles, expectantele inalte nefondate pot duce la un esec ce poate avea urmari grave din punct de vedere psiho-emotional. Insa o persoana dezvoltata armonios nu va ajunge cu usurinta in asemenea situatii. Este de dorit sa ne educam copii sa fie independenti in luarea deciziilor, sa aiba standarde proprii de evaluare personala, fara a fi excesiv ingrijorati de parerile celorlalti si rezistand la presiunea grupurilor. In acelasi timp, insa, ei trebuie sa invete sa dezvolte relatii eficiente cu alte persoane, sa fie deschisi si sa aiba incredere in oameni. Numai in acest fel vor fi capabili sa isi satisfaca nevoia de a oferi si de a primi afectiune. De asemenea, doar in cadrul unor relatii interpersonale pozitive isi vor putea asuma o responsabilitate sociala.

Nu ne dorim ca un copil sa isi inhibe talentele si sa nu isi dezvolte abilitatile pentru ca grupul sau social il influenteaza negativ, fie subestimandu-l si si convingandu-l ca nu este capabil sa faca ceva, fie inducandu-i ideea ca activitatile pe care le-ar putea face sunt nevaloroase. Pentru a-l educa sa ia singur deciziile cu privire la ce este bine pentru el putem incepe prin a-i oferi propriul exemplu. Atunci cand, de pilda, unul dintre parinti obisnuieste sa se supuna deciziilor celuilalt, renuntand usor la propriile idei, este foarte posibil ca membrul mai tanar al familiei sa ii urmeze exemplul. El poate fi influentat, de asemenea, si de parintele dominant, caz in care, cel mai probabil, se va indrepta spre cealalta extrema, nu vor fi deschisi spre ceilalti oameni si vor dezvolta cu dificultate relatii personale pozitive. („De ce este importanta pentru femei relatia cu tatal lor?”)

O alta metoda de a ne incuraja copilul sa fie independent este de a ii oferi posibilitatea sa aleaga. Cu totii avem impresia ca stim cel mai bine de ce are nevoie copilul nostru, dar a lua toate deciziile pentru el pana la o varsta inaintata, eventual fara a-l consulta, inseamna sa ii alteram libertatea si mai ales sa contribuim la incapacitatea sa de a avea grija de sine. Mai eficient ar fi daca l-am lasa sa isi aleaga singur hainele, l-am incuraja sa decida singur la ce liceu doreste sa mearga, intervenind doar atunci cand hotararea sa este intr-adevar nepotrivita. Explicandu-i de ce alegerea pe care ar fi facut-o nu ar fi fost in beneficiul sau, copilul va putea invata si sa fie deschis catre alte opinii, chiar daca se bazeaza de obicei pe propriile standarde.

Educa-l in spiritul valorilor si al autenticitatii personale

Cel mai important este faptul ca, atata vreme cat reusim sa ne educam copilul astfel incat sa adopte un sistem de valori ce ii vor ghida actiunile intr-un sens pozitiv, ne putem bizui pe alegerile sale. Greseli vor fi comise oricum; trebuie sa fim constienti ca este imposibil ca toate deciziile noastre sa se dovedeasca intotdeauna a fi cele potrivite. Dar daca ajunge sa fie deschis spre noutate, daca este flexibil si eficient, stiind sa-si valorizeze propriul potential, fie ca este vorba de cunostinte, competente practice sau abilitati sociale ori personale, copilul nostru va sti sa se descurce si in situatiile mai dificile in care, inevitabil, se va afla la un moment dat. Avand un comportament calauzit de valori proprii, asumate constient si voit, el isi va defini sensul si scopul in viata, fiind capabil de a-si planifica optiunile si de a intampina aproape orice situatie.

Un principiu al dezvoltarii umane relevant in acest context este acela conform caruia o dezvoltare coerenta presupune schimbare si continuitate in acelasi timp. O persoana poate fi inteleasa numai in cadrul unor tranzactii permanente intre ea si determinarile externe. Altfel spus, copilul nu va avea pentru totdeauna o aceeasi viziune asupra vietii, iar aceasta nu doar deoarece el se schimba in timp, ci si pentru ca lumea in care traieste sufera mereu modificari. Daca abilitatile sale multumita carora astazi isi indeplineste sarcinile cu succes, maine nu vor mai fi suficiente, el nu va considera ca acum este lipsit de valoare, ci va sti ce trebuie sa invete si ce trebuie sa faca pentru a actiona in continuare conform acelorasi principii pe care le-a avut si pana acum, la fel de responsabil si cu aceeasi pasiune. Desi activitatile sale probabil vor fi altele intr-o luna, intr-un an sau in zece, desi comportamentul sau va fi diferite in anumite aspecte, avand un sistem de valori solid, tanarul educat in spiritul autenticitatii va ramane el insusi, in complexitatea sa.

Asteptari mari, eforturi mari

Sa ne educam copiii in lumina acestor idealuri nu este, cu siguranta, simplu, dar este posibil. Eforturile pe care trebuie sa le depunem pentru a le insufla copiilor sa aiba asteptari inalte nu sunt atat de ordin imediat, cat constituie, in primul rand, o straduinta pe termen lung de a fi noi insine autentici. Dupa cum subliniaza si Madeline Levine, psiholog practicant american, in cartea sa „Educa-ti bine copiii” (Teach Your Children Well), sa avem asteptari exagerate de la copiii nostri, precum sa aiba in permanenta rezultate scolare extraordinare, sa fie primii la toate concursurile sau chiar sa ajunga sa castige foarte mult din punct de vedere financiar, poate fi distructiv. Insa a-i invata sa aiba ei insisi asteptari mari, sa vrea mai mult de la propria persoana si de la viata, in concordanta cu posibilitatile de care dispun, nu poate fi decat benefic. Sa isi dezvolte sinele autentic, insista si autoarea americana, este esential pentru fiecare om. Iar dincolo de nevoia de a ne educa proprii copii in acest sens, intalnim nevoia de a ne dezvolta noi insine, ca parinti, de a ne schimba perspectivele si comportamentul. Daca noi nu vrem mai mult de la viata, nu numai ca nu vom reusi sa ne invatam copiii sa doreasca mai mult, dar nici nu vom fi tentati sa o facem. Atunci cand, insa, incercam sa ii provocam pe copii sa aiba asteptari mari, inseamna ca noi insine, deja, vrem mai mult.




<< Prima parte