Nevoia umana de a relationa incepe odata cu copilaria, mai precis in copilaria mica, perioada ce cuprinde varste intre 3 si 6 ani. Acum, incepe alegerea prietenilor, de cele mai multe ori copiii de acelasi sex, dar cele mai fermecatoare sunt acele prietenii dintre fetite si baietei.

Copiii sunt curiosi si isi manifesta aceasta curiozitate fata de copiii de varste apropiate cu a lor. Atunci cand se intalnesc, ei tind sa faca aceleasi lucruri, doresc sa se joace in acelasi loc, sa foloseasca aceleasi jucarii si deseori se imita unul pe celalalt. Astfel, ei vor invata sa intreprinda activitatile jocului impreuna, initial asemanatoare, iar mai apoi vor incepe sa se completeze in joc.

Initial, la inceputul gradinitei, copiii trec printr-o perioada foarte ciudata pentru adulti. Acestia vor discuta intre ei despre ce le vine in cap, fara sa aiba legatura cu ceea ce exprima colegul de langa. Astfel, un copil poate povesti despre jucaria pe care a primit-o ieri cadou de la parinti, urmand ca al doilea copil, dupa ce asculta si aproba povestea, sa continue discutia mentionand despre cum s-a jucat cu parintii in seara de inainte.

Desi, aparent, povestile nu au nicio legatura una cu cealalta, micutii se vor intelege si acesta este primul pas de comunicare dintre ei. Astfel, ei invata sa comunice, sa isi exprime idei si dorinte, urmand ca, pe masura ce trece timpul si de adancesc relatii de prietenie, dialogurile sa capete o forma mai unitara.

Un aspect pozitiv in familie il reprezinta numarul mare de frati, deoarece, atunci, interactiunea dintre copii incepe chiar in interiorul familiei. Cu ajutorul mai accentuat al parintilor, fratii invata sa relationeze corespunzator, sa se joace pasnic si sa devina persoane sociabile, mai ales cu cei de varste mici. Acesta este motivul pentru care multi dintre parinti prefera sa aiba un numar de minim doi copii.

Relatiile dintre copii se nasc la joaca, aici se fac prietenii, in parcul de joaca sau la gradinita. Exista o nevoie de a interactiona cu colegii mai apropiati. In conditii normale, copiii sunt predispusi sa fie veseli, sa rada, sa comunice.

Copiii se distreaza prin joaca, se simt bine, se relaxeaza. Asa arata inceputul relatiilor sociale, de joaca si prieteniile cu alti copiii. Cu o parte dintre acestia, micutul va duce mai departe regulile jocului, dar cu altii, eu nu va dori sa mai socializeze, adoptand atitudini de respingere si/sau de ignorare.

Prin natura umana, copilul are sentimente care acum incep sa fie constientizate. Interactionand se stabilesc emotii, care imbogatesc micul lor sufletel. In acelasi timp, prieteniile sunt cele care ii ajuta pe copiii sa invete lucruri noi. Initial, ei isi imita prietenul, apoi, invata sa colaboreze, conducand la indeplinirea unor sarcini in cadrul jocului. Si nu numai in joc, ei pot colabora si la gradinita, de exemplu, reusind sa realizeze acest lucru prin indeplinirea sarcinilor date de educatoare.

Prieteniile la aceasta varsta sunt, de fapt, primii pasi in lume, in afara familiei. Studiile efectuate in domeniu, arata ca, atunci cand un copil relationeaza mai mult, mai devreme si mai intens cu alti copiii, in afara sferei familiale, atunci micutul devine mai sociabil pe viitor. Acesta este motivul pentru care copilul trebuie sa primeasca incurajarea parintilor si a educatorilor de a isi face cat mai multi prieteni si de a interactiona cu cat mai multi copiii de varste apropiate de a lui.

Limbajul pe care il folosesc atunci cand sunt de varste apropiate are multe elemente comune. Nu ne vom intelege nicicand, noi, adultii, cu copiii, atat de bine cum o fac ei intre ei. Dezvoltarea prieteniilor, si, de ce nu, chiar a antipatiilor ajuta la dezvoltarea personalitatii copilului, acesta devenind mai comunicativ, iar in anumite momente incepe sa dea dovada de generozitate.

Uneori, parintii decid persoanele cu care copilul trebuie sa se joace, ce prieteni trebuie sa isi faca, dar si interzic joaca cu anumiti copiii pe care nu ii agreeaza. Aceasta este o atitudine complet gresita, care poate starni controverse in mintea copilului. Dar, in acelasi timp, supravegherea discreta a copiilor si a comportamentelor lor este obligatorie.

Atunci cand parintele considera ca ceva nu este in regula cu grupul in care se joaca copilul, acesta trebuie sa ii explice, sa ii argumenteze, deoarece, in timp, el va fi capabil sa isi aleaga singur si rational prietenii de joaca. Cu trecerea timpului, el va avea puterea de a face o selectie, va tine cont de dorintele comune (ale sale si ale parintilor) si de armonia in relatiile de joaca. Cu cat va avea mai multe prietenii si se va juca cu mai multi copii, cu atat mai benefic va fi pentru dezvoltarea relatiilor din societate, in perioada urmatoare. („Efectul de cohorta – cum isi alege prietenii adolescentul?”)

Un rol foarte important in urmarirea relatiilor armonioase il are educatorul. El este cel care organizeaza jocurile si activitatile intr-un cadru organizat, respectiv gradinita. De asemenea, tot el este cel care poate observa simpatiile si antipatiile din cadrul grupului de copiii. Atunci cand organizeaza activitati pe grupe mici de copii, acesta va trebui sa tina seama de sentimentele copiilor fata de colegi. Trebuie sa se organizeze jocuri adaptate structurii copiilor din grupa.

In general, studiile au aratat ca grupurile de baieti sunt mai mari, pe cand cele de fete sunt mai selective, ele avand tendinta de a relationa pe perechi. Acestea arata ca, in functie de sex, copiii actioneaza diferit, urmand modelele adultilor si avand abilitati specifice. Asadar, baietii prefera sa se joace in aer liber, in grupuri mari numeric, jucand cu placere jocuri care stimuleaza competitia. Fetele se simt mai bine in grupurile restranse, in interior si agreeaza activitatile care implica comunicarea, alocarea de roluri si emiterea de reguli.

Acum, copiii invata ce inseamna, de fapt, sa fii prieten cu alt copil si cum sa rezolve disputele care apar intre ei. Se face asocierea dintre cuvantul "prieten" si expresia "cineva pe care il placi". Perioada aceasta este una de debut social. Acum se poate observa capacitatea copiilor de a stabili relatii benefice cu cei din jur si posibilitatea de a le mentine.

Joaca se poate desfasura cu un grup de prieteni. Prietenia este o relatie "unu la unu", un copil cu un alt copil, chiar daca fac parte din acelasi grup de joaca. Intre prietenii de la aceasta varsta, se desfasoara activitati comune. Ei doresc sa intreprinda anumite jocuri impreuna, se dezvolta sentimente de sustinere reciproca, de afectiune si, nu in ultimul rand, incep sa aiba grija unul de celalalt.

Modul in care reactioneaza la infiriparea sau la destramarea unei prietenii este cel care trebuie analizat si dezvoltat sau schimbat, dupa caz. Acum, se analizeaza abilitatile copilului de a interactiona cu copiii de varsta lui si de modul in care se exprima, din punct de vedere afectiv. Se formeaza legaturi emotionale puternice. Parintii mai observa si ca prietenii pe care ii au sunt importanti si faptul ca apare o nuanta de independenta.

Faptul ca se leaga prietenii este fundamental pentru dezvoltarea copilului, atat din punct de vedere emotional, cat si social. Parintii pot juca un rol foarte important, incurajand prieteniile frumoase, care vor ramane in mintea si sufletul copilului drept relatii de referinta pentru viitor.

Este recunoscut faptul ca micutii ii vor avea mereu ca model pe parinti. Daca parintii le vor oferi copiilor un exemplu in ceea ce priveste relatiile de prietenie, daca micutii vor vedea in compania prietenilor, acestia vor privi cu alti ochi relatiile cu colegii si vor tinde sa isi formeze si ei proprii prieteni. Este bine sa se discute in prezenta copilului despre cat de bine se simt parintii in prezenta prietenilor si cat de mult ii apreciaza. Pe scurt, vor descoperi faptul ca prietenia este un element extrem de valoros in viata. Astfel, copiii vor aplica si in cercul lor de prieteni principiile pe care le-au invatat de la parinti.

Aprecierea sta la baza prieteniei. Comunicarea cu copilul, explicatiile asupra faptului ca trebuie sa aprecieze ca prietenul lui i-a cedat jucaria sau ca a adus una de acasa sunt importante. Prieteniile stimuleaza increderea in sine, dar si in cei din jur. In aceste relatii, apare aprecierea reciproca, care ii ajuta pe fiecare dintre ei sa se simta bine in compania celuilalt, ajutandu-i sa isi adanceasca sentimentele. („Noi metode de a imbunatati comunicarea dintre tine si copiii tai”)

Pentru copiii timizi, compania celorlalti copiii mai mici este un mare ajutor pentru a putea indeparta acest neajuns. In acest grup, el se simte lider si reuseste sa se exprime mai liber. Chiar daca timidul nu ajunge sa faca parte dintr-un grup, el isi va face macar un prieten de nadejde, iar, in timp, va reusi sa relationeze mai eficient din punct de vedere social.

Relatiile de prietenie de la aceasta varsta ii pot invata pe copii cum sa ii ajute pe cei din jur. Asadar, constient sau nu, ei vor sti ca asa este frumos, vor simti ca trebuie sa isi ajute prietenul atunci cand are nevoie si ca, la randul lui va fi ajutat de prieteni, daca este cazul. Este bine sa se incurajeze infiriparea prieteniilor intre copii pentru a se dezvolta, astfel, abilitatea de comunicare cu cei din jur, copiii si mai apoi adultii, si de a fi prietenosi, lucru care este foarte important in viata de adult.