Televizorul, dupa cum multi ar spune, este foarte nociv pentru mintea si pentru corpul unui copil. Ca in legatura cu orice lucru, adevarul sta undeva la mijloc, in functie de prisma din care privim situatia.

Atunci cand copilul este mic, parintii nu au foarte mult timp liber pe care sa il petreaca cu acesta, motiv pentru care ei apeleaza la diverse metode de distragere a atentiei. Una dintre acestea o reprezinta postarea celui mic in fata televizorului. Astfel, el va fi atat de atras de sunete si de imagini, incat va ignora tot ceea ce se intampla in jurul sau. Nici nu putem sa va explicam cat de nociva este aceasta activitate, din toate punctele de vedere.

In primul rand, din punct de vedere emotional, copilul nu se mai poate dezvolta corespunzator, deoarece acesta nu mai socializeaza cum ar trebui cu parintii, dar nici cu cei de varsta sa. Astfel, el poate sa devina timid si/sau antisocial. („Adolescentii si socializarea”)

Aceeasi greseala o fac, de foarte multe ori, si bunicii sau bonele. Ei incearca sa se relaxeze in fata televizorului, iar copilul este, practic, obligat sa se uite la diferitele emisiuni si filme. Problema, in aceasta situatie, este aceea ca multe dintre programe nu sunt potrivite varstei copilului.

Un copil care sta prea mult la televizor, dupa cum am mentionat si mai devreme, va avea probleme in dezvoltare, deoarece el nu va socializa cum trebuie, corespunzator varstei sale, avand sanse foarte mari de a ajunge un inadaptat social. Va duce lipsa de prieteni, iar singurul lucru care ii va produce placere va fi ceea ce vede pe micul ecran.

Studiile au demonstrat si faptul ca petrecerea unei perioade indelungate in fata televizorului influenteaza dezvoltarea cortexului prefrontal, acea zona care se ocupa de planificare, de organizare, de control, de judecata morala si de atentie.

Atunci cand cineva petrece ore intregi privind un ecran, ochii sunt primii care au de suferit. Chiar si noua, adultilor, incepe sa ni se diminueze calitatea imaginii, dupa ce urmarim, pentru o perioada foarte indelungata, emisiuni la televizor. De aceea, mai ales la cei aflati in plina dezvoltare, trebuie sa se evite orice efect care ar putea provoca probleme grave pe viitor.

Randamentul pe care il vor da prescolarii si scolarii este redus considerabil, mai ales atunci cand se testeaza memoria si citirea, acestia urmand sa dezvolte deficit de atentie si concetrare slaba. In zilele noastre, se intreprind studii pentru a demonstra si legatura dintre ADHD si televizor.

Copiii imita tot ce vad, deci ei vor imita si tot ce observa la televizor, dar nu va fi ca atunci cand imita ceva din viata reala. Asadar, vorbirea se invata mai bine de la cineva, decat de la o emisiune, iar joaca se invata prin practicarea ei, nu prin observare. („Tipurile de invatare si aplicarea lor in viata de zi cu zi”)

Legat de vorbire, putem spune ca sunt numeroase emisiuni care au ca scop dezvoltarea ei, dar nu s-a demonstrat ca acestea ar avea un efect pozitiv. In plus, chiar s-a observat faptul ca dezvoltarea limbajului este mai lent la copiii dependenti de televizor, deoarece ei doar aud ceea ce se vorbeste, nu au si posibilitatea de a o pune in practica. („Limbajul si asimilarea acestuia de catre copii”)

Televizorul poate avea o influenta puternica si asupra maturizarii precoce, din punct de vedere sexual, deoarece parintii nu au tot timpul controlul asupra grilei de programe. Acest se intampla mai ales cand copilul are televizor in propria camera.

Obezitatea este o urmare asociata statului in fata televizorului, deoarece, dupa cum bine ne dam seama, activitatea presupune sedentarism. Lumea percepe aceasta perioada ca fiind una de relaxare, ei rontaind diverse alimente, de regula junk food, iar, prin lipsa miscarii, kilogramele incep sa se depuna, devenind un pericol real asupra sanatatii.

Nivelul de agresivitate al copilului atinge cote foarte ridicate, mai ales atunci cand este lasat sa se uite la ce doreste, pornind de la desene animate, pana la filmele cu limite de varsta. O alta urmare ar mai putea fi somnul zbuciumat si aparitia cosmarurilor, din cauza imaginilor socante care le trec prin fata ochilor. („Un copil agresiv! De ce?”)

Orice vede cel mic pe ecran il poate influenta, intr-un fel sau in altul. Pornind de la reclame, pana la stiri si desene animate, copilul percepe absolut orice informatie si incearca sa o puna in practica.

Un exemplu foarte simplu ar fi reclamele la scutece. Acestea prezinta copii mari, care inca poarta scutece si care se simt foarte bine. Se poate spune ca se poate face o moda din purtatul scutecelor, iar parintii nu vor avea decat de suferit. Cel mic va vrea sa aiba si el scutece asemanatoare, cu desene si varii modele, motiv pentru care invatatul la olita va deveni un chin. Copiii pur si simplu nu vor vrea sa faca la olita.

De asemenea, se fac reclame care ar trebui sa atraga micutii, dar, de fapt, nu fac altceva decat sa ii induca in eroare si sa le arate lucruri ireale. Un exemplu ar fi reclamele la cereale pentru copii, care merg pe ideea ca in fiecare cutie are loc o petrecere. Atunci cand cei mici desfac cutiile, dezamagirea atinge cote inimaginabile, deoarece ei descopera ca adevarul este altul.

Pe de alta parte, desenele animate pe care le iubesc toti copiii, dar si adultii, prezinta activitati minunate, dar foarte periculoase. Desi scopul initial a fost de a realiza un fir narativ placut, usor si atragator, micile detalii ii pot determina pe cei mici sa intreprinda activitati care le pot pune in pericol viata. Cu totii ne aducem aminte de faptul ca Peter Pan zboara sau ca Tom si Jerry se lovesc frecvent, dar nu patesc nimic. Urmarile acestor desene pot fi tragice, daca parintii omit sa ii explice copilului faptul ca totul este fictiune. S-au intalnit multe cazuri cand acestia au incercat sa "zboare" de pe dulap sau cand au incercat sa treaca "prin perete". („Puntea dintre generatii: Adevarul, frumusetea si bunatatea in era digitala”)

Nivelurile de dezvoltare cognitiva si morala sunt foarte scazute la copii, motiv pentru care ei nu pot face distinctia dintre ce este realizabil si ce este doar pentru privit.

De multi ani, stirile ne prezinta foarte multe informatii despre activitatile deviante pe care le intreprind diferite persoane. In timpul fiecarui buletin de stiri, auzim despre crime, jafuri, batai si multe altele. Atunci cand copilul urmareste emisiunea, el nu va putea sa constientizeze faptul ca ceea ce se povesteste este de rau, motiv pentru care va putea sa dezvolte un comportament asemanator.

Pana cand copiii nu sunt destul de dezvoltati din punct de vedere cognitiv, astfel incat sa isi poata da seama care este diferenta dintre bine si rau, recomandat este sa se evite contactul cu acestea.

Mai exista si acele emisiuni talk-show sau cele de critica, unde oamenii incep sa faca circuri penibile, sa se certe unii cu altii si, uneori, sa se bata. Desigur ca micutul va incepe sa imite ceea ce vede, va invata sa se comporte agresiv si isi va insusi comportamentul ironic indezirabil.

O rapida privire la filmele scoase in ultimul timp ne face sa ne pierdem increderea in existenta unora la care sa ne uitam si cu copiii. Majoritatea sunt filme violente, de dragoste, unde crima este la ordinea zilei, iar consumul de alcool sau de bauturi nici nu se mai incearca sa fie, cat de cat, ascuns. („Puntea dintre generatii: Adevarul, frumusetea si bunatatea in era digitala”)

Apar foarte putine filme special realizate pentru copii, in care, pentru a le face mai atragatoare, nu se mai tine cont de faptul ca ei imita tot ce vad. Personajele se lupta, isi bat joc de cei mai slabi, iar copilul va invata aceste tipuri de comportamente.

Foarte multe studii de caz au aratat faptul ca violenta la varste fragede este inspirata din filmele pe care minorii le-au urmarit, acestea oferindu-le exemple de activitati pe care ei le-au perceput ca fiind acceptate de societate. In acest fel, se nasc viitorii criminali, iar aceasta problema apare mai ales pentru ca parintii nu isi fac un timp minim necesar pentru a le explica ce trebuie si ce nu trebuie sa faca.

Raspunsul la aceasta intrebare depinde de fiecare persoana. Cei mai putin informati vor spune ca "da, televizorul are doar efecte pozivite", deoarece este cel mai bun mod de a te relaxa si de a te informa. Raspunsul este partial adevarat.

Televizorul nu va deveni niciodata o relaxare, deoarece ne solicita excesiv atentia. Chiar si atunci cand adormim in fata televizorului, somnul nu va fi linistit, deoarece ochii percep schimbarile de lumina si atunci cand ii tinem inchisi. Odihna va fi, de fapt, mult mai obositoare.

Televizorul ramane o sursa importanta de informare, alaturi de celelalte mijloace mass-media. Exista numeroase emisiuni si posturi specializate pe emisiuni stiintifice, care prezinta curiozitati si adevaruri din mediul inconjurator. De aceea, multi nu pot renunta la televizor. Acele activitati raman in creierul persoanei si ea isi va aduce aminte de ele atunci cand se va intalni cu cei din jur si le va impartasi descoperirile.

Important este ca televizorul sa nu ocupe cea mai mare parte a timpului, ci sa se impuna limite, pentru a minimaliza efectele negative care pot sa apara. Din pacate, programul haotic al unei familii si necesitatea de a apela la alte persoane care sa ne ajute la cresterea copiilor, plus slaba informare a parintilor duc la dependenta de televizor, o afectiune foarte reala si cu urmari foarte grave. De aceea, unii dintre noi ne intrebam: oare nu era mai bine cand orele de emisie erau limitate la doar cateva pe zi?