„Pe vremea noastra” se inchidea lumina devreme si, daca ne aflam la vreo petrecere, ea trebuia sa continue pe mut, daca se putea. Daca nu, toti se intorceau acasa, inainte de stingerea luminii si isi continuau seara linistiti, in propriile paturi, visand la cel sau cea pentru care le batea inima. Pentru ca nici nu era vorba, pe atunci, de o plimbare sub clar de luna, tinandu-te de mana, decat daca vroiai sa risti sa „intri in gura lumii” sau, mai rau, sa fii saltat de Politie.

Din fericire, apoi, s-a intamplat Revolutia, iar petrecerile au continuat, pentru cativa ani, pana tarziu in noapte, pe la 1-2. Exista chiar si obiceiul adusului tortului la ora 12, care se mai pastreaza si astazi la onomastici, iar uneori, daca motivul de sarbatoare era unul suficient de energic, petrecerea se intindea pana a doua zi. Se faceau si „discoteci”, unde din ce in ce mai multi tineri mergeau, insa pe la 2-3 dimineata mai gaseai, in ele, doar servetele aruncate pe jos si chelneri grabiti sa stranga si sa ajunga acasa.

Si, apoi, au aparut cluburile, iar varsta publicului lor a scazut din ce in ce mai mult. La fiecare colt si in fiecare oras, exista cluburi cu un public bine targetat, care organizeaza evenimente, care au hoarde de fani pe Facebook si care, colac peste pupaza, nici nu te intreaba de varsta la intrare. Asa ca, deseori, sunt pline pana la refuz de „pustani”, cu varsta lejer sub cea a majoratului. Si, mai mult, la ora 5 dimineata ei inca danseaza, iar la 7, cand tu mergi zgribulit spre serviciu, ii vezi bandu-si cafeaua, in grupuri, pe bancile din parcuri.

E clar, pe vremea noastra nu era asa, iar cluburile sunt pline de pericole. Unde mai pui ca plimbarea de mana de odinioara se poate transforma foarte usor in sex („Puntea dintre generatii: asta numesc ei dans?!”) , asta daca mai pot sa ajunga pana la pat, dupa ce au baut atat de mult alcool („Puntea dintre generatii: alcoolul, la varste din ce in ce mai fragede”). Dar inseamna asta, oare, ca trebuie sa ii interzicem copilului dreptul de a fi ca si ceilalti din generatia lui?

Printre parintii care interzic fiului sau fiicei lor sa mearga la petreceri pana dimineata se afla, foarte rar, unii care chiar au fost si au observat cu atentie ce se intampla intr-un club pana la orele rasaritului. Si, dintre cei putini care au facut asta, majoritatea au observat doar exemplele negative. Asadar, este necesar sa aruncam o privire in „interior”, inainte sa tragem o concluzie asupra a ce e bine si ce e rau.

Nu contesta nimeni: intr-un club exista alcool si nu de putine ori se depasesc limitele de unii dintre cei aflati acolo. Exista si droguri. Mai rau, exista si sex, persoane rau voitoare, prieteni rau-voitori si multe altele. Dar... Acestea exista si in realitatea cotidiana, oriunde ne-am duce. Faptul ca noi nu le vedem, nu inseamna ca ele sunt si inexistente. Pericole sociale ne pasc la tot pasul, atat pe noi cat si pe copiii nostri.

Intr-un club, marea majoritate a „petrecaretilor” sunt veniti doar sa se distreze, sa danseze, sa socializeze impreuna cu prietenii si cam atat. Exista si acele exceptii care se drogheaza, care se ametesc sau care fac sex insa, in general, ele sunt evidente si adolescentii de astazi, ca si pe vremea noastra, ii blameaza si „ii pun la colt”.

Multi parinti ar vrea ca adolescentul sa se intoarca acasa in jurul orei 1 – 2. Totusi, spre deosebire de „vremea noastra”, acum petrecerile incep in jurul orei 12 – 1. Asadar, atunci cand petrecerea abia „se incalzeste”, este putin cam greu sa ajungi acasa, in timp ce prietenii tai se distreaza.

Faceti diferenta intre petrecere de club si cea in care cei maturi – cu griji si responsabilitati pe a doua zi – petrec. In timp ce o nunta sau un banchet rareori are sa continue pana la ora 5, iar ora de sosire a invitatilor este abia 8 sau 9, adolescentii de astazi obisnuiesc sa „isi faca incalzirea” la o terasa si un suc, pentru ca, mai apoi, spre ora 12 – 1 sa mearga in club. Pana la 2 ringul se umple pe jumatate, la 3 este plin, iar pe la 5 incep sa se indrepte spre cafenele, pentru a schimba pareri despre seara ce a trecut. La 6, se gandesc sa mearga acasa. Asa arata o seara obisnuita de petreceri, in randurile adolescentilor de astazi.

Ca si in cazul altor probleme dar si a altor oameni, nu doar a parintilor, tuturor ne e frica de necunoscut. Acesta este si motivul pentru care parintii care au fost mai „petrecareti” in tineretea lor, sunt mai permisibili fata de copiii lor, atunci cand vine vorba de petreceri: pentru ca ceea ce ne este familiar nu ne provoaca teama.

Multi parinti ai generatiei de astazi se tem de influenta drogurilor, de exemplu. Insa, asta se intampla deoarece nu au suficiente informatii asupra a ceea ce inseamna ele, cine le consuma, care sunt statisticile legate de ele. De vina este, in primul rand, mass media, care prezinta cazurile intr-o maniera care vrea sa socheze – „Copil ramas paralizat dupa consum de droguri!” – insa nimeni nu acorda atentie asupra modelului familial din care face parte respectivul caz, asupra nivelului de educatie al sau sau al parintilor sai, asupra motivelor pentru care a aparut respectivul consum de droguri, pentru ca, asa cum bine stiti din articolul „Pericolele jocurilor video pentru psihic si personalitate” orice dependenta vine pe baza unor probleme interioare.

Si, pe langa necunoscut, mai intervine o frica, mai mult inconstienta, a carei realitate ne este dificil sa o recunoastem: ne e frica sa nu fi gresit, cumva, in educatia copilului nostru si, astfel, el sa cada prada tuturor tentatiilor care implica un club.

Pentru ca aceasta este realitatea: daca noi am stiut sa ne educam copilul si sa il pregatim bine pentru viata din afara sanului familiei, el poate face fata nu doar problemelor, ci si tentatiilor. El va sti sa faca deosebirea intre bun si rau, de bun gust si vulgar, va avea o stima de sine suficient de mare incat sa nu aiba nevoie de artificii pentru a se simti „cool” („Stima de sine la adolescenti”) si va face tot ceea ce doreste, fara a isi face rau siesi.

Astfel ca, daca suntem parinti si ne e frica de ce i „s-ar putea intampla copilului noaptea”, ne e frica, de fapt, ca nu l-am educat suficient de bine incat sa se poata feri de pericolele acestea. Pentru ca, atat timp cat el are o educatie buna, sta impreuna cu prietenii sai si se fereste de persoanele dubioase, nu iese afara singur si se comporta civilizat, atunci este ferit de orice pericol.

Cum bine stiti din articolul „Tu ce stil parental ai adoptat?”, interzicerea nu face decat sa creasca tentatia. Asadar, la baza educatiei unui copil nu ar trebui sa se afle ideea de „a interzice” ci aceea de a il face sa „discearna intre bine si rau”. In momentul in care educatia a fost bazata pe acest lucru, parintii pot sta linistiti ca adolescentul nu va face greseli care sa il afecteze.

Discutiile cu el, inca din perioada mica, asupra anumitor realitati nu tocmai placute ale societatii noastre, ii vor oferi nu doar bagajul de cunostinte necesare pentru a sti daca o alegere este buna sau rea (atentie, aceasta este a lui, nu a dumneavoastra!), dar si uneltele care ii trebuiesc pentru a se proteja atunci cand este confruntat cu o astfel de situatie. De exemplu, o discutie vasta asupra drogurilor, prostitutiei sau infractorilor il va ajuta sa recunoasca semnele pericolului si sa faca alegerile corecte. Din pacate, multi parinti aleg sa ignore aceste discutii si sa interzica adolescentilor posibilitatea de a se apara de pericolele pe care le implica.

Exista acel set de intrebari, care va ofera controlul asupra situatiei in care adolescentul va fi. Despre ele ati putut citi in articolul „Puntea dintre generatii: alcoolul, la varste din ce in ce mai fragede”.

Faptul ca dumneavoastra alegeti sa nu cunoasteti mediul social in care adolescentul prefera sa traiasca, nu va ofera decat un handicap in drumul spre prietenia cu acesta si, implicit, spre ajutarea lui, atunci cand are nevoie. Si stim, deja, ca scopul parintelui nu este de a fi stapan, ci de a fi prieten („Parinti si copii: momentul separatiei”). Poate ca v-ar prinde si dumneavoastra bine o iesire, pentru o seara, alaturi de el si prietenii lui, la o petrecere. Nu ne asteptam ca el sa se comporte normal cu parintii de fata, asa cum o face de obicei. Dar ii puteti cere sa va explice anumite episoade pe care le vedeti la ceilalti si sa aflati opinia lui, chiar daca nu direct spusa, cel putin indirect, prin limbajul corporal. („Limbajul corpului”). Da, poate parea deplasat ca o persoana de varsta dumneavoastra sa se afle la ora 3 dimineata intr-un club, insa va asiguram ca nici nu ati fi singura (din ce in ce mai des adultii aleg aceasta modalitate de distractie) si nici nu este un sacrificiu prea mare, daca dupa aceasta miscare rezultatul obtinut este o legatura mai stransa cu adolescentul si protejarea lui. Si, intr-un final, s-ar putea sa ajunga sa va si placa.

Incercati sa intelegeti generatia aceasta si nevoile ei, felul ei de a trai. Nu respingeti din start orice idee care nu se muleaza pe tiparul dumneavoastra obisnuit, deoarece s-ar putea sa va inselati, asa cum se intampla si cu statul la petreceri pana dimineata. Daca pe vremea noastra petrecerea se „spargea” la ora 2, acum ea abia incepe. Obiectivitatea a fost, intotdeauna, aliatul unei persoane si, mai mult ca niciodata, ea este singura care poate rezolva conflictele dintre generatii.