Ca parinti, este foarte dificil sa auzim lucruri negative despre copiii nostri si, de asemenea, este foarte dificil sa ii vedem in dificultate. Ei ne vor impartasi bucuriile, dar si tristetile, cu scopul de a vorbi cu cineva, nu acela de a se plange atunci cand ceva nu le convine, motiv pentru care este foarte important sa le aratam ca ii sustinem si ca ii iubim. Cea mai mare greseala pe care o fac copiii este sa se inchida in sine, mai ales in momentele in care considera ca faptele si sentimentele lor sunt dezamagitoare pentru parinti, sau atunci cand sunt de parere ca tristetea lor va trece. Adevarul este ca ei doar vor ajunge sa se simta din ce in ce mai singuri si vor fi mult mai vulnerabili la rautatile celor din jur. Va readucem aminte de articole importante, precum „Stima de sine la prescolari” si „Stima de sine la adolescenti”, din care veti putea citi cum poate fi stima de sine afectata si care sunt consecintele acestui lucru.

Ceea ce trebuie sa faca parintii este sa asculte, iar niciodata nu putem spune ca am ascultat destule probleme ale copiilor nostri. Asadar, chiar daca incercam sa ne convingem copiii ca stima de sine trebuie sa fie ridicata, nu trebuie sa ramanem ignoranti la problemele care apar in viata lor. Empatia este una din metodele care ne ajuta sa ne apropiem de micutii nostri, dar ii va si ajuta sa isi constientizeze toate problemele si toate sentimentele negative si sa le trateze ca atare.

Haideti sa ne amintim de copilaria noastra si de toate suferintele prin care am trecut atunci cand persoanele din jurul nostru faceau comentarii referitoare la modul in care aratam. Stima noastra de sine se apropia de nivelul marii, iar viata noastra gravita in jurul activitatilor de a ne face sa aratam mai bine, uneori avand parte si de esecuri.

Atunci cand apare discutia legata de forma si greutatea copiilor, trebuie sa incercam sa nu ne referim la o persoana anume, mai ales la copilul nostru, si trebuie sa incercam sa limitam discutiile la efectele negative ale obezitatii.

In plus, este important sa ne invatam copiii sa nu faca nici ei aluzii la greutatea altor colegi. Putem sa incercam sa le explicam impactul negativ pe care il au aceste vorbe asupra psihicului unei persoane. Misiunea nu cade doar in mana parintilor, ci si a religiei, a profesorilor, a persoanelor publice, fiecare dintre acestia trebuind sa incerce sa ajute copiii sa inteleaga ca oamenii vin in toate marimile si in toate formele, dar frumusetea cea mai importanta este cea interioara.

Putem sa concluzionam acest aspect cu un proverb romanesc, "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!", vorba dupa care ar trebui sa traiasca multe persoane, cu scopul de a avea o viata cat mai linistita.

Atractia nu se refera doar la cea fizica, ci si la aspectele emotionale, relationale, sociale si spirituale. Copilul trebuie sa constientizeze nivelurile de atractie care pot aparea si felul in care trebuie sa reactioneze atunci cand apare o situatie asemanatoare.

In primul rand, cel mai important si mai dificil aspect este cel al atractiei fizice. Chiar inainte de perioada adolescentei, micutii vor simti atractia fizica fata de un alt copil de varsta asemanatoare, dar al vostru nu va sti de ce simte aceste lucruri sau cum sa se comporte cu respectiva persoana. Rolul parintilor, din acest punct de vedere, este acela de a ii face sa inteleaga ca ceea ce simt ei este perfect normal, dar ca nu trebuie sa insiste excesiv asupra noii "obsesii".

Parintii trebuie sa isi ajute copiii sa constientizeze de unde provin placerile vietii, ce activitati trebuie sa intreprinda, iar atunci cand acestea sunt intelese, micutii au nevoie de suportul nostru. De exemplu, hobby-urile sunt activitati care provoaca fericire si care ne fac sa fim multumiti de ceea ce facem. Un copil, mai ales unul derutat, isi va gasi mult mai greu un hobby, iar parintele va trebui sa il ajute sa isi dea seama care este acesta. Subiectivitatea parintilor nu ar trebui sa isi aiba locul acum, deoarece cea mai importanta este bucuria copilului, iar cand acesta este multumit, va aparea si bucuria noastra.

Pentru a ii ajuta sa constientizeze ceea ce le face placere, putem sa facem o sesiune de brain-storming, prin intermediul careia il vom ruga sa ne spuna ce lucruri ii fac placere. Dupa o perioada de gandire si de discutii, vom reusi, impreuna cu copilul, sa ajungem la un consens si la un hobby.

Daca atunci cand erau mici, parintii alegeau hainele cu care sa se imbrace, incepand de la o anumita varsta este important sa ii lasam sa isi faca propriile alegeri vestimentare. Acest lucru poate fi realizat prin cumparaturile impreuna cu ei. Vom putea sa ne exprimam punctul de vedere, dar ar trebui ca decizia finala sa ii apartina copilului. Desigur, avem tot dreptul sa ne exprimam parerile negative sau pozitive legate de un anumit articol de imbracaminte, dar este important sa ii dam motive reale pentru parerile noastre.

Chiar daca copiii, mai ales adolescentii, prefera sa mearga la shopping impreuna cu prietenii lor, mersul cu parintele nu trebuie sa fie considerat drept o rusine. Depinde foarte mult si de tipul de parinte care esti, dar un parinte "cool", care sa ii ofere sansa sa isi achizitioneze si hainele pe care le prefera copilul, va deveni un partener de nadejde al sesiunilor petrecute in mall.

Cumparaturile realizate impreuna cu copiii iti dau posibilitatea sa intri in capul lor si sa iti dai seama ce gusturi si-au dezvoltat, care sunt noile trenduri si care este stilul pe care vor sa il adopte. Astfel, daca doresti sa ii faci cadou o haina, vei avea bazele pentru a-i oferi ceva ce ii place.

Retine faptul ca, uneori, copilul va incerca sa nu te contrazica, pentru a nu iti rani sentimentele. Convinge-l ca a isi spune propria parere si a-si exprima preferintele, de imbracaminte, nu trebuie sa fie o teama, deoarece tu stii ca el are, uneori, gusturi diferite de ale tale. Relatia care se poate dezvolta intre voi doi la shopping poate fi baza unei noi etape din relatia generala.

Fiecare dintre noi are anumite asteptari de la sine, dar si de la cei din jur. In primul rand, il poti ajuta cu asteptarile pe care le are din partea parintilor, incercand sa-i demonstrezi ca poti si tu sa fii in rand cu adolescenta si ca inca ai suflet de copil.

Atunci cand un copil incepe sa aiba asteptari de la persoane din grupul sau, colegi, prieteni, chiar si profesori sau alti adulti, trebuie sa il ajutam sa inteleaga ca aceste persoane nu se vor ridica tot timpul la nivelul asteptarilor noastre. De aceea, incurajeaza-l sa-ti povesteasca tot ce s-a intamplat in respectiva zi si tot ce simte, pentru a-l ajuta sa treaca peste o asteptare dezamagitoare.

Asteptarile despre sine, abilitatile, aptitunile, esecurile, sunt definitorii pentru imaginea de sine. Atunci cand observi ca are asteptari prea mari, uneori imposibile, de la propria persoana, incearca sa il faci sa constientizeze imposibilitatea acestora si sa isi coboare nivelul pana la cele care pot fi realizate. Un copil ar mai trebui sa inteleaga si faptul ca este important pentru psihic sa isi impuna un nivel al asteptarilor mai scazut, pe care sa-l atinga, pentru ca, ulterior, sa inceapa sa ceara mai mult de la sine, decat sa isi propuna ceva care nu poate fi realizat.

Chiar daca un copil nu ii spune parintelui ceea ce il deranjeaza si problemele pe care le are, inconstientul sau intinde o mana de ajutor. Astfel, daca suntem cu adevarat atenti la ceea ce se intampla in jurul copilului, vom observa anumite indicii, care ne vor ajuta sa ne dam seama ce se petrece cu micutul nostru.

Nu trebuie sa privim superficial nemultumirile copiilor. Acestea sunt foarte reale si au un impact puternic asupra dezvoltarii sale emotionale. Ceea ce un parinte trebuie sa faca este sa ii arate copilului ca, cel putin, incearca sa-l inteleaga si ca, in cazul in care doreste sa vorbeasca cu cineva, parintele va fi tot timpul la dispozitia sa. Cu siguranta, va veni un moment in care va apuca aceasta mana intinsa. Chiar daca nu, nu te purta ca si cum totul ar fi perfect, incearca sa il sustii si sa ii ridici stima de sine.

Atunci cand copilul tau exprima interes fata de o anumita activitate (fizica, sociala, religioasa, academica) legata de sanatate, sustine-l cat de mult poti. El va ajunge sa isi contureze identitatea pe niste principii reale si pozitive, rezultatul fiind un corp, dar si un psihic, sanatos.

Exista, desigur, si acele situatii cand activitatile copiilor nu sunt chiar atat de pozitive, precum fumat, baut, ignoranta, lipsa de studiu etc., activitati care sunt doar temporare sau care pot continua pana in perioada de adult. Ca parinte, esti tentat sa ii interzici orice activitate care nu se inscrie in graficul pe care ti l-ai facut inca de inainte ca el sa se nasca, dar, in acele momente, nu te-ai gandit ca, poate, copilul nu va fi chiar cum ai scris pe o foaie. Astfel, ca parinte, trebuie sa iti faci o datorie cel putin minima, aceea de a incerca sa il faci sa inteleaga de ce nu este bine sa continue cu activitatile daunatoare, care sunt riscurile (fizice si psihice) si ce consideri tu ca ar trebui sa faceti impreuna, pentru a dirija activitatea negativa pe drumul cel bun. Multi copii vor fi receptivi, dupa o anumita perioada, dar majoritatea te vor contrazice. Cei care nu vor sa te asculte, vor fi, de obicei, cei care o vor lua pe drumul cel bun, cel pe care l-ai propus tu, dar care nu vor recunoaste niciodata meritul tau, cel putin nu fata de tine („Scapa-ti copilul de obiceiurile rele”).

Ca o concluzie, ne dam seama ca bazele relatiei dintre parinti si copii, relatii legate de toate aspectele vietii, sunt bazate pe discutiile purtate („Noi metode de a imbunatati comunicarea dintre tine si copiii tai”)

Vorbeste cu el de fiecare data cand consideri ca ar putea avea o problema, dar nu insista prea mult pentru a nu-l determina sa se inchida in sine. Va veni momentul cand va fi gata sa isi deschida sufletul in fata ta. Iar cand acest lucru se va intampla, pregateste-te sa asculti si sa auzi lucruri care ar putea sa nu iti convina.

Nu il judeca, asculta-i problemele, incearca sa empatizezi, astfel nu vei putea da gres atunci cand vine vorba despre construirea sau despre consolidatea unei relatii intre tine si copil. Incearca sa nu iti critici copiii, chiar daca aceasta este constructiva, deoarece ei nu constientizeaza faptul ca intentiile sunt bune. Incearca sa ii fii alaturi, la bine si la rau, doar copilul este comoara ta cea mai de pret. Chiar daca unele momente sunt mai gri, va rasari soarele si pe strada voastra.