Ca parinte, este foarte greu sa se faca o distinctie intre ce trebuie sa faca un copil sau ce este bine sa faca. Din aceasta cauza, parintii se vor gandi mai mult la ce trebuie, fara sa ia in considerare si parerile micutilor, asa cum se intampla in cazurile discutate in articolul „Vreau sa-mi aleg singur cursul vietii”. Astfel, acestia considera ca stiu tot ce este mai bine pentru un copil, dar este si adevarat?

In functie de fiecare perioada de dezvoltare a copilului, apar mai multe probleme legate de ceea ce un copil trebuie sa faca si de ceea ce simte ca ar fi nevoie sa faca. Varianta de mijloc, cea care sa ii multumeasca si pe parinti, dar si pe copii, este cea mai buna.

Inca de cand sunt mici, parintii controleaza toate aspectele micutului, dictand, cumva indirect, modul in care acesta se dezvolta. Parintele este cel care introduce alimentele solide, care se ocupa de dezvoltarea psihomotorie si care introduce olita in peisaj. Ceea ce nu multi parinti stiu este faptul ca un bebelus va sti ceea ce este bine sa faca, in functie de ceea ce simte ca se intampla cu si in corpul sau.

Asadar, oricat de mult un parinte s-ar chinui sa introduca mancarea solida, daca micutul nu este pregatit, fizic si psihic, sa o ingereze, vor aparea chinurile. El va fi atras de gusturi cunoscute, pe care le-a mai simtit cu ajutorul laptelui mamei si care i-au placut. Aceeasi problema intervine si cu mancarea nesanatoasa. Ciocolata nu este alimentul din cauza caruia energia este foarte mare, iar toate legumele nu trebuie sa fie mancate. De regula, cel mic va alege mancarea sanatoasa, in functie de ceea ce simte, dar nu constientizeaza, ca ii lipseste din corp.

In momentul in care ne chinuim sa invatam un copil sa mearga, ne gandim ca ne-ar ajuta foarte mult daca nu ar trebui sa fie atat de dependenti de noi. Adevarul este ca un copil va fi dependent de parintii sai toata viata, deci acesta nu reprezinta un motiv pertinent. Pe de alta parte, bebelusii abia asteapta sa poata sa studieze lumea din alt punct de vedere, nu numai de jos, motiv pentru care, atunci cand se va simti pregatit si va avea curaj, el va incepe sa faca primii pasi.

Folosirea olitei este foarte putin costisitoare, comparativ cu scutecele. De aceea, parintii incep din ce in ce mai devreme sa ii invete sa faca la olita, fara ca ei sa constientizeze, de fapt, activitatea pe care o intreprind. Astfel, facutul la olita devine un dresaj inutil, deoarece cel mic nu intelege ce se intampla, iar muschii care il ajuta sa se dezvolte din aceasta privinta incep sa functioneze mai tarziu decat in momentul ales.

Frustrarea cea mai mare a parintilor este faptul ca nu inteleg, aproape niciodata, ce doreste sa spuna copilul lor. Cel mai dezamagitor este si faptul ca toti parintii se chinuie sa il invete sa vorbeasca, dar, rareori, el va rosti acele cuvinte, de fapt, doar cand are chef, asa cum bine stiti din articolul „Limbajul si asimilarea acestuia de catre copii”. Nu va ingrijorati daca nu incepe sa vorbeasca pe limba noastra, dar totusi este foarte vorbaret si intelege ce ii spuneti. Inseamna ca doar nu se simte pregatit sa vorbeasca.

Atunci cand incepe perioada de scoala, parintii vor ce este mai bine pentru copil. Asadar, il vor obliga sa isi face temele, sa invete, fara a lasa loc si pentru distractie. Adevarul este ca un copil are nevoie de perioade de joaca, in care sa isi dezvolte si alte abilitati, nu doar pe cele intelectuale, legate strict de invatat („Aveti incredere in gandirea mea!”).

Pe langa asta, temele nu trebuie sa fie facute incontinuu, pentru a evita suprasolicitarea creierului micutului. Incercati sa il lasati sa faca pauze o data pe ora. Daca lucreaza mai mult timp incontinuu, el nu va mai putea fi atent si nu se va mai putea concentra corespunzator, pentru a da randamentul dorit. Nu degeaba si la scoala se fac pauze o data la 50 de minute.

Copilul nu trebuie sa retina toate micile detalii, ci, de cele mai multe ori, doar principiile lucrului pe care il invata. Este mai bine si pentru voi, dar si pentru ei, daca ii ajutati la teme si daca faceti din aceasta activitate una placuta, nu o corvoada.

Adolescenta este cea mai dificila perioada, nu doar pentru parinti si din cauza problemelor care apar, ci si pentru copii si schimbarile fizice si psihice prin care trec. Acum este, probabil, cel mai dificil moment in care trebuie ca parintii sa constientizeze, de fapt, daca un lucru este bun pentru ei sau pentru tineri („Asertivitatea in educarea adolescentilor”).

Chiar daca o anumita activitate nu ne place, din principiu, trebuie sa gandim la rece si sa stabilim daca respectivul lucru este benefic pentru copiii nostri sau nu. Motivul este foarte simplu, vremurile s-au schimbat, generatiile sunt mult mai diferite decat atunci cand eram noi de varsta lor, iar toate fricile noastre pot fi nefondate („Puntea dintre generatii: Asta numesc ei dans?!”).

De exemplu, daca el sau ea vine la dumneavoastra spunand ca vrea sa plece in excursia in strainatate, pe care un profesor o organizeaza, nu va grabiti sa spuneti "nu" din prima. Pe langa riscurile care pot aparea in orice situatii, ganditi-va si daca ar fi o activitate benefica pentru copil. Va putea sa calatoreasca, sa descopere oameni noi, culturi noi si sa se relaxeze impreuna cu colegii sai. In plus, relatia dintre voi se va fundamenta mai bine, adolescentul vazand ca aveti destula incredere in el sau in ea, pentru a-i permite sa se duca in aceasta excursie („Adolescentul vrea sa-ti fie prieten!”).

Atunci cand vreti sa luati o decizie legata de viata copilului, ganditi-va ca acum este destul de mare sa gandeasca si sa hotarasca pentru sine. In cazul in care nu sunteti de acord cu o decizie, puteti sa discutati cu adolescentul, sa ii spuneti de ce nu vreti sa ii dati voie sa faca anumite lucruri si ce credeti ca ar fi bine sa faca. Suprinzator, aceste discutii pot avea urmari foarte bune, ajungand ca, de fapt, ceea ce se intampla sa fie bun si pentru parinti, dar si pentru copii („Cand parintii nu sunt de acord cu relatia amoroasa a adolescentului”).

Aceasta perioada se imbina cu adolescenta, iar cea mai mare dilema de acum este drumul pe care trebuie sa il faca un tanar in viata. Acesta are de ales la ce facultate sa mearga si ce vrea sa faca in viata („Examenul de bacalaureat si alegerea facultatii – Cum ar putea ajuta parintii?”). Din acest punct de vedere, probabil cea mai buna varianta este sa il lasati sa isi faca propriile alegeri, deoarece, daca va alege drumul pe care i-l oferiti dumneavoastra, este posibil sa nu ii placa, sa nu il faca cu drag si sa esueze („Vreau sa-mi aleg singur cursul vietii”). Asadar, ceea ce ati considerat a fi bine, a fost, de fapt, o mare greseala pentru copil.

Nu trebuie sa va fie rusine cu alegerile pe care le face, deoarece el face ce ii place, iar cariera va fi mult mai usor de construit. Iubiti-l, orice s-ar hotari sa devina.

Atunci cand un parinte doreste ca un copil sa faca ce este mai bine (discutabil pentru cine), poate apela la mai multe metode, mai mult sau mai putin benefice dezvoltarii sale. Nu uitati ca un copil se dezvolta, are propriile pareri si incearca sa se poata descurca pe cont propriu.

Pe langa faptul ca este foarte urat sa "va spalati rufele in public", stima de sine a copilului va scadea puternic („Stima de sine la prescolari” si „Stima de sine la adolescenti”). Atunci cand este batut sau certat intr-un loc public, el va deveni mai inchis in sine si va capata traume, care il vor afecta pe parcursul intregii vieti.

De fapt, corectia trebuie facuta pe un ton cat mai calm, explicand toate motivele pentru care noi nu consideram ca nu este bine ceea ce face.

Educatie cu bataie nu exista („Violenta verbala este tot o forma de violenta!”). Tot ce veti reusi, de fapt, sa faceti este sa infricosati copilul si sa il faceti sa asculte, doar pentru ca ii este frica. Urmarea este reprezentata de posibile comportamente deviante pe care le dezvolta, ca urmare a rebeliunii care va aparea, atunci cand "se va face mare".

Important este ca, orice s-ar intampla in viata noastra, sa nu ne razbunam pe copii si sa luam tot timpul in considerare si parerile lor. Daca stam si ascultam, iar apoi procesam informatiile, sunt sanse considerabil de mari sa ne dam seama ca greseala a fost de partea noastra si ca era mai bine, poate, daca se facea dupa cum spunea copilul. („Educatia bazata pe dragoste versus educatia bazata pe frica”)

Daca un copil face ceea ce considera este bine pentru el, dar noi consideram ca acesta nu este un lucru bun, nu trebuie sa apelam la critici sau la certuri. Desi criticile pot fi constructive, este important si modul in care o facem. Trebuie sa ne expunem punctele de vedere deschis, cu argumente, pentru a-l putea face sa inteleaga de ce ceea ce a facut nu este bine.

In caz contrar, copilul va deveni nefericit, timid, frustrat, toate aceste aspecte afectand modul in care se va dezvolta pe viitor si viata pe care si-o va forma. Fiecare dintre noi are voie sa greseasca, sa aiba pareri, sa isi asculte inima, mai ales copiii, pentru a putea sa isi croiasca un drum in viata.

Sperantele pe care un copil le are si visele legate de viitor sunt, probabil, lucrul care il ajuta sa faca alegerile care sa il duca pe drumul dorit. Dupa cum am mentionat si mai devreme, nu "ii taiati aripile" fara sa va ganditi la ce este benefic pentru el. Chiar daca va intampina multe obstacole, reusita sta, de fapt, in motivatia si in modul in care acestea sunt depasite.

Gandindu-ne si la copilaria noastra, ne dam seama ca multe greseli pe care le-au facut parintii nostri fata de noi, le facem, la randul nostru, cu copiii. Nici noua nu ne-a placut sa ia altcineva decizii in locul nostru, iar daca cineva ar fi discutat cu noi motivele pentru care ar fi trebuit sa luam alt drum, lucrurile, poate, ar fi stat altfel. De aceea, este foarte important sa va lasati copilul sa faca si greseli. Acestea vor fi, pe termen lung, un lucru bun, din care va putea invata cum sa se descurce in viata.