ADHD, sau Deficit de Atentie si Tulburare Hiperkinetica, reprezinta o tulburare comportamentala care afecteaza mai ales copiii. Acestia nu se pot concentra pentru o perioada indelungata asupra unei activitati sau asupra unui obiect, dar ii determina pe copii sa fie si foarte impulsivi. Deoarece lumea nu a inteles exact ce inseamna aceasta tulburare, au aparut si conceptiile gresite. Asadar, haideti sa purcedem spre detronarea celor mai cunoscute mituri despre ADHD.

Din pacate, ADHD este o boala cat se poate de adevarata, care are si puternice componente fizice: s-a demonstrat, intr-un studiu din 2010, ca micutii care sufera de aceasta tulburare au sute de gene afectate, in comparatie cu cei sanatosi. In DSM IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), "biblia" celor care studiaza psihologia, se specifica faptul ca ADHD este o tulburare psihologica, precizand si simptomele de baza dupa care se poate recunoaste o persoana bolnava.

Desi unii nu ar crede, ADHD nu dispare odata cu trecerea timpului. Pe masura ce adultii incearca sa isi controleze boala, simptomele se schimba, iar multi afirma faptul ca se simt in continuare foarte agitati si "pe fuga". Multi dintre acestia evita sa faca public faptul ca inca sufera de tulburarea de comportament, astfel incat nu primesc tratamentul corespunzator si sunt mai predispusi spre depresie, anxietate si abuz de substante.

Oricat am incerca sa ne impotrivim si sa privim aceasta tulburare ca fiind normala, adevarul este ca efectele pe plan fizic si psihologic isi spun cuvantul. De aceea, este necesar ca elevilor diagnosticati cu ADHD sa li se ofere beneficii, precum timp suplimentar la examene, astfel incat ei sa fie capabili sa atinga nivelul colegilor lor.

Am putea spune ca este adevarat doar in cazul copiilor hiperactivi, unde starea provine de la energia suplimentara pe care o are. Din pacate, in cazul copiilor care sufera de ADHD, problema provine de la creier, unde zaharul nu are cum sa influenteze in niciun fel.

Studiile au aratat ca baietii au o rata mai ridicata de a suferi de ADHD decat fetele, dar asta nu inseamna ca doar baietii sunt bolnavi. Simptomele sunt aceleasi, doar ca, datorita preconceptiilor, doctorii sunt mai predispusi sa diagnosticheze copiii de sex masculin, decat pe cei de sex feminin.

Daca un copil cu ADHD ajunge sa reactioneze intr-un mod indezirabil in clasa, acest lucru se datoreaza, de regula, in totalitate bolii sale, si nu educatiei pe care a primit-o acasa. Singurul motiv este faptul ca acest copil nu isi poate controla impulsurile la fel cum o fac cei de varsta sa. O familie prea stricta poate duce chiar la inrautatirea acestor simptome, iar singurele solutii raman tratamentul cu medicamente, terapiile comportamentale si psihoterapia. Tineti minte: copiii cu ADHD nu sunt copii rai, ci doar copii care incearca sa se controleze, dar nu o pot face.

Televizorul si calculatorul nu provoaca ADHD (altfel am suferi cu totii de aceasta boala), dar predispune copiii la aceasta boala. Aceste doua aparate au, pe de alta parte, multe efecte nocive asupra sanatatii umane.

Desi ADHD-ul are ca simptom principal hiperactivitatea, aceasta nu este o trasatura definitorie. Hiperactivitatea poate sa aiba mai multe cauze, pe cand, la ADHD, aceasta este insotita de multe alte simptome specifice.

Desi acest simptom este unul dintre cele mai intalnite, nu este prezent la toti copiii cu ADHD. Exista unii copii care prezinta toate celelalte simptome, cu axceptia acestuia. Diagnosticul poate fi dat de catre un specialist, in urma unei testari amanuntite a copilului.

Aceasta tulburare de comportament nu poate fi tratata, ci doar i se pot ameliora simptomele. Exista multi doctori care considera ca anumite medicamente psihostimulante te pot vindeca de boala, dar adevarul este ca simptomele sunt doar foarte puternic scazute. In momentul in care se renunta la acel medicament, simptomele revin, uneori mai intense decat inainte.