Jurnalul de adolescent cuprinde o serie de amintiri, de trairi specifice varstei. Oare exista oameni care nu au avut vreun jurnal? Daca exista, nu cred ca sunt foarte multi... Jurnalul reprezinta locul in care adolescentul exista el cu el insusi, locul in care gandurile sale sunt libere, locul unde nu se poate ascunde.

Este bine ca adolescentii sa tina un jurnal? Fara nici un dubiu, raspunsul este da. Ajuta mult spiritul tanar si inca inhibat si vindeca atunci cand realitatea raneste. Jurnalul este prietenul cel mai bun, este un medic de suflet, este psihologul la care are usa deschisa mereu, fara sa fie nevoie de o programare.

Jurnalul da curaj si este primul caruia i se impartasesc ideile, temerile, sperantele, dragostea si creatiile artistice. Odata puse pe hartie, toate acestea se contureaza si pot fi analizate, li se poate da o forma.

Ideile se pot analiza, se observa daca sunt bune sau daca sunt viabile. Scrise, ele deja se considera a fi nascute, deci mai urmeaza doar dezvoltarea lor si, in final, concretizarea acestora. Jurnalul este primul caruia i se impartaseste ideea. Citind si recitind ceea ce s-a scris acolo, se ajuta stimularea gandirii, iar astfel apar si alte idei. Se dezvolta creativitatea.

Cui ii sunt impartasite pentru prima data temerile adolescentului? Jurnalului, desigur. Atunci cand acesta se lupta cu sentimentele de frica, de teama de ceea ce il inconjoara sau de altceva in mod special, de regula va pune mana pe stilou si va scrie undeva, mai exact in jurnal. Astfel se poate identifica problema. Ii este frica de ceva anume. Cine sau ce este acel ceva? De ce ii este, de fapt, frica? Ce lucru s-a intamplat, care a putut duce la dezvoltarea acestei temeri? Raspunsurile la aceste intrebari, gasite in timpul scrisului sau dupa recitirea celor scrise, il ajuta sa identifice clar frica pe care o simte, motivele pentru care este incercat de catre acest sentiment de teama, si, cu siguranta, se intrevede si solutia. Apare logica in gandire. Se stie exact ce se intampla, deci asta inseamna ca se descopera exact si cum trebuie sa se reactioneze si cum trebuie sa se infrunte realitatea care il inconjoara.

Speranta este tainica. Doar adolescentul si jurnalul sau stiu ce isi doreste pentru sine, pe moment sau pentru viitor. Cuvintele insiruite creioneaza dorintele sale, acestea devenind niste sperante pe care nu le poate, nu vrea sau nu are puterea sa le impartaseasca cuiva, uneori nici macar parintilor sai. Dar, lui, jurnalului, poate sa ii "spuna" tot. Puterea gandului, transpusa in cuvintele pe care le scrie, ii deschide perspectiva a ceea ce s-ar putea intampla in viitor. Ce anume ar trebui sa faca pentru ca speranta sa devina reala, o reusita? De indata ce este scrisa, speranta are puterea de a declansa subconstientul, ajutandu-l sa gaseasca solutii pentru a putea incepe sa isi puna in aplicare visul pe care il are. De multe ori, el lucreaza pentru adolescent. Rezolvarile vin de la sine si, implicit, actiunile sale devin cele mai bune. A asterne pe hartie ceea ce isi doreste, sperantele pe care le are, ajuta la sortarea lor. Stim cu totii ca sperantele sunt de doua tipuri: cele care se pot realiza, care au sanse mari sa se indeplineasca acum sau intr-o perioada viitoare, si cele care nu au nicio sansa sa se realizeze, orice am incerca sa facem. Daca vom spera la lucruri care nu pot sa se intampla nicicand, vom ajunge sa traim deziluzii, iar psihicul va suferi. Jurnalul ajuta la dezvoltarea gandirii care se ocupa de actul de a discerne intre sperantele care au sanse si cele care nu au sanse sa se concretizeze.

Cat despre dragoste, este lucrul pe care un adolescent il tine cel mai tainic in gandurile sale si in sufletul sau. Adolescentul indragostit este ca un vulcan. La inceput doar fumega, pentru ca mai apoi, cand se asteapta cel mai putin, sa izbucneasca. Este greu sa duca singur dragostea tainuita, si, astfel, jurnalul se transforma in cel care "asculta" of-urile sufletului indragostit. Uneori impartasita, alteori nu, dragostea poate aduce suferinta. Cui sa ii spuna? Cine sa il inteleaga? A scrie in jurnal despre sentimentele pe care le traieste este ca si cum s-ar destainui cuiva. El, jurnalul, "intelege" cu siguranta lucrurile si sentimentele prin care trece adolescentul la inceputul unei mari iubiri. Este greu sa spuna celor din jur despre sentimentele personale. Unii ar intelege, dar altii ar putea sa inceapa sa ridiculizeze situatia. Jurnalul este "prietenul" care "intelege" tot ce se intampla, iar lui poate sa ii "spuna" orice. Il va ajuta sa isi limpezeasca sentimentele si il va determina sa reactioneze corect.

Cu siguranta, fiecare dintre noi a avut macar o creatie artistica in adolescenta, chiar daca nu a fost chiar atat de reusita precum ne-am fi asteptat. Pe paginile albe ale vesnicului prieten, jurnalul, au fost asternute in tinerete mii si mii de versuri care oglindesc sensibilitatea si talentul adolescentilor. A scrie o poezie este ceva foarte personal. Va fi una reusita, sau poate nu. Are adolescentul curajul sa o spuna celor apropiati? De cele mai multe ori, raspunsul ramane nu. El scrie in jurnal versurile, le reciteste si observa ca sentimentele sale se adancesc. La inceput este ca o taina, dar mai apoi, cand crede ca a reusit sa realizeze o creatie artistica, capata curaj sa isi deschida sufletul si sa le impartaseasca si celorlalti din "opera" sa. Jurnalul ajuta, si de aceasta data, la dezvoltarea simtului artistic.

Chiar daca nu este neaparat o poezie sau o scriere literara, chiar daca isi scrie doar gandurile sale, trebuie sa se chinuie sa formuleze si sa transpuna gandirea intr-o scriere cat de cat reusita. Jurnalul ajuta, astfel, la dezvoltarea capacitatii de gandire si de scriere.

In jurnal se poate citi, deci, despre neimplinirile care il macina pe un adolescent, despre iubirile imposibile cu care se confrunta sau despre relatiile cu cei din jur, mai mult sau mai putin agreate de catre parintii sai. Adolescenta este o varsta la care copilul se inchide in sine, iar jurnalul poate deveni singurul mod in care se mai poate confesa cu adevarat, doar el intelege ce se petrece in sufletul sau ravasit. Citind mai apoi scrierile, adolescentul poate descoperi ca are acum o noua viziune asupra faptelor sale si asupra sentimentelor pe care le-a trait la un moment dat.

Ceea ce face el capata valoare. Astfel, jurnalul ajuta la capatarea increderii in sine.

Faptul ca un adolescent scrie in jurnal despre sentimentele sale, despre necazurile de care se loveste, despre framantarile cu care se confrunta, reprezinta o constientizare a acestora. Numai adolescentul si jurnalul sau stiu despre toate acestea. Jurnalul devine un psiholog, stie sa "asculte" fara a jigni sau a lua in deradere situatiile. A scrie in jurnal poate fi considerata, in unele cazuri, ca o terapie. De fapt, unii consilieri psihologici incurajeaza inceperea unui jurnal, care are ca scop constientizarea anumitor aspecte ale vietii.

Jurnalul este foarte important pentru adolescent, dar el are o mare importanta si atunci cand este citit de catre un parinte, de obicei de mama. Acest lucru se intampla, adesea, fara stirea copilului, si, mai ales, trebuie sa nu se ia in deradere existenta lui. Astfel, jurnalul devine un ajutor in rezolvarea unor probleme pe care parintele banuieste ca adolescentul le are, dar pentru care nu a reusit sa primeasca, pana acum, confirmarea sau infirmarea lor.

Intr-o viziune idealista, mama este cea care ar trebui sa fie "jurnalul" adolescentului, dar, se stie foarte bine ca, incepand cu varsta adolescentei cel tarziu, acest fapt nu mai este valabil. Mama ar trebui sa stie tot ceea ce face, ce gandeste si ce simte copilul ei, astfel incat sa il ajute si sa il indrume atunci cand este cazul, sa se bucure impreuna de reusitele lui si sa sufere impreuna atunci cand apare un esec. Daca acest lucru nu este posibil, iar puterea mamei este limitata de necunoasterea problemelor copilului, jurnalul este de mare ajutor.

Cu mult tact, diplomatie si inteligenta, mama poate "descoase" copilul si, incet, incet, poate sa reuseasca sa "smulga" unele destainuiri, pe baza carora sa ii poata da sfaturi, sa il ajute atunci cand este la ananghie sau sa impartaseasca impreuna bucuriile si emotiile de adolescent.

Jurnalul este cel care suplineste lipsa unui prieten adevarat cu care adolescentul ar putea sa impartaseasca pareri, sa povesteasca despre intamplari importante din viata comunitatii si a sa, despre planurile de viitor pe care si le-a facut.

A deschide un jurnal de adolescent este ca si cum ai intra intr-o alta lume, separata cu ajutorul copertilor de lumea din jur, o lume in care vom putea gasi emotii, sentimente si resentimente, dorinte, sperante si neimpliniri.

Acum, la maturitate, dupa ce ne-am recitit jurnalul cu toate simtamintele tainice de pe vremuri, observam ca le-am depasit cu brio si asta doar datorita lui, a jurnalului, care ne-a ajutat sa o facem prin puterea lui pe care o are si, fara sa ne dam seama, ne-am limpezit gandurile, sentimentele si actiunile.