Fiecare parinte isi creste copiii intr-o maniera in care considera el ca este in regula, dar asta nu inseamna ca lumea din jur va fi tot timpul de acord cu alegerile sale. Este normal, din pacate, pentru oameni, ca cineva sa se bage in treburile unei familii apropiate si sa isi exprime parerile despre cum ar trebui crescuti copiii. La fel de normal este, insa, si faptul ca acestia s-ar putea sa aiba dreptate si parintii sai sa greseasca, asa cum am vazut in articolul „Mami stie, intotdeauna, mai bine decat toti”.

Din acest motiv, parintii ajung la o limita. Acestea sunt unele lucruri pe care un parinte nu mai vrea sa le auda, legate de felul in care trebuie sa isi creasca copilul.

Pentru multi, televizorul a devenit un babysitter de nadejde, iar cand parintii au treburi de rezolvat prin casa, fara sa fie deranjati de cei mici, tot ce fac este sa deschida televizorul si sa ii posteze in fata sa. Desi am putea fi tentati sa credem ca ii ajutam, deoarece sunt numeroase emisiuni educative pentru copiii cu varste foarte mici, adevarul este ca nu facem nimic altceva decat sa le stopam dezvoltarea fizica si intelectuala.

Tragic este ca mai mult de 50% dintre copiii sub 2 ani isi petrec majoritatea timpului in fata televizorului, iar o buna parte dintre acestia chiar au un televizor in camera lor!

Cel mai mare impact negativ pe care il are televizorul este asupra sistemului vizual, copiii fortandu-se sa distinga toate imaginile care se deruleaza pe ecran. Adevarul este ca toti copiii mici au un deficit vizual in acest sens. De asemeni, ei invata mult mai putin de la televizor, decat din interactiunea directa cu o cineva.

Acelasi lucru legat de sanatatea vizuala il putem extinde si la capitolul calculatoare, parintii instalandu-si deseori jocuri speciale pentru copiii mici, de relaxare sau de invatare. Greseala le apartine in totalitate parintilor sau a persoanelor care isi petrec majoritatea timpului cu copiii, deoarece ar fi mult mai eficienta financiar (pe termen lung) investitia intr-o bona profesionala, decat sa tragem ponoasele unei educatii deficitare. Astfel, suntem siguri ca micutul va avea mediul propice de a se dezvolta conform graficelor.

Asemanator cu aspectul calculatorului, parintii prefera sa ii dea copilului telefonul, pentru a putea scapa pentru o perioada de ei. Desi intentiile nu sunt negative, urmarile da. Undele electromagnetice pe care le emite un telefon in functiune sunt nocive, iar dupa cum s-a demonstrat, pot cauza cancer. Daca asa se intampla la adulti, ce mai putem spune despre corpul fragil al unui copil?

Netinand cont de asta, parintii posesori de telefoane inteligente ii dau copilului sa experimenteze diverse jocuri, care mai de care mai colorate, cu sunete mai atractive si care sa ii produca o satisfactie falsa, totul cu scopul de a avea parte de o perioada mai libera.

Mai exista cazurile in care parintii ofera copilului telefonul pentru a "discuta" cu alti membri ai familiei. Acest fapt se intampla atunci cand distanta dintre copii si bunici este foarte mare. Important ar fi sa nu invatam copilul sa stea cu telefonul la ureche, ci sa incercam sa il dam pe difuzor (se elimina anumite riscuri), iar conversatia sa dureze doar cateva minute, nu sa se prelungeasca pentru de cateva ore.

Va poate deranja aceasta vorba daca copilul dumneavoastra este lasat sa se joace singur in mod constant. Adevarul este ca joaca de unul singur ii va inhiba personalitatea si va deveni mult mai sensibil si mai inchis in sine. Puteti sa lasati copilul sa se joace si singur, dar incercati, pe cat posibil, sa va includeti in activitatile sale sau sa incercati sa il faceti sa interactioneze si cu alti copii.

Joaca este ca o pregatire pentru viitor, un copil invatand cum sa relationeze cu cei din jur, cum sa ia decizii, cum sa se controleze si cum sa isi faca prieteni. In momentul in care acesta se joaca singur, el nu va mai avea parte de puterea exemplului, ci se va dezvolta in functie de modul in care el considera ca este corect, chiar daca nu este si cel dezirabil.

Desi am putea crede ca suntem multifunctionali, adevarul nu este chiar atat de roz. Oamenii pot fi cu adevarat multifunctionali si eficienti doar cand vine vorba de activitati automatizate, cum ar fi mancatul in timpul mersului. Ceea ce consideram noi a fi multitasking reprezinta, de fapt, mai multe activitati realizate in acelasi timp, dar fara succes pentru toate.

Astfel, exista multe cazuri de copii care isi fac temele in timp ce pe fundal se aude televizorul sau muzica, dar nimeni nu a reusit sa constientizeze faptul ca notele scazute provin de la temele facute in acelasi timp in care atentia le este distrasa de factorii externi. Temele, la fel ca si multe alte activitati intelectuale, dar nu numai, necesita o atentie sporita. Copilul trebuie sa inteleaga ceea ce face, nu sa ii intre in automatism un lucru pe care trebuie sa il invete. („Si profesorii pot gresi – factorii care pot afecta notarea unui elev”)

Cu cat distragerea atentiei apare la o varsta mai frageda, cu atat copilul va fi mai predispus sa caute acele elemente negative si sa isi pastreze prostul obicei.

Primul pas spre dezvatarea de falsul multitasking porneste, bineinteles, de la parinti. Acestia trebuie sa invete sa nu mai fie atenti la telefon sau la alte lucruri pe care le fac in acelasi timp in care incearca sa discute si cu copiii. Exemplul isi spune cuvantul in mod puternic.

Un alt element distractor il poate reprezenta Internetul. Desi copiii incearca sa caute informatii interesante care sa ii ajute la teme sau, pur si simplu, la cultura generala, de la un site la altul, acestia ajung pe pagini din nise total diferite decat de unde a inceput cautarea, fara ca macar sa isi dea seama. („Pericolele jocurilor video pentru psihic si personalitate”)

Desi nu place nimanui, acest lucru poate fi adevarat. Majoritatea copiilor incep sa se iubeasca si sa se ingrijeasca, dar unii dintre ei devin adevarati narcisisti. Incepem sa gasim tot mai des profiluri pe retelele de socializare ale copiilor cu varste din ce in ce mai mici, care posteaza numeroase poze si care isi updateaza statusul in fiecare zi. Desi multora nu le place sa auda aceasta propozitie, este foarte adevarata si se poate corecta doar cu un control mai amanuntit al micutilor.

Pe de alta parte, narcisismul copiilor poate fi dezvoltat cu ajutorul unor povesti special create pentru ei. Sunt numeroase carti care ii permit copilului sa se puna, in adevaratul sens al cuvantului, in pielea personajelor, iar atunci cand povestea este citita sau ascultata, el devine eroul care "salveaza printesa de monstru". Este un lucru bun faptul ca micutii devin interesati de lumea povestilor, dar se poate, foarte usor, sa se ramana la povestile clasice. Astfel, copilul isi imagineaza cum ca ar face respectivele lucruri (daca doreste), dar nu ii este impus.

Problema pe care o intampina cel mai des parintii este alimentatia copilului. Inca din strabuni, lumea s-a obisnuit cu ideea ca un copil care mananca mult si care este plinut, este si unul sanatos. Fals! Un copil care merge pe drumul obezitatii va avea doar de suferit, iar sanatatea ii va fi periclitata.

Chiar daca nu constientizeaza exact despre ce este vorba, un copil va simti atunci cand este satul sau atunci cand ii este foame, motiv pentru care nu trebuie sa ne ingrijoram daca mesele nu sunt foarte bogate („Inconstanta in comportament”). Atat timp cat el ia in greutate in mod constant, situatia este fericita. Este, totusi, important sa impunem un program al meselor, pe care sa il respectam si noi, si anume sa mancam, pe cat posibil, cu totii la aceeasi ora si la aceeasi masa. Astfel, copilul isi va forma programul de masa intr-un mod sanatos, iar in momentul in care va avea la randul sau copii, va putea sa faca acelasi lucru.

O alta problema din punctul de vedere al alimentatiei il reprezinta alimentele pe ca copilul le mananca sau nu. Sunt unii copii care mananca cu placere legumele si fructele, pe cand altii prefera carnea, iar restul devin o hrana necesara pe care vor sa o elimine. In cazul in care aversiunea este reala si nu doar un moft, putem incerca sa ajutam copilul sa manance alte alimente care sa ii placa si care sa ii aduca aceleasi beneficii ca si cele pe care le refuza.

Se spune ca parintii stiu tot timpul ce este mai bine pentru copii lor, dar adevarul este ca nimeni nu s-a nascut invatat. Cresterea unui micut, oricat de ciudat ar parea, se face impreuna cu acesta. El ne arata ce ii convine si ce nu, dar rolul nostru este de a decide daca este si bine si sa incercam sa facem schimbarile necesare, pentru a-i putea asigura o viata cat mai buna si cat mai sanatoasa. Este foarte important si sa ascultam sfaturile persoanelor din jurul nostru. Oricat de mult ne-ar displace, exista o bucata de adevar in orice afirmatie. Important este sa stim ce sa extragem si ce sa aplicam din sfaturile pe care le primim, pentru a putea creste un copil armonios.