„Pe vremea noastra” adolescentii se imparteau in doua mari categorii, cu subcategoriile aferente: cei care asculau pop si cei care ascultau rock. In ziua de astazi, ei se impart in cei care asculta rock si electronica. Muzica electronica este o evolutie a muzicii pop, si, la randul ei, se imparte in doua subcategorii: cea „comerciala”, reprezentata de hit-urile difuzate la radio si cea „underground”, reprezentata de melodii care nu acapareaza atat de multa lume.

Dubstep-ul este relativ „tanar”, incepand sa creasca in popularitate in anii 2000, insa, doar de curand, a inceput sa intre si pe piata romaneasca. In 2011, ceea ce este numit „post-dubstep” a devenit o forma comerciala a acestui gen. Drept urmare, numerosi adolescenti au aderat acestui curent, el devenind, intr-un final, muzica ce defineste aceasta generatie.

Majoritatea adolescentilor merg „cu valul”. Fiind un curent popular, nu este important neaparat ca ei sa il si inteleaga, ci, tocmai prin latura sa comerciala, el reuseste sa se adapteze cerintelor lor. Unii adolescenti folosesc acest tip de muzica pentru a isi elibera agresivitatea, atat de caracteristica varstei („Un copil agresiv! De ce?”), altii sa isi manifeste sexualitatea („Sexualitatea copilului nu-i priveste pe parinti”) iar altii, pur si simplu, pentru a fi acceptati de anturaj („Cum isi alege prietenii adolescentul?”).

Spre deosebire de cazul dansurilor lascive, dubstep-ul nu dauneaza in nici un fel adolescentului. Nu implica sexualitate prea multa, asa cum se intampla in cazul grind-ului, nu risca sa il raneasca, asa cum e in cazul pogo-ului specific punk-ului, nu ii deranjeaza coloana, ca in cazul rock-ului. Este, pur si simplu, o miscare specifica acestei generatii.

In plus, vine si cu avantaje: ajuta tanarul sa isi descarce agresivitatea si, pe deasupra, il si obliga sa faca suficienta miscare incat sa chiuleasca linistit de la orele de sport.

Cati adolescenti stiti care sa poata dansa pe o melodie populara? Dar cati stiti care, pe ritmurile Madonnei sa nu faca mutre caricaturistice si miscari necontrolate? Mai mult, de cate ori ati vazut ca un adolescent sa se simta bine pe ritmurile celor de la Beatles?

Asta pentru ca, ei si noi, am crescut pe ritmuri diferite, in societati diferite si inconjurati de valori diferite. A compara o generatie cu alta este, in primul rand, o greseala, deoarece, uneori, chiar si cativa ani pot crea mentalitati diferite.

Sa luam exemplul a doua generatii foarte apropiate, din Romania: cei ai anilor `80 si cei ai anilor `90. In timp ce primii erau nevoiti sa se dea peste cap pentru a face rost de un album muzical, neavand prea multe optiuni, ceilalti au avut atat de multe melodii de unde alege, incat au inceput sa primeasca nume pentru generatie (Va aduceti aminte de „Generatia X”?). Au avut, intr-un final, idoli cu care sa se identifice, genuri de dans specifice pe care sa le invete, si-au format o cultura muzicala.

Acum, ne putem astepta ca cei din generatia `80 sa gandeasca la fel ca cei din generatia `90? Nu. Ultimii au avut acces la mult mai multa informatie decat primii. Va puteti imagina, acum, care este diferenta dintre mentalitatile primei generatii si a celei de acum? Putem spune lesne ca este una astronomica! Nu ii putem cere adolescentului de astazi sa se bucure cand danseaza o „batuta” si nici el noua sa ne simtim bine pe un „dubstep”. Putem, insa, sa facem compromisuri (noi, maturii), pentru a fi cat mai aproape de el si a incerca sa ii intelegem lumea, sentimentele si, implicit, nevoile.

Va aduceti aminte cum, ultima oara cand ati dansat, pentru cateva minute ati uitat de orice probleme aveati? La fel functioneaza si in cazul adolescentilor. Terapia prin dans foloseste miscarile ca o forma de a ajuta adolescentii sa isi imbunatateasca abilitatile de comunicare, sa isi dezvolte o imagine de sine sanatoasa si sa treaca peste problemele emotionale pe care le au.

Terapia prin dans se bazeaza pe ideea ca exista o relatie directa intre miscari si emotii si ca acestea pot imbunatati functionarea totala a unui individ si ii pot echilibra corpul – fizic, emotional si spiritual.

Aceasta terapie poate fi facuta individual sau ca parte a unui grup. Nu este nevoie sa existe abilitati deosebie de dans. Exemple de terapie prin dans sunt: crearea unei rutine de dans, imitarea miscarilor altora, exprimarea unor emotii prin dans.

Ca si in cazul altor terapii expresive, cea prin dans ajuta, in special, adolescentii care au probleme de comunicare („Noi metode de a imbunatati comunicarea dintre tine si copiii tai”).

Ea este in particular recomandata pentru adolescentii care au urmatoarele probleme:

• Hiperactivitate
• Dificultati de concentrare
• Traume
• Probleme neurologice
• Furie excesiva
• Stima de sine scazuta
• Depresie
• Anxietate
• Probleme alimentare

In primul rand, parintele ar trebui sa cantareasca un stil de dans, din punctul de vedere al avantajelor si al dezavantajelor. Asa cum am vazut in randurile de mai sus, exista stiluri de dans acceptabile si stiluri de dans care pot avea efecte nu tocmai placute. O intrebare intotdeauna binevenita este „Nu imi place acest stil de dans pentru ca nu il inteleg sau nu imi place pentru ca ii face rau adolescentului?”

Parintii ar trebui sa isi ajute copilul sa isi creeze o cultura muzicala vasta. Cursurile de dans modern nu sunt, niciodata, o idee rea, si cateva spectacole de diferite genuri muzicale si, implicit, dansuri, pot sa-i deschida acestuia portile spre o lume nebanuita. Tot in aceasta categorie intra si faptul ca parintii ar trebui sa isi ajute adolescentul sa inteleaga diferentele intre genurile muzicale, intre arta si comercial, intre expresivitatea si semnificatia dansului si imitarea sociala. Explorati, impreuna cu adolescentul, universul muzicii si al dansului si, aceasta va fi o experienta benefica nu doar pentru el, ci si pentru dumneavoastra.